Evanghelia după Luca 16:1-13 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov
Astăzi ne vom îndrepta atenția spre o pildă care este considerată de unii ca fiind cea mai grea pe care a rostit Domnul Isus.
„Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea. El l-a chemat și i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ Ispravnicul și-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: ‘Cât ești dator stăpânului meu?’ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.’ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât ești dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și scrie optzeci.’ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţește. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Și Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veșnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioși în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Și dacă n-aţi fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”
Atunci când citim sau studiem Evangheliile avem un avantaj extraordinar – acela de a ne așeza în fața lui Cristos, de a-L asculta pe El. Cristos ne vorbește direct și învățătura pe care a rostit-o Domnul Isus atunci, ne rostește azi prin Cuvântul scris, care are ca scop acela de a ne ajuta să vedem maiestatea lui Cristos, măreția și dumnezeirea Lui și oferta Lui de mântuire. Parte din învățătura Domnului Isus Cristos a fost exprimată în parabole. Unele parabole sunt simple, le înțelegem imediat și la fel și ucenicii și poporul adunat să Îl asculte pe Isus pricepeau imediat despre ce e vorba. Fariseii și cărturarii adesea înțelegeau și ei. Dar uneori pildele erau atât de ermetice, aveau un tâlc care nu putea fi citit la prima auzire și uneori ucenicii L-au întrebat pe Domnul ce dorea să spună printr-o anumită pildă.
Pilda care stă înaintea noastră este una greu de înțeles și vom înțelege de ce. Am văzut că până acum Domnul Isus a fost orientat spre cărturari și farisei. O bună parte din Evanghelia după Luca este rezervată acelei coleziuni dintre Domnul Isus și farisei. Însă iată că acum Domnul Isus se îndreaptă spre ucenicii Săi și le spune o pildă. Situația pildei este una a unui manager corupt. Scriptura spune că: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.” Oare cum îi risipea averea? Mă gândesc că nu lua din ce era a stăpânului și băga în buzunar și își acumula el o avere. Scriptura spune că acest ispravnic risipea averea stăpânului. Doar nu demult am citit pilda fiului risipitor în care ni se spune că unul din copiii unui tată bogat vine la el , cere cu obrăznicie partea de avere ce i se cuvine și se duce într-o țară îndepărtată. Iar Scriptura spune că „și-a risipit toată averea ducând o viață destrăbălată”. Așa mă gândesc și eu că un manager corupt care risipește averea stăpânului, o risipea într-o formă de destrăbălare. Căci cine este corupt este și imoral, poate este și dependent de alcool sau de alte robii. Astfel acest ispravnic risipea averea stăpânului. Dar nu i-a mers prea mult, căci probabil unul dintre angajați s-a dus și a raportat stăpânului frauda care se făcea. Scriptura spune că stăpânul l-a somat și i-a spus să vină la el – ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ Cu alte cuvinte am spune că stăpânul cere un audit și îi spune că așteaptă un raport a evidențelor contabile și-l anunță anticipat și demisia. Ca orice om care urmează să-și piardă slujba, acest manager se gândește la viitor. Se gândește la două opțiuni posibile : să sape sau să cerșească. Două opțiuni: una este munca, iar cealaltă este cerșetoria. Dar ambele după ce sunt analizate, pentru acest om nu păreau atractive. Pentru el era imposibil să se apuce de muncă, el care era obișnuit să scrie doar cu pana și să facă socotelile așa cum dorea el. Dar nici să cerșească, căci nu era la demnitatea lui, era o înjosire pentru el , care era un mare administrator al acestui stăpân.
