Evanghelia după Luca 13:18-21 – Sorin Prodan

Evanghelia după Luca 13:18-21 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov

,,18El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.” 20El a zis iarăși: „Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Atunci când citim Scripturile care vorbesc despre vremea în care Isus Hristos, trimisul lui Dumnezeu a fost pe pământ, aici printre oameni aflăm că El călătorea din cetate în cetate și avea un mesaj pentru oameni, pentru fiecare om pe care îl întâlnea și pentru cetățile la care mergea. Iar acest mesaj se referea la Evanghelie. La o bună veste pe care El o aducea oamenilor, dar această veste foarte interesantă, atunci când citim în partea Evangheliei relatată de cei patru evangheliști, era că această Evanghelie era legată de Împărăție. Foarte des se menționează că Isus Hristos vestea Evanghelia Împărăției.

Iar la un moment dat a fost prin părțile Nazaretului unde Se născuse. Luca ne spune că atunci când locuitorii au aflat că El a spus că este trimisul lui Dumnezeu s-au supărat tare pe El și L-au alungat. Apoi S-a dus în părțile Capernaumului, lângă Marea Galileei. Acolo a început să vorbească și să facă vindecări și cei de acolo nu au mai vrut să Îl lase să plece. Dar Domnul Isus le-a zis:,,Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți pentru că pentru aceasta am fost trimis’’.

Ne spune că a plecat de acolo și propăvăduia Evanghelia Împărăției în sinagogile Galileei. Pentru Domnul Isus, atât de importantă era Împărăția despre care vorbea oamenilor încât la un moment dat a spus: ,, Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.’’.

 Concentrarea Domnul Isus era pe Împărăție, mesajul Domnului Isus Hrisos era despre Împărăție. Acum cineva ar putea să se întrebe: ,,Oare de ce vorbea atât de des despre Împărăție?’’. Unii ar putea să se gândească la faptul că Domnul Isus venise din această Împărăție unde era Rege. A venit din această Împărăție într-un alt loc și acum vorbea atât de des despre aceasta, fiindcă, probabil, Îi era dor de ea.

Știți că în 1947 cel care era pe tronul României, regele Mihai, a fost forțat să plece. El a plecat în Elveția din 1947 până prin 1992, când a reușit să se întoarcă în țară. Regele Mihai a fost departe de țara lui. Imaginați-vă cum vorbea regele Mihai despre România, despre țara pe care el a condus-o ca rege. Întotdeauna, probabil, oriunde a mers a vorbit despre România, despre împărăția pe care el a stâpânit-o. Unii ar zice și despre Isus că Îi era dor de patria Lui, pe care o stăpânea. A vorbit foarte des despre această Împărăție.

Cu siguranță, Îi era dor, dar vreau să înțelegem că atunci când vorbim despre Împărăția Cerurilor și despre faptul că Domnul Isus vorbea despre ea aici avem un element nou. Care ar fi acest element? Vă aduceți aminte că la un moment dat fariseii L-au acuzat pe Isus că face vindecări cu ajutorul diavolului.

 Ei spuneau că El face aceste minuni cu degetul lui Beelzebul, cu degetul celui rău. Domnul Isus răspunde la această provocare și spune: ,,Oare diavolul poate lupta împotriva lui? Căci toate aceste vindecări sunt o subminare a puterii diavolului care îi ține pe oameni legați în dizabilitate, boală, robie, păcăt, în posesie demonică. Poate diavolul să se scoată pe sine din oameni?” Nu se poate așa ceva. Domnul Isus le spune:,, Dar dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu aflați că Împărăția lui Dumnezeu este aici.’’

În altă împrejurare fariseii au venit și L-au întrebat:,, Când va veni Împărăția Cerurilor?’’. Și Isus răspunde: ,,Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să izbească privirile. Căci Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.’’

Care este acest nou element prin venirea lui Isus Împăratul aici pe pământ în acea vreme a lui Cezar August? Împărăția lui Dumnezeu a venit. Acolo unde este Regele este și Împărăția. Acolo unde Împărăția lui Dumnezeu este reprezentată prin cineva, Împărăția lui Dumnezeu este prezentă. Isus a venit și odată cu venirea lui Isus, Împărăția lui Dumnezeu a început să aibă putere pe pământ.

