Dr. Bruce Ware – Sesiunea 3 – Hristos, imaginea lui Dumnezeu – Biserica creștină Providența Brașov
Sesiunea se concentrează pe tema „Hristos ca imaginea lui Dumnezeu Cel invizibil”.
1. De ce este Hristos imaginea lui Dumnezeu?
Motivul pentru a aborda acest subiect este că imaginea lui Dumnezeu, manifestată în gloria Sa pură și fără păcat, neîntinată de răzvrătire sau idolatrie, este vizibilă cel mai clar în Hristos.
Vedem chipul lui Dumnezeu manifestat în:
- Crearea noastră originală după chipul Lui.
- Starea noastră glorificată, refăcută deplin după chipul Lui.
- Hristos, care este plinătatea lui Dumnezeu în trup omenesc și, prin excelență, imaginea Dumnezeului nevăzut.
2. Argumente biblice pentru Hristos ca imaginea lui Dumnezeu:
- Coloseni 1:15: “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.”
- Clarificare: Pavel nu spune că Hristos a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, ci că este chipul lui Dumnezeu. El este cel mai înalt exemplu al chipului lui Dumnezeu.
- Combaterea ereziei ariene: Teologul Arie (secolul IV) a folosit acest verset pentru a susține că Hristos a fost o ființă creată.
- Expresia “Cel întâi născut” înseamnă supremație și întâietate, nu că a fost primul creat (ex: Psalmul 89:27 unde David, fiind ultimul născut, este numit “întâiul născut” datorită poziției sale de împărat).
- Coloseni 1:16 afirmă clar că “prin El au fost făcute toate lucrurile… toate au fost făcute prin El și pentru El.” Hristos, fiind Creatorul, nu poate fi El Însuși creat. Ioan 1:3 întărește această idee.
- “Dumnezeului celui nevăzut”: Isus a arătat în formă fizică cine este Dumnezeu cu adevărat (Ioan 1:18: “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”).
- 2 Corinteni 4:4: “Lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
- Necredincioșii nu pot vedea această glorie, pentru că mintea le este orbită de dumnezeul veacului acestuia.
- Ei puteau vedea pe Isus, auzi cuvintele Lui și fi martori la minunile Lui, dar nu puteau percepe gloria Sa divină.
- A vedea gloria lui Hristos necesită ca Duhul Sfânt să deschidă ochii spirituali.
- 2 Corinteni 4:6: “Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”
- Dumnezeu, Creatorul luminii fizice, este același Dumnezeu care creează lumină spirituală în inimile noastre, permițându-ne să vedem gloria lui Hristos. Această slavă pe fața lui Hristos este gloria lui Dumnezeu.
- Ioan 1:14: “Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr; și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca a singurului născut din Tatăl.”
- “Cuvântul” (Logos): Ioan folosește acest termen pentru a-L identifica pe Hristos cu Cuvântul prin care Dumnezeu a creat totul (Geneza 1:1). El ne oferă o perspectivă trinitariană asupra creației.
- “Plin de har și de adevăr”: Această expresie face ecou descrierii caracterului lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Exod 34:6 – chesed va’emet – plin de bunătate/dragoste de legământ și credincioșie/adevăr).
- Isus a întruchipat perfect ambele atribute, spre deosebire de oameni care adesea compromit adevărul pentru har sau invers. Întreaga Evanghelie a lui Ioan ilustrează acest lucru (ex: Nicodim, femeia samariteancă).
- Evrei 1:3: “El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui…”
- Hristos este reprezentarea exactă a naturii Tatălui. Doar Dumnezeu poate fi o reprezentare exactă a lui Dumnezeu, deoarece nimeni nu se poate compara cu El.
3. Ce înseamnă că Hristos este imaginea lui Dumnezeu? (Structura, Relația, Funcționalitatea)
Această înțelegere implică:
- A. Structura: Hristos posedă și exprimă atributele lui Dumnezeu.
- Unirea ipostatică: Hristos are două naturi (divină și umană) unite inseparabil într-o singură persoană. La întrupare, a doua persoană a Trinității a adăugat naturii Sale divine și o natură umană, fără a înceta să fie pe deplin Dumnezeu.
- Creșterea în înțelepciune (Luca 2:40, 52): Ca om, Isus a crescut în înțelepciune și credință, meditând la Cuvântul lui Dumnezeu (exemplul Psalmul 1). Această creștere se referea la natura Sa umană, în timp ce în natura Sa divină avea o înțelepciune infinită.
- Mesia uns de Duhul Sfânt (Luca 4:1-21): Duhul Sfânt a venit asupra lui Isus pentru a-i împuternici umanitatea să trăiască fără păcat, să reziste ispitelor și să împlinească voia Tatălui. Miracolele Sale au fost realizate prin puterea Duhului Sfânt (Fapte 2:22, 10:38, dovedind că Dumnezeu era cu El.
- B. Relațiile:
- Relația verticală cu Tatăl: Isus a făcut totul și a spus totul conform voinței Tatălui. El petrecea timp în rugăciune pentru a cunoaște și a împlini voia Tatălui (ex: alegerea ucenicilor). Această relație l-a împuternicit.
- Relațiile orizontale cu ceilalți: Ca om, Isus a avut nevoie de relații umane, inclusiv cu părinții Săi (care L-au învățat Legea Domnului) și cu ucenicii Săi (care I-au fost o încurajare).
- C. Scopul Întrupării (Funcționalitatea):
- Scopul principal al întrupării nu a fost doar să demonstreze puterea lui Dumnezeu sau unirea celor două naturi.
- Scopurile explicite (conform Scripturii):
- A sluji și a-Și da viața ca răscumpărare (Marcu 10:45: Scopul nașterii Sale a fost moartea Sa.
- Salvarea lumii (Ioan 3:15-17): Dumnezeu L-a trimis pe Fiul pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
- Împlinirea voii Tatălui (Ioan 4:34, 6:38, 8:28-29, 14:31, 17:4-5): Isus a venit din cer nu să facă voia Sa, ci voia Tatălui, întotdeauna făcând ceea ce Îi este plăcut (ex: Ghetsimani, Luca 22:42. Aceasta a fost “hrana” și puterea Sa.
Concluzie:
Deși Hristos ca imagine a lui Dumnezeu a implicat în mod necesar structura Sa (Fiul lui Dumnezeu, unirea ipostatică) și dependența Sa de Duhul Sfânt în umanitate, precum și relațiile Sale cu Tatăl și ucenicii, funcția (sau scopul primordial) este aspectul central. Toate aceste elemente au avut ca scop ca Fiul să asculte de Tatăl și să împlinească lucrarea pe care Tatăl I-a dat-o.
Așa cum teologul Anthony Hoekema a subliniat, imaginea lui Dumnezeu în om implică atât structura (darurile, capacitățile) cât și funcționalitatea (acțiunile, relațiile, modul de utilizare a darurilor). Funcționalitatea este primară, iar darurile sunt mijloacele prin care sarcina este îndeplinită. Hristos a manifestat aceste aspecte în mod perfect. A dori să trăim mai mult în asemănare cu Dumnezeu înseamnă a trăi mai mult ca Isus.