Zilele trecute am fost în această campanie evanghelistică la Fieni, apoi la Sinaia, dar în Fieni am întâlnit în stradă un bărbat care se uita spre mine când vorbeam cu alte persoane. Am remarcat că încetinește și se uită spre mine și l-am abordat și pe el. Era un om cu o plasă în mână, slăbuț, confuz, fără niște repere, părcă era pierdut acolo în oraș. L-am întrebat cine este, ce face și am aflat că acest om a avut niște poziții remarcabile acolo în oraș. A fost inginer și șef de linie de producție în compania de ciment din Fieni. Soția lui era profesoară de biologie și chimie la unul din liceele din Pucioasa. Dar acest om, la un moment dat, a început să simtă gustul alcoolului și încet s-a prăbușit într-o dependență de alcool. Iar de acolo a început căderea lui. Și-a pierdut slujba de inginer și de șef, l-au dat afară, prin niște cunoscuți a reușit să intre la compania de drumuri din județul Dâmbovița și a ajuns director la compania de drumuri, dar a continuat să bea și a pierdut și acea slujbă. Apoi, a avut șansă să se angajeze doar la niște firme mici, care erau branșate la marele companii din județ. Dar, din cauza băuturii și a nervilor care erau acumulați, a intrat în conflict cu foarte multe persoane sus-puse și care erau acolo și pe linie politică. Apoi, și-a pierdut încet reputația, stabilitatea și în final, soția lui a divorțat de el. Iar acei șefi pe care i-a călcat pe coadă au fost atât de ambițioși ca el să nu-și mai găsească o slujbă pe raza județului Dâmbovița, încât au anunțat pe toți cei care erau acreditați să dea slujbe să nu-l mai primească. Iar acest om umbla cu plasa ca să caute o slujbă de necalificat. Am vorbit ulterior cu fratele pastor de acolo și mi-a spus că îl știe pe acest om – a fost vecinul lui. Acesta venea la pastor și îi cerea bani, pretinzând că copii lui sunt bolnavi, dar el cerea bani pentru băutură. Apoi, îi spun fratelui că cunosc pe cineva în Brașov care ar avea nevoie de o slujbă de administrator. Iar el, care știa de acea slujbă mi-a spus că nu e posibil, că pentru acea muncă este nevoie de mușchi, dar sigur, fostul său vecin nu ar fi acceptat acea slujbă, pentru că acesta se simțea nedemn pentru munci fizice.
Așa era și acest administrator. Fusese șef și din această poziție nu se mai putea gândi la vreo poziție de muncitor necalificat. Așa că a recurs la o soluție ingenioasă, bazată tot pe fraudă. Se vede că în toți anii de management corupt, omul căpătase experiență, iar, la un moment dat, în frământarea lui cu privire la ce va face, ispravnicului i-a picat fisa. A intuit ceva prin care a găsit soluția pentru criza în care se afla – „ Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
Omul trebuia să își asigure viitorul. Urma să fie concediat, să rămână pe drumuri. Toți aveau să îl evite pentru că va avea stigmatul de hoț notoriu. Iar lui îi vine această idee formidabilă de a folosi evidențele contabile, mai ales, cu privire la datoriile unor creditori pe care acest om bogat îi avea. Așa că a chemat pe creditorii stăpânului „și a zis celui dintâi: ‘Cât ești dator stăpânului meu?’ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.’” Firește, omul surprins și împovărat cu povara datoriilor, pentru că acest manager îi spune să facă acest lucru, imediat scrie 50 și îi mulțumește și promite că nu va uita niciodată acest gest. „Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât ești dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și scrie optzeci.’” Iar acesta la fel va ține cont de acest gest și nu-l va uita… Stăpânul află de această ultimă escrocherie și putea oricând să dispună arestarea lui și trimiterea acestuia în închisoare pentru o perioadă lungă de timp din cauza cantitatății sustrase deja și deturnate de acest manager. Dar stăpânul nu face acest lucru. Dimpotrivă, în mod șocant Domnul Isus spune că „stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept”. Contrar așteptărilor noastre de a vedea un stăpân frustrat, mâniat pe paguba făcută de managerul său corupt vedem un stăpân care laudă gestul fostului său manager. Motivul era „că lucrase înţelepţește”. Nu spune că lucrase integru, ci că lucrase „înțelepțește”.