Îngânduiți-mi să vă dau un exemplu. Soția mea nu este din România, este din altă țară, din America. Din vreme în vreme, trebuia să mergem la Ambasadă, ba să schimbăm un pașaport, ba s-a născut un copil și a trebuit să mergem să-i facem și cetățenie americană, că prin nașterea lui aici avea automat cetățenie română. Așadar din vreme în vreme ne mai ducem la Ambasadă. Proprietatea Ambasadei Americii în România este undeva aproape de aeroport. După ce reușești să treci de securitate care te controlează peste tot să nu ai vreo bombă sau altceva, intri dincolo de zona de securitate și acolo este o curte foarte mare aranjată și foarte diferită de modul în care românii își fac curtea. Totul era în stil american, ușile, intrările, pavelile, cred  că totul a fost adus din America. Dar știți ce este interesant legat de această curte și proprietate? Terenul din interiorul zidurilor nu este România!

I-am spus soției mele, de parcă având o revelație: ,,Știi că pământul pe care noi stăm acum este teritoriul american!’’. Știați că fiecare ambasadă care are o locație undeva într-o țară, proprietatea este pământul țării respective. Și-am zis: ,,Uite, suntem în America!’’. Chiar dacă suntem în România, foarte ușor ajungi din România în America, doar treci de o ușă, de securitate și ești în America. Eram pe teritoriul Americii! Pentru că Ambasada aceasta reprezenta țara respectivă, aici pe pământul românesc.

Când Domnul Isus a venit, El a adus și Împărăția, și a spus: ,,Împărăția Cerurilor, Împărăția lui Dumnezeu este în voi și oriunde sunteți voi este prezentă Împărăția, oriunde este prezent Împăratul este prezentă Împărăția’’.

De aceea, atunci când citim pildele despre Împărăția Cerurilor, să nu facem greșeala să ne gândim că Domnul Isus prin pildele Împărăției a încercat să ne spună nouă cum este acolo. ,,Eu vin să vă vestesc o Împărăție care va veni și vreau să vă spun cum o să fie acolo’’. Iar fiecare care ascultă zice: ,,Vai ce frumoasă Împărăție! Și eu aș vrea să fiu în acea Împărăție și o aștept, aș vrea să intru și eu în acea Împărăție!’’

Domnul Isus nu vorbea prin aceste pilde despre o realitate de dincolo. Pildele sunt o reprezentare. Dar o analiză atentă a acestor pilde ne va indica că Domnul Isus nu vorbea despre o realitate de dincolo ci vorbea despre realitatea de aici. Puterea și realitatea care venise. Împărăția a venit!

Prin pildele Împărăției, Domnul Isus își ajuta ucenicii și mulțimea care Îl asculta să înțeleagă prezența Împărăției și puterea ei. Iată cum o face în cele 2 pilde din Luca 13, pe care le-am citit.

 Prima pilda este pilda grăuntelui de muștar. Isus compară Împărăția care este acum aici cu un grăunte de muștar pe care un om îl pune în grădina lui și acest grăunte de muștar se face un copac mare.

La noi cultura de muștar nu este foarte răspândită. Deși m-am uitat și am rămas surprins că unii agricultori din România au început să cultive muștar. Sunt unii care vor să încerce dacă merge, unii  s-au apucat de smochine, alții de măsline prin partea de sud. Aceste culturi se potrivesc cu climatul și mediul geografic potrivit. Unii au reușit, dar cred că la noi muștarul nu crește la fel de înalt și bine ca în alte părți.

Sunt unii comentatori care au fost foarte reținuți la faptul că grăuntele de muștar ar fi cea mai mică sămânță.             În altă parte unde este pomenită această pildă, se spune că deși grăuntele de muștar este  cea mai mică sămânță, crește în mod neobișnuit. Sigur astăzi avem semințe mai mici decât grăuntele de muștar. Ați văzut vreodată grăunte de muștar? O sămânță rotundă, mică, gălbuie, floarea este galbenă ca muștarul, de aceea când este măcinată această sămânță și se produce acel proces tehnologic, muștarul iese galben.

