Evanghelia după Luca 12:35-40 – Sorin Prodan – Starea de alertă a Bisericii – Biserica Baptistă Providența Brașov
35 Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. 36 Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă. 37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. 38 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! 39 Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 40 Și voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. Amin.
Scumpă biserica în Domnul Isus Hristos, vreau să vă încurajez de la bun început, chiar dacă ziua de astăzi reprezintă pentru noi o încurajare, vreau sa vă încurajez cu un gând care a marcat parcursul acestor zile. În cele două luni în care am fost în izolare, Dumnezeu m-a încurajat mereu prin Cuvânt și prin frați. Și gândul pe care vreau să-l spun de la bun început, este că Dumnezeul nostru este mai mare decât pandemia! Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul Bisericii, este Dumnezeul care ține în mână istoria. El este Cel care îngăduie vremurile, El este Cel care stabilește ritmurile istoriei. Și această pandemia este înscrisă în planul lui Dumnezeu.
De regulă, nu obișnuiesc să dau un titlu unui mesaj, însă Cuvântul la care am ajuns în Evanghelia după Luca merită să fie marcat de un titlu. Titlul mesajului de astăzi este: „Starea de alertă a Bisericii”.
Momentul înregistrat de Evanghelia după Luca în capitolul 12 este unul semnificativ. Spun acest lucru, pentru că este limpede că Domnul Isus vorbea în termeni extrem de serioși, sub forma unor imperative. În întreg capitolul 12 apar mai multe imperative, printre acestea, citim imperativul din versetul 1, care spune: „Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.” Apoi, citim în versetul 15: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” Apoi, când suntem năvăliți și copleșiți de îngrijorări, Domnul aduce un alt imperativ: „Nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrană, și trupul, mai mult decât îmbrăcăminte.”
Imperativul din acest Cuvânt, la care ne vom opri astăzi este: „Fiți gata!” sau, într-un text paralel cu o altă Evanghelie: „Vegheați! Fiți pregătiți! Mijlocul să vă fie încins, făcliile să vă fie aprinse, fiți în gardă, fiți pregătiți!” Putem spune, pe bună dreptate, că acest imperativ este cel prin care Domnul Isus a instituit starea de alertă. Biserica se află în stare de alertă, pentru noi acest Cuvânt nu reprezintă ceva nou, noi suntem în stare de alertă.
Ce înseamnă oare să fii gata? Ce înseamnă să ai mijlocul încins? Această pandemie, generată de Covid-19, a demonstrat că lumea, cu tot progresul ei, nu a fost gata. Nu a fost pregătită pentru impactul cu acest virus. Numeroase producții cinematografice, pe care probabil le-ați văzut, și care prefigurau, anticipau o pandemie, un cataclism, o catastrofă, erau filme care aveau un happy end. Într-un anumit mod, lumea a reușit să găsească o soluție și a apărut un erou care a salvat lumea. Însă, situația prezentă nu mai este un film, este o realitate. Este o realitate care nu are un happy end, adică un sfârșit fericit. Este trist să vedem că la această oră, statisticile ne spun că deja peste 300.000 de oameni și-au pierdut viața din cauza acestui virus. Cu siguranță, sunt conștient că au fost probleme colaterale; probabil că mai degrabă sau mai târziu, aceste persoane ar fi sfârșit, dar acest virus le-a declanșat moartea. Vă rog să nu uitați că printre ei, la această oră, puteau să fie și unii dintre noi. Îi mulțumim lui Dumnezeu că suntem toți teferi, niciunul dintre noi nu s-a îmbolnăvit. Este mâna lui Dumnezeu și harul Lui, care ne-au păzit.
Pentru a înțelege acest imperativ: „Fiți gata!”, Domnul Isus folosește două pilde, două parabole.
Prima pildă
Stăpânul unei case cu mulți servitori pleacă la o nuntă. Nunta evreiască nu se ținea sâmbăta, cum, de regulă, ținem noi nunțile aici, pentru că sâmbăta era Sabatul evreiesc. Se ținea într-o altă zi, probabil în prima zi a săptămânii, sau în ziua de vineri. Nunta se începea în cursul zilei și se termina noaptea târziu, probabil, noi am luat modelul unei nunți evreiești pentru nunta noastră. Slujitorii nu știau când se va întoarce stăpânul, care va fi oare ceasul la care se va întoarce. Va fi la prima strajă din noapte sau la a doua? Niciunul nu știa în mod sigur când el se va întoarce. Însă, un lucru pe care ei îl știau în mod sigur, este că stăpânul se va întoarce. Nimeni nu pornea de la premisa că stăpânul s-a dus la nuntă, că va sta acolo, va chefui și nu se va mai întoarce. Dimpotrivă, toți se raportau la situația de față cu premisa că stăpânul casei va veni în cursul nopții. De aceea, slujitorii buni, îl vor aștepta, îl vor întâmpina, și când va bate – îi vor deschide. Când acesta avea să se apropie de porțile proprietății lui, slujitorii se vor duce și îl vor întâmpina cu bucurie, cu respect. Toți slujitorii vor fi în alertă; la sosirea stăpânului, toți vor acționa exemplar.