Dificultatea pildei constă în aparenta apreciere a abilității acestui manager de aș asigura viitorul pe căi necinstite. Cum se poate ca un stăpân să laude o fraudă? Stăpânul a văzut câtă pagubă a făcut acest manager. El nu s-a gândit că acest administrator ar mai avea niște căi prin care să bage mâna mai adânc în avutul lui. Chiar dacă avea pagubă, acest stăpân a avut tăria să-l laude pe administrator. Acea cantitate de avere pierdută nu era puțină. Unii cercetători au început să facă calcule echivalate la economia evreiască a acelei vremi și se spunea că primul care i-a dat doar o jumătate din datorie era echivalentul a 3 ani de muncă. Apoi grâul, care avea o valoare mai mare, era echivalentul a mai multor ani de muncă. Paguba era serioasă. Iar stăpânul a avut această tărie de spirit să se uite dincolo de această mișelie pe care a făcut-o administratorul. El l-a lăudat pe ispravnicul nedrept că lucrase înțelepțește.
Domnul Isus, uitându-se la ucenicii Lui și la noi face de îndată această remarcă după ce încheie pilda: „Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Și Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veșnice.” Mulți comentatori și-au bătut capul să facă o exigeză corectă textului ca nu cumva să sugereze că Domnul Isus ar fi insinuat – fraudă. De aceea unii comentatori au propus o interpretare care face ca procedura managerului să fie cinstită. Ei spun că în tranzacțiile menționate se afla și comisionul cu venit managerului – atunci când cineva trebuia să returneze o datorie, o returna cu dobândă (la evrei nu se dă datorie fără dobândă) și se mai cerea și un comision care trebuia să îi revină managerului. Așa că atunci când a sugerat reducerea datoriei, comentatorii spun că ispravnicul tăia comisionul său și nu nedreptățea pe stăpân. Astfel, întreaga afacere nu devenea un compromis. Singura pierdere ar fi fost doar a managerului, care a găsit o soluție ingenioasă prin care să își consolideze niște relații la care să apeleze ulterior concedierii.
Nu știu sigur dacă acesta a fost cazul, mai ales că este scris că stăpânul l-a lăudat pe ispravnicul nedrept. Să nu credeți că acest ispravnic care a risipit averea într-o viață destrăbălată, dintr-o dată a devenit integru. Cert este faptul că acest administrator a fost necistit și culpabil pentru a fi îndepărtat din poziția sa de manager. Dar, stăpânul l-a lăudat totuși, pentru că lucrase înțelepțește.
Domnul Isus face această paralelă între acest gest și ce se întâmplă în lumea aceasta, în raportul dintre cei care sunt în lume și cei care sunt în casa lui Dumnezeu, între fiii întunericului și fiii luminii. Căci Domnul Isus spune „Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.”Ce mustrare! Dacă Domnul Isus s-ar apropia și mi-ar spune că sunt sub nivelul celor din lume când e vorba de ceea ce trebuie să fac, mi-ar fi fost rușine, dar asta spune Domnul Isus, poate și în dreptul tău. În materie de management al vieții pământești oamenii din lume dovedesc a fi mai înțelepți și mai ingenioși decât fiii lui Dumnezeu în ce privește managementul vieții cerești. Deaceea Domnul Isus spune:„ Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte”. Ce să însemne oare acest lucru?
Aș vrea să încep prin a vă spune ce nu înseamnă acest lucru. În mod categoric nu înseamnă să facem uz de fraudă, pentru a ne asigura o stabilitate veșnică. Chiar atunci când e foarte greu și e nedreptate și te uiți cum alți oameni care au poziții și acces la fondurile țării și care iau cât de mult pot din „sac”, conștiința noastră s-ar putea să se trezească și să dorească să facă dreptate. (Să luăm bani de la cei care ni se par nedrepți și să le dăm săracilor). Aceasta categoric nu e schema, Domnul Isus nu ne cheamă la a face asemenea fapte.