Planta am văzut că crește la noi aproape de 2 m. Dar în climatul mediteranean din Orientul Mijlociu unde este cald, aproape tot timpul, ne spun tehnicieni în agricultură de acolo că această plantă crește, are o tulpină mai puternică și chiar o arborecență și poate să crească până la 3 m. Și în acea zona chiar păsările, sigur nu cele de mari dimensiuni, ci cele mai mici își fac cuiburi. Pentru că există o densitate a acestor plante de muștar, foarte multe păsări își fac cuiburi și își fac ouăle în aceste cuiburi.

Acum aș vrea să înțelegem că accentul nu este pus pe grăuntele de muștar, el spune: ,,Se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

Ceea ce este remarcabil în cazul acestei ilustrații este raportul spectaculos între cât de mică este sâmânța de muștar și cât de mare este planta care iese din această mică sămânță. Cine s-ar fi gândit că dintr-o sămânță atât de mică pe care de abia o vezi, iese o plantă de vreo 3m care are crengi puternice și păsările vin și își fac cuiburi acolo și viețuiesc în acest copac de muștar.

Adevărul pildei constă în faptul că Împărăția va începe de la ceva mic, foarte mic și va crește în ceva foarte mare și va fi văzută. Aceasta este ideea.

Și noi cultivăm în grădina noastră tot felul de plante, de legume. Cu această pandemie, mi-am încercat și eu talentele de grădinar anul trecut. Mi-am pus diverse semințe, cumpărate în acele plicuri de 2 lei, de la magazinul de semințe. Uneori, am rămăs uimit, de exemplu atunci când am semănat busuioc și cimbru. Când am deschis pachetul și am luat semințele, erau atât de mici încât nu știam cât de des să le pun, mai des, mai rar. Pentru că nu mai văzusem așa semințe. Am rămas uimit de descoperiri, dar am început să le semăn, și am stat câteva luni și am zis:,, Nu s-au prins semințele mele.’’.  Dar după aceea am văzut că acolo unde am semănat, apăreau niște mici plante care se aranjau în șiruri și după aceea au început să crească. După a venit ploaia, și creșteau atât de mult. Și ziceam: ,,E uimitor cum din semințe atât de mici cresc plante atât de mari.’’

Este o ilustrație foarte bună despre raportul dintre ceva foarte mic și foarte mare. De ce oare le spune Domnul Isus această pildă? Pentru că în mintea oamenilor și mai ales a ucenicilor Săi era o așteptare. Va veni Împărăția și va veni Mesia, Împăratul pe care L-am sărbătorit, cu câteva săptămâni în urmă. El va așeza Împărăția lui Dumnezeu și așa de puternică va fi încât romanii care stăpâneau peste poporul lui Dumnezeu în Israel, o să fugă cu coada între picioare și nu o să se mai vadă picior de roman pe acolo.

Acest împărat va fi atât de mare încât va supune toate națiunile. Va veni o vreme în care Israelul va fi puternic ca pe vremea lui Solomon și pe vremea lui David. Va bate toate împărățiile și aceste împărății le vor fi supuse. Și a venit Mesia, mergea din cetate în cetate și abia de avea mâncare de o zi pe altă. Și nu se întâmpla nicio cucerire, nicio instalare a Împărăției așa cum ei se gândeau. Iar ei se întrebau:,, Oare unde e această împărăție? Unde este această măreață profeție care a fost făcută în vremea lui Isaia, Ezechiel, Ieremia că această Împărăție va fi puternică?’’.

De aceea, Domnul Isus le spune:,, Când vine Împărăția, vine aproape invizibil, imperceptibil, vine în forma unei mici semințe, dar după aceeea va începe să crească.’’. Într-adevăr, după ce citim cartea Faptele Apostolilor și vedem că acești apostoli ai Domnului, care au fost umpluți de Duhul lui Dumnezeu, au început să meargă prin cetăți. Apostolul Pavel a început să meargă prin capitalele diverselor provincii din Imperiul Roman. Acolo oamenii primeau Evanghelia Împărăției, se formau biserici. În întreg Imperiul Roman a fost răspândit creștinismul, în așa fel încât în secolul IV, împăratul Constantin a zis: ,,Religia imperiului este creștinismul.’’.