Acest lucru îmi amintește de anii copilăriei, în care tatăl meu m-a învățat niște lucruri, care pentru mine au devenit trucuri. Niște lucruri, pe care, mi-am dat seama, dacă le folosesc, îmi vor folosi și mie. Știam că tatăl meu vine de la serviciu în jurul orei 16:00, 16:15. În acest timp, eram în alertă. Știam că tatălui meu îi place extrem de mult să îi deschid poarta și voiam să îl surprind, ca înainte ca el să sosească cu mașina, Dacia 1300 Crem, și înainte să claxoneze, eu să fiu pe fază, să îi deschid poarta, ca el să poată intra în curte. Acest lucru îi dădea atât de multă satisfacție tatălui meu, încât după ce făceam mai multe gesturi de acest gen, îmi spunea: „Dragul tatei, la vară te duci în tabără!” Eram în alertă. Eram vigilent și încercam să prind acel moment, să nu fiu undeva pe câmp, iar tata săracul, să își deschidă singur poarta. Eram gata, eram pregătit. Aveam mijlocul încins și mâinile pe porți.
În textul nostru, gestul slujitorilor aducea atât de multă satisfacție stăpânului, astfel încât ca reacție la faptul că ei erau încinși și pregătiți, stăpânul se va încinge, îi va invita la masă, le va găti, și el le va sluji. Stăpânul slujește robilor. Chiar dacă este ceasul din noapte la care el a venit, el se va așeza să le slujească, un gest nemaipomenit, un gest care surprinde.
A doua pildă
Un om avea o avere frumoasă, avea o casă ca de oameni bogați, dar avea și mulți bani. În acea vreme, nu era ca în ziua de astăzi. Dacă dețineai o sumă de bani, nu puteai doar să mergi la Banca Transilvania sau la Banca Raiffesen sau la o altă bancă, să pui banii pe o dobândă bună și să îi ții bine, la siguranță. În acea vreme, banii trebuiau ascunși. Și oamenii îi ascundeau; prin casă, prin groapă, pe proprietate. Dacă se întâmpla ca unul să moară, acolo rămânea o comoară ascunsă, în țarină, sau erau în casele lor un loc al secretului, unde ei își puneau averile, banii. Însă, hoții experimentați adesea știau cam pe unde se pun banii. Întrucât semnele bogăției acestui om erau vizibile, probabil în proprietatea pe care o avea și casa pe care o deținea, cu siguranță, omul nostru era și ținta hoților. De aceea, eu cred că acest om a trăit o frământare și s-a gândit că ar putea fi atacat de hoți și jefuit. Câteva nopți a urmărit cum merg lucrurile, însă a obosit și tendința a fost să lase lucrurile deoparte, ca să nu se mai chinuie atât.
Însă, să presupunem că cineva îl anunță pe acest om că urmează o spargere și că există oameni rău intenționați, care vin să îi jefuiască proprietatea. Vreau să vă imaginați că la acest anunț, pe care îl fac prietenii lui, acest om nu reacționează în niciun mod și le spune: „Nu mai cred că vine nimeni. Am stat, am așteptat. Este în regulă, e un zvon fals.” Ce ar indica acest gest? Nimic altceva decât faptul că omul nu crede că hoții vor veni să îl jefuiască.
Aceste două pilde comportă aceeași idee: starea de urgență. „Fii pregătit, fii într-o stare de alertă pentru venirea Stăpânului!” Ce implică această stare de alertă? Să analizăm aplicațiile mesajului de astăzi.
În primul rând, este vegherea. Starea de alertă implică vegherea. Ce înseamnă să veghezi? Este simplu – să fii treaz! Să nu dormi. Există momente când somnul îți dă târcoale, mai ales în momentele critice, când trebuie să ai grijă de ceva, de copii. Să culci copiii, de exemplu. Când culci copiii trebuie să fii în stare de veghe, să nu adormi tu înaintea lor. Atunci este somnul mai dulce, când trebuie să stai, când trebuie să faci curățenie, căci vin musafiri a doua zi. Niciodată somnul nu este mai atrăgător decât în acel moment. Trebuie să stai puțin mai târziu și atunci ești cel mai obosit din toate zilele anului.