Noi trebuie să observăm atent care este problema. Ea constă în ceea că fiii împărăției nu sunt atât de motivați și preocupați de cele veșnice pe cât sunt de preocupați necredincioșii pentru cele pământești. Necredincioșii sunt vigilenți, creativi, dispuși să facă compromis, să-și riște libertatea, dar și să-și securizeze viitorul, un viitor temporar. Credincioșii, pe de altă parte, par să fie demobilizați, pasivi,indiferenți, apatici când este vorba de pregătirea pentru Împărăția veșnică. Îi vezi pe ei harnici doar în „ograda” pământească, fiind preocupați de lucrurile de jos.
În al doilea rând, versetul :„ Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte” nu înseamnă că după moarte unii credincioși pentru că nu și-au făcut prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte vor ajunge în veșnicie și vor fi șomeri, datorită faptului că și-au pierdut în viața pământească slujba la care au fost chemați. În acest fel au interpretat unii îndemnul Domnului Isus. Prin urmare, ei cred că în veșnicie vor fi unii care vor umbla de la unii la alții ca să-i roage să-i primească și pe ei în corturile cerești.
Există riscul de a-ți pierde chemarea, nu mântuirea, iar cu aceasta și riscul de a-ți pierde răsplata, căci Scriptura ne spune despre acest potențial „fiind mântuiți ca prin foc”. Totuși, nu cred că aceștia vor intra într-un șomaj tehnic etern și vor trăi veșnic în forma unei pierderi și a unei umblări bezmetice fără casă.
În cursul săptămânii, în timp ce studiam, mă gândeam dacă cineva mi-ar putea da un pont, ca să desfacem această enigmă a pildei. Dumnezeu cu siguranță nu ne sugera să facem șmecherii ca să putem să ne asigurăm veșnicia.
Ce ar putea fi bogățiile nedrepte? Pilda ne dă răspunsul. Când Domnul Isus vorbea despre acest administrator, care a risipit averea stăpânului său și a folosit bogății nedrepte, să ne amintim că aceste bogății nu erau ale lui. Se folosea de ele, dar nu erau bogățiile lui. Nu avea drept de proprietate pe acestea și prin urmare el folosea niște bogății nedrepte, necuvenite pentru a face ceva în folosul său. Ele aparțineau stăpânului, iar el era doar un administrator.
„Al Domnului este pământul” – prin această frază Scriptura ne spune că în dreptul nostru toate bogățiile pământului sunt nedrepte, necuvenite nouă. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el…”… cu mașina, cu casa, cu terenurile noastre. De ce oare avem în noi atâta ambiție ca să revendicăm aceste drepturi de proprietate?
Așadar, bogățiile nedrepte sunt bogățiile care nu sunt ale noastre, ne sunt date doar spre administrare.
A doua întrebare: Cum fac uz de aceste bogății nedrepte în beneficii eterne? Dacă înțeleg că tot ce am nu mi se cuvine și nu am drept de proprietate asupra lor, ci doar îmi sunt încredințate spre administrare, cum eu le pot folosi pentru a-mi asigura eternitatea și să îmi fac aici prieteni pe pământ pentru ca atunci când voi fi în veșnicie, în locașul pe care îmi pregătește Domnul Isus să fiu bine primit în corturile veșnice? Versetul 10 începe să ne dea soluția. În versetele 10-13 Domnul Isus ne spune despre modalitatea prin care noi ne putem face prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte. Versetul 10: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari…” Îți faci prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte fiind credincios în lucrurile mici, în acele lucruri mici care nu sunt ale tale, ci ale Tatălui, dar îți sunt date.