Răspândirea a fost cu adevărat puternică. S-a împrăștiat mesajul Evangheliei peste tot,  unii s-au gândit că creșterea acestui copac este precum o asimilare a diverselor țări și provincii ca zone unde creștinismul s-a împrăștiat.

Ne spune că în acest mare copac păsările cerului și-au făcut în ramurile lui cuiburi. Oare ce poate să însemne că păsările cerului și-au făcut cuib în ramurile acestui copac de muștar?

Unii au zis, gândindu-se la păsările cerului, în termenii în care Domnul Isus a vorbit despre ele în pilda semănătorului când spune: ,,Semănătorul a ieșit să semene sămânța, sămânța bunului Cuvânt a lui Dumnezeu și au venit păsările cerului și au mâncat sămânța și a fost răpită din inimile oamenilor ca să nu poată fi primită.’’.

În acea pildă, păsările cerului aveau o conotație negativă. Iar ei s-au întrebat ce pot să însemne aceste păsări ale cerului. Și-au zis că creștinismul s-a născut acolo în Ierusalim și a început să se răspândească prin Galatia, prin Pont, prin Fenicia și Macedonia, Grecia și prin Roma, peste tot s-a răspândit. Dar odată cu răspândirea sa au început să apară și anumite erezii în sânul creștinismului. Astfel, a apărut prin secolul I aceste mișcări precum gnosticismul, apoi marcionismul, apoi nestorianismul sau montanismul.

Toate aceste mișcări eretice și-au făcut cuib în marele copac al creștinismului. Iar dacă astăzi am vrea să ne gândim la câte mișcări eretice există în sânul creștinismului, sunt mii și mii de mișcări. Și ei au zis:,, acest copac este creștinismul care s-a răspândit repede, iar acele păsări sunt ereziile care s-au cuibărit în creștinism și astăzi avem mii și mii de cuiburi care există în sânul creștinismului’’.

Dar există și o altă interpretare despre păsările cerului care are o conotație pozitivă. Dacă nu am fi avut pilda semănătorului, noi am fi citit această pildă cu o nuanță pozitivă. Copacul cel mare avea  acea capacitate de a adăposti în ramurile lui, păsările cerului. Nu numai că dădea fructe, adică ce-i bun pentru muștar, dar avea și capacitatea de a oferi cadrul, mediul pentru viață pentru diverse păsări ale cerului.

Acești intrepreți s-au gândit la faptul că odată în Vechiul Testament, Nebucadnețar, împăratul Babilonului a visat și el un vis despre un copac mare al cărui ramuri s-au întins departe. Și spune în cartea Daniel că păsările cerului și-au făcut cuib în ramurile acestui copac, adică națiunile pământului au găsit protecție sub crengile acestui imperiu.

Dar au fost alții care s-au uitat într-adevăr în partea profețiilor și în Ezechiel 17 ni se spune de la versetul 22: ,, Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Eu Însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare și o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiță fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat. Și anume o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod și se va face un cedru măreț. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. Și toți copacii de pe câmp vor ști că Eu, Domnul, am coborât copacul care se înălța și am înălțat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit și voi și face.’’

Avem această imagine profetică că Dumnezeu în trecerea vremurilor va lua o ramură dintr-un copac, o va sădi și această ramură va crește atât de mare încât păsările cerului vor avea loc în ramurile acestui nou copac. La ce se referea Dumnezeu acolo? Se referea la poporul Lui pe care l-a ales și care a călcat în picioare legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul lui Israel.

Puțin mai devreme Dumnezeu spune în versetul 19: „Pe viața Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu și a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.’’. Asupra capului lui Israel, această națiune pe care Dumnezeu a ales-o, cu care a făcut un legământ. Această națiune a călcat legământul cu Dumnezeu.

De aceea Dumnezeu spune:,,Am să rup o ramură’’, această ramură din națiunea Israel era o rămășiță pe care Dumnezeu a sădit-o și din această rămășiță a crescut o mare împărăție în care a fost altoită și Biserica răscumpărată cu care a fost făcut un nou legământ puternic. În acest legământ, Dumnezeu spune robului lui Avraam că pe baza promisiunii făcute și pe baza acestui legământ toate națiunile pământului vor fi binecuvântate în această promisiune.