Vă amintiți de situația în care Domnul a fost pe Muntele Schimbării la Față? Acolo era un moment extrem de critic, și tocmai atunci, ucenicii Lui, care erau cu El, atunci au adormit. Domnul i-a mustrat și le-a spus: „Un ceas nu ați putut să vegheați, un ceas?” Într-un moment critic, într-un moment de urgență, de alertă. Așadar, starea de veghe, starea de a fi pregătit, de fi treaz, și de nu a dormita. Unii dorm somnul istoriei, nu le pasă absolut deloc. Trăiesc în acest mers al vremurilor, pe o cale largă, cu plăcerile lumii, cu tot ce le oferă această societate, și nu se gândesc la ceasul, care îi va surprinde, așa cum a venit această pandemie peste noi.
În al doilea rând: „Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse!”, adică, să aveți echipamentul pregătit. Când vine alarma, să fii ca pompierii care au mașinile pregătite, obloanele deschise. Când am stat pe strada Mihai Viteazul, treceam mereu pe lângă stația de pompieri și mă uitam. Mereu vedeam că mașinile sunt pregătite, echipamentul este pregătit, mijlocul le era încins și făcliile erau aprinse, acest lucru era o pildă pentru mine. Dacă auzeau un zvon sau se întâmpla ceva, motoarele mașinilor erau pornite. Ești tu pregătit în acest mod? Este echipamentul tău pregătit?
La momentul venirii Domnului Isus Cristos nu vor exista creștini în pijamale. Când va veni Domnul Isus Cristos, creștinii adevărați, cei care Îl așteaptă, vor avea mijlocul încins și făclia aprinsă. Nu vom fi ca cele cinci fecioare, care s-au culcat, au dormit și nu aveau lămpile aprinse.
În final, al treilea lucru care caracterizează starea de alertă este în versetul 40: „Și voi dar fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Acest lucru este foarte cunoscut în lumea sportivă, profesorul știe foarte bine când lucrează cu elevii și îi pune la o cursă cu viteză, le spune: „Pe locuri, fiți gata, start!” Îmi amintesc că noi, copii fiind, nu ne atașam cu seriozitate, dar uitați-vă la o adevărată cursă, în care este o miză foarte mare. Uitați-vă cu atenție la o cursă de viteză, în care se dispută titlul mondial. Uitați-vă la fiecare atlet, care în momentul în care i se spune: „Fiți gata”, se înclină într-o poziție, în care pornirea îi va da un avantaj față de alți competitori. Toți mușchii acestui sportiv sunt în tensiune, iar el este gata să pornească în prima fracțiune de secundă în care aude acel pocnet al pistolului.
M-am întrebat dacă eu sunt gata în acest fel, și mi-am dat seama că nu sunt. Nu sunt în acea poziție de tensiune, de pregătire, ca atunci când vine Stăpânul, să îl pot întâmpina cum se cuvine.
O ultimă întrebare, la final, este: când vine Domnul? Știți răspunsul la această întrebare? Un răspuns biblic este: Domnul vine când noi nu ne gândim. Am fost și eu curios să fac niște calcule. Prin 1993, s-a trezit cineva din neamul nostru românesc să facă calcule. Le-a făcut, i-a ieșit: în toamna anului 1993. Am ascultat toate acele casete, un set de 7-10 casete. Nu vă imaginați cum a început să bată inima mea, cum am început să mă mobilizez și să aștept. Dar, asta trăda o problemă: faptul că până acolo eram pasiv, dezinteresat, și deodată, un semnal de acest gen m-a mobilizat.
Știți de ce Tatăl a ascuns ceasul? Pentru a nu fi acest gen de oameni, care se pregătesc îndată ce aud ceva. Ci să Îl așteptăm pe Domnul Isus, fie că e o pandemie, fie că este un cataclism, fie că El vine mâine sau vine peste 1000 de ani. Noi trebuie să fim gata, trebuie să fim pregătiți. De aceea, nu vă lăsați furați de speculațiile teologice, ci bazați-vă pe certitudinile biblice. Certitudinea biblică este aceasta: „Fii gata! Fii în stare de alertă!” De aceea, Biserica este în stare de alertă. Care este decretul guvernamental pentru starea de alertă? Profețiile Scripturii, Cuvântul lui Dumnezeu, avertismentul Domnului Isus că El va veni la ceasul în care nu ne gândim.
Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne motiveze, să nu ne grăbim la a pune pijamalele pe noi, ci să fim cu mijlocul încins, cu făcliile aprinse, cu echipamentul pregătit și întâmpinându-L pe Stăpânul, care atunci când va vedea că Îl întâmpinăm, El, ne va sluji o eternitate. Numele Lui, al Stăpânului pe care Îl așteptăm, să fie onorat și slăvit de Biserica lui răscumpărată. Amin.