Se spune că fondatorul companiei Mercedes-Benz avea un fiu căruia, firesc, se gândea să-i dea compania ca moștenire după moartea sa. Dar știa foarte bine că dacă vine momentul în care îi dă compania și acest tânăr nu înțelege funcționalitatea acesteia va fi o problemă, și va face compania praf. De aceea și-a spus că trebuie să-l pregătească pentru momentul în care acesta va fi proprietarul companiei. L-a chemat și i-a spus că din acea zi va începe antrenamentul. Iar fiul l-a întrebat cum ar trebui să se îmbrace, dacă să ia un costum la patru ace, vin… Dar tatăl i-a spus să ia salopeta, cizmele și să măture în colțul halei, căci era niște mizerie acolo. Iar tânărul l-a ascultat și s-a dus și a măturat. Iar când acesta s-a întors, tatăl său i-a spus că nu a măturat bine și să măture încă o dată. Iar tânărul, deși revoltat, a mai măturat încă o dată. Tatăl a venit și l-a verificat și i-a spus că a făcut treaba aproape bine. Tânărul iarăși s-a revoltat mai aprins, dar iarăși a mai măturat, era deja disperat. După ce a terminat, a doua zi, tatăl i-a spus să măture cealaltă hală. Tânărul știa că tatăl vine apoi să verifice cu lupa, la fiecare colțișor, așa că a măturat hala impecabil. Când a venit tata, s-a uitat și i-a spus – „bravo”. Tânărul se aștepta ca să fie lăudat mult mai mult, dar a primit doar un simplu cuvânt de la el. Apoi, tatăl a adăugat ca ziua următoare băiatul să-și schimbe hainele, pentru că va merge la linia de producție. Va fi scos un muncitor de la linia de producție și îl va pune pe el în locul acestuia și l-a atenționat să nu-și taie degetele. Tânărul, astfel s-a dus la linia de producție și a început să învețe cum se fac cuzineții, plăcuțele de frână… Dar fiul a făcut erori și tatăl a venit și i-a zis că acesta a introdus niște date greșite și astfel 1000 de piese sunt incorecte și el a pierdut, dar îl iertă și i-a spus să aibă grijă ziua următoare ce va face, pentru că ceea ce i-a dat pentru măturat o să bage la piese greșite. Până a doua zi, fiul s-a dus și a vorbit cu alți lucrători ca să afle ce ar trebui să facă și în ce mod ca totul să fie corect, iar a doua zi a știut cum să facă piesele fără nici o eroare. Și a făcut bine. Tatăl l-a lăudat cu puțin mai mult ton decît prima dată și i-a zis fiului că deacum va merge la birouri. L-a pus să scoată la imprimantă niște rapoarte, să fie atent la cifre și l-a ținut la birou până când fiul a învățat cum se fac actele și cum decurge întregul proces. Iar când a văzut că știe bine, tatăl i-a spus că îi place cum lucrează, l-a lăudat și i-a zis că din ziua următoare vine în biroul administrativ unde erau managerii, unde se făcea procesul tehnologic. Fiul apoi a început să înțeleagă tot ce se petrece acolo și făcea bine lucrul în birou. Când a observat tatăl aceasta, i-a strâns mâna și i-a zis „Bravo, băiete! Ai spiritul tatălui în tine! Săptămâna viitoare vii la consiliul de conducere. Săptămâna viitoare te îmbraci în costum și cravată”. Tânărul s-a îmbrăcat, a intrat în consiliul de conducere, tatăl l-a prezentat consiliului, directorilor și a spus că fiul său va fi nelipsit acolo. Iar acesta a stat acolo și a început să înțeleagă mișcarea, deciziile mari și grele în contextul unor presiuni economice și pierderi etc. Iar în final, tatăl s-a uitat la fiu și i-a zis:„Ești pregătit. Pot să mor liniștit. Ești pregătit”.
Fiul acesta a trebuit să se dovedească credincios în lucrurile mărunte, nu să aspire doar la lucrurile mari. S-a întâmplat că a venit la noi la biserică, îndată după ce a fost deschisă, un frate pe care îl cunoșteam, era slujitor. El a venit și a spus nouă că dorește să se mute la această biserică și să se integreze la noi. A fost binevenit, ne-am bucurat să îl primim. El a mai adăugat că a văzut că aici la biserică se fac lucruri interesante și că e un loc unde poate să slujească. L-am întrebat ce ar dori să slujească. El ne-a spus că noi suntem tineri, și nu avem experiență pe care el o avea și ar putea fi un mentor bun pentru noi și un coordonator al lucrării de la Providența. Astfel vom putea avea pe cineva cu greutate și experiență, mai maturi decât noi și vom putea vedea cum va înainta lucrarea. Avea și un program, o viziune, francize din alte țări.