Cu adevărat, a venit Isus, care a adus Împărăția și care a crescut. Prin această Împărăție nu doar Israelul, o națiune, putea beneficia de viața veșnică și intrarea în această Împărăție, ci toate națiunile pământului.

Eu înclin să cred că aceasta este interpretarea. Păsările care își găsesc loc și își fac cuiburi în acest mare copac suntem noi, beneficiari vieții veșnice care nu a fost făcută disponibilă în vremurile vechi dar acum odată cu venirea lui Isus Hristos.

Orice om din orice națiune care aude de Împărăția lui Dumnezeu, aude mesajul Mântuitorului: ,,Pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor este aproape de fiecare, de voi copii, de voi tineri, oameni maturi, de oameni în vârstă, este aproape de tine, o poți apuca, poți să intri în ea.’’.

Mântuitorul spune că pentru intrarea în această Împărăție este nevoie de un act care ține de om, acela de a se pocăi, de a se căi de mersul lui în puterea acestei lumi. După mersul acestei lumi de a veni și de a recunoaște că a falimentat, că a trăit o viața care l-a dezonorat pe Dumnezeu și acum este gata să capituleze, să se predea înainte acestui Domnitor, acestui Împărat care nu îl strivește așa cum făceau unii atunci când cucereau o cetate și pe cei care se predau îi omorau.

Atunci când cineva se predă înaintea Mântuitorului, El îl primește și îl face un fiu, nu un rob și îi dă Duhul Sfânt, care nu este un duh al robiei ci al înfierii. Spre surprinderea unora, această predare nu este sclavie, nu te pune într-o temniță, ci în Împărăția Lui, în această binecuvântată viața eternă. Odată cu credința această viața vine în tine, și noi pe bună dreptate putem spune acum:,, Avem viață veșnică!’’.

În sensul că în acest trup de moarte, care odată va fi pus în pământ, în noi este Împărăția lui Dumnezeu, este viață care se duce dincolo de mormânt. Când vom muri doar trupul se va duce în țărână de acolo de unde a fost luat, dar duhul nostru se duce la Dumnezeu unde va fi binecuvântat cu această continuitate a vieții care ne este dată când Îl primim pe Isus ca Mântuitor.

În  această prima pildă vedem despre creșterea Împărăției. A doua pildă pe care o spune Domnul Isus în Luca 13 :,,Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Oricâte ori citesc în Scriptură despre aluat și despre făină nu mă pot opri din a-mi aduce aminte de anii copilăriei când mama de Crăciun și de Paști făcea cozonaci și pâine la cuptor. Pentru mine acele zile erau marcate de sentimentul sărbătorii. Și mie îmi aducea sentimentul sărbătorii mirosul de pâine. Cum miroase pâinea coaptă în cuptor? Îți vine să o mânânci atunci. Așa făcea și mama pâine în cuptor. Eu eram atât de dornic, abia așteptam să scoată mama pâinea din cuptor ca să încep să o mânănc așa caldă. Era cea mai bună atunci când era caldă.

Avem iată această imagine, metaforă a unei femei care face trei măsuri de făină și apoi pune în făină aluatul. Pentru noi aluatul este deja compoziția cu drojdie, dar în Scriptură aluatul este drojdia care se pune în făină, se amestecă cu apă, cu sare, cu ou, dacă se pune. După ce ai amestecat-o bine, o pui într-un loc ca să dospească.

Pentru mine era fascinant când mama punea acea cocă amestecată într-un lighean mai mare și până la amiază, așa de mare se făcea acea cocă încât vedeam cum dă peste marginile ligheanului. Atunci era momentul când mama se grăbea să nu mai lase o oră sau două la dospit, pentru că acea cocă se lasă. Dar eu eram uimit cum dintr-o cocă mică se făcea un lighean mare de aluat dospit. Și îi ziceam: ,,Mamă, e gata, vin-o și fă-mi plăcinte!’’. Iar mama mea dragă făcea plăcinte cu mărăr și cu brânză și vai ce bune erau!

Dacă în prima pildă elementul era de creștere și de vizibilitate, și aici avem acest element, dar aici elementul și accentul cade pe drojdia care se pune și se râspândește în toată compoziția. Ați văzut voi vreodată o cocă care jumătate crește și se varsă peste marginea ligheanului și jumătate rămâne mică? Nu. Unde este drojdie totul este afectat, totul crește uniform, în același timp și efectul este unul total.

 Iar aici ne zice:,, s-a dospit toată’’. Nu jumătate, nu a fost doar o măsură, ci toate cele 3 măsuri au dospit împreună. Eu le-am povestit la un moment dat celor de aici despre cum odată de Paști, mama a făcut cozonaci. I-a pregătit, i-a uns cu ou deasupra și erau pregătiți. Luase pâinea, a dus-o, mirosea frumos deja, așteptam să aducă pâinea și după ce aducea pâinea, baga cozonacii.

Cozonacii erau mai mici și nu aveau nevoie de atâta timp și căldură. Am stat cu mare nerăbdare să așteptăm venirea pâinii. Iar când a venit rândul cozonacilor ne-am dus în bucătăria de vară și ,,ia cozonacii de unde nu sunt’’. Tăvile erau goale. Unde sunt cozonacii? Am văzut pisica pe acolo, a intuit că intrase cățelul nostru Rexi. Toți câini pe care i-am avut vreo 7-8 toți s-au numit Rexi și își schimbau numai locul.

 Intrase acest cățel în bucătărie, a văzut cozănacii și i-a mâncat pe toți. Nu am descoperit decât a doua zi când l-am văzut pe Rexi al nostru cu burta mare, plângând că era gata să crape. Și ne-am rugat pentru Rexi al nostru și am zis:,,Doamne, scapă-l!’’. Am fost sigur că moare și mă gândeam unde îl îngrop. Și peste 2 zile l-am văzut într-o dimineață dând din coadă, vesel, și m-am bucurat că a scăpat.

Așa a scăpat acest cățel după ce a mâncat cele 3 măsuri de făină amestecată. El nu a știut că mai există încă un proces, acela de coacere în cuptor. Aceste amintiri îmi sunt foarte dragi pentru că fac parte din creșterea mea dar acum eu înțeleg mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Că acolo unde este pusă drojdia crește, crește peste tot, chiar și în interiorul stomacului unui câine.

Să ne apropiem de concluziile acestor frumoase pilde. Ce învățăm? Prima lecție: Împărăția a venit. Credința noastră nu mai este pentru ceva departe, gândindu-ne dacă va fi sau nu va fi. Ne imaginăm că există o Împărăție, încercăm să îi găsim coordonatele, să înțelegem ceva. Domnul ne-a zis: ,,Imaginați-vă o împărăție, așteptați.’’. Împărăția este aici. A venit. Este prezentă.

Apoi, Împărăția a fost la început mică, neînsemnată și apoi s-a răspândit, a crescut. Iar acum în granițele acestei Împărății sunt oameni din orice națiune, din orice popor și de orice limbă.

Numai noi care suntem aici, deja ne gândim că suntem români, americani, japonezi, sunt din India, Republica Moldova, apoi sunt maghiari din teritoriul românesc. Ce diversitate numai aici printre oamenii care suntem. Păsări colorate de toate nuanțele etnice și naționale. Suntem în această Împărăție pe care Domnul Isus a adus-o odată cu venirea Lui. Împărăția este deja aici dar nu este încă pe deplin instalată. Va veni Împăratul nostru și atunci va pune capăt tuturor nedreptăților pe pământ.

Ne spune Scriptura că El va face un cer nou, și un pământ nou unde va locui neprihănirea și dreptatea Lui. Atunci va veni Împăratul și Îl vom vedea, El va stăpâni și spune Scriptura că noi vom stăpâni împreună cu El, adică vom intra în acest exercițiu de autoritate peste această Împărăție care nu va avea sfârșit.

Dar după cum v-am spus pentru a intra în această Împărăție trebuie să Îl ai pe Hristos drept Împărat, Domn. Aceasta înseamnă să accepți exercitarea autorității Lui în viața ta și ce spune El să fie parte din trăirea ta.

A treia lecție este că Împărăția crește și devine vizibilă. Împărăția este prezentă. Unde este un pocăit se vede, se simte. Aș vrea să vedeți acest lucru astfel: câteodată regii s-au deghizat și au mers printre săteni, printre oamenii din cetate. Nu știa nimeni că el este împăratul, pentru că era îmbrăcat, avea glugă pe cap, și el se uita, vorbea cu oamenii, era într-o zi de piață cu sute și mii de oameni prezenți acolo și împăratul era prezent. Noi care ne uitam la acest film, sau citeam această carte știam că acel om care părea neînsemnat și de care nu prea știa nimeni, acel om avea o prezență. Nu a trebuit decât să-și dea gluga jos și să-și pună coroana pe cap și deoadată toată lumea care era prezentă acolo s-a aplecat în semn de omagiu și semn de respect către împărat.

Ce aș vrea să înțelegeți? Acolo unde este prezent Împăratul este și Împărăția. Acolo unde este prezent un reprezentant al Împărăției este și Împărăția. Cu alte cuvinte: încearcă să te imaginezi așa cum eu mă văd pe mine pe Strada Pomiculturii 21, o prezență cu o influență vastă, pentru că acolo este prezentă Împărăția. Vecinii mei sunt foarte aproape de Împărăție și eu le vorbesc despre această și îi chem să vină în Împărăție. În blocul P20 unde te afli, este prezentă Împărăția și prin tine care faci parte din această împărăție există o influență.

Tu ești drojdia care crește acolo, și în mod normal trebuie să influențeze tot, la școală unde ești. Când eu am fost la școală și m-am întors la Domnul Isus, prin clasa a 7-a, m-am dus la toți colegii din clasa mea și alte clase și le-am spus:,, Haideți la Adunare.’’.

 Și într-o școală de vreo 200 de elevi, vreo 50-60 au început să vină la Adunare. Nu era lucru puțin. Și m-au găsit în acea vreme comunistă capul răutăților și au început un an de zile să mă toace cu interogații până în punctul în care pe la finalul clasei a 7-a mi-au zis:,, Tu ești o pacoste aici în școală, afară cu tine!’’.

Unde este prezentă Împărăția nu se poate să nu influențeze, unde este un copil a lui Dumnezeu, la școală, la facultate, la locul de muncă, acolo este o influență. Dospirea este completă. Drojdia influențează totul.

Împărăția, aceasta este a patra lecție, influențează totul. Atunci când analizăm prima pildă, vedem dimensiunea individuală, copacul care crește și are influență. În a doua pildă sunt 3 măsuri, este ceva comunitar, noi și individual unde suntem avem o influență și comunitar ca biserică avem o influență. Dumnezeu ne-a așezat aici în centrul orașului Brașov, pentru a fi un copac vizibil și un aluat care crește și care se vede și are influență în jurul nostru.

Biserica este acest aluat care crește și influențează totul. Un creștin care nu crește și nu este văzut și nu influențează în jurul lui, am îndoieli serioase că este un creștin. Dacă ești într-un loc în care după ani și ani de zile cineva află spre surprindere că ești un urmaș a lui Hristos, acolo este o problemă serioasă.

S-au mai întâlnit așa credincioși care după ani de zile au lucrat în același loc, în aceași companie și la un moment dat, unul zice într-o situație când nu mai avea ieșire că este și el pocăit. Iar celălalt îi răspunde că este și el la fel. S-a descoperit după 3-4 ani că amândoi sunt credincioși. Au stat unul lângă altul și așa de discreți erau că nu au vrut să-i supere pe ceilalți cu identitatea lor.

Creștinismul este mai puternic decât covidul. Se răspândește cu o forță de propagare pe măsura puterii care este înlăuntru său. Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute, ca înțelegând aceste pilde să începem să trăim asemenea Mântuitorului nostru care zicea:,, Trebuie să mă duc să vestesc Evanghelia Împărăției, nu pot să stau, trebuie să ajung peste tot’’ și să avem acest sentiment în care să fim apăsați și să spunem:,, Trebuie să audă și vecinul meu. Trebuie să audă și colegul meu. Trebuie să se vadă și în mine această putere și prezență a Împărăției Cerurilor.’’. Dumnezeu să ne ajute. Amin.