Am intuit genul de persoană care vine și spune că observă multă treabă de făcut în acest loc, dar mânuțele lui sunt prea finuțe, e de rang superior. Era ridicolă situația. Ironia i se cuvenea. I-am spus acelui frate că lucrarea este a Domnului, nu e noastră, nici a altora. I-am zis că e binevenit, sunt lucrări ale bisericii care trebuie făcute, este invitat la evanghelizare, la primirea de musafiri, la măturat… etc. Nu făceam altceva decât să aplic acest simplu principiu de a expune pe cineva în a se califica pentru lucrurile mari. Dacă aspiri la lucruri mari este foarte bine, dar trebuie să faci demonstrația că ești calificat pentru lucrurile mari.
În peisajul bisericii locale sunt foarte multe lucruri mici: curățenie, organizare, primirea călduroasă, atenția la detalii, slujirea săracilor. Iar acestea sunt testele pentru promovarea în Împărăția cerurilor în lucrurile mari. Prin urmare, dacă veți merge în altă biserică pentru că aici nu vi se dau lucrurile mari… Nu mergeți acolo zicând că sunteți consilier spiritual și ați dori să faceți consiliere spirituală în acel loc. Mai întâi, califică-te în a frecventa biserica și a te duce la rugăciune, a ieși la evanghelizare, a te duce la cei săraci, de a te apropia de persoane cu dizabilități, de a rezista acelui miros care îți taie respirația… Aici este mișcarea spre lucrurile mari și înalte.
Așadar, primul înțeles este acesta: a face prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte înseamnă a fi credincios în lucrurile mici încredințate. Acestea nu sunt ale tale, sunt proprietatea Tatălui, dar fii credincios în ele și Domnul te va înălța.
În al doilea rând, Domnul Isus ne cheamă în a fi integri în lucrurile mici, nu șmecheri. Cuvântul zice mai departe: „…cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.” Nu trebuie să arătăm integritate doar în lucrurile mari, în cele care se văd. Integritatea nu este regula lucrurilor mari, ci mai întâi a lucrurilor mici. A fi integru în lucrurile mici în Casa lui Dumnezeu când este vorba de banii care îi avem, înseamnă să dăruim Domnului acel procent care poate fi dat. Este simplu. Domnul a știut că evreul putea trăi cu 90%, așa cum trăiește cu 100%. Deaceea Dumnezeu a cerut evreului, prin Lege, să dea 10% Casei lui Dumnezeu pentru a fi slujită. După ce s-a născut Biserica, Dumnezeu a spus că dă har Bisericii, pe ei îi scutesc de poveri, de 10%. Zeciuiala este un lucru mic: credeți că dacă evreii puteau trăi cu 90%, credincioșii nu pot trăi la fel? Fariseii erau atât de meticuloși, încât dădea 10% din izmă, mărar, pătrunjel ș.a.m.d. Domnul Isus spune: „dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Domnul Isus ne spune în acest pasaj că, dacă fariseul dădea 10%, de la copilul care Îl iubește Se așteaptă la ceva mai mult. Așteaptă să vadă un gest dincolo de ce poate credinciosul. Așteaptă să vadă generozitate.
Insist să înțelegem foarte bine că Dumnezeu nu ne cere peste neputință. Dacă cineva are o pensie și din acea pensie nu poate plăti cheltuielile și utilitățile, nu trebuie să ajungă la o obsesie, să dea Domnului darul și apoi să plece să împrumute bani de la cineva pentru a-și acoperi cheltuielile. Dar cine poate da și după ce a dăruit cei 10% rămâne încă în afluență, sau dă doar câteva procente din veniturile sale… Este o rușine! Creștinul cu adevărat poate trăi și cu 90%, și cu 85%… Iar atunci când dă acel lucru mic, el dovedește integritate în lucrurile mici. În profetul Hagai ni se spune că atunci când poporul se întreba cu ce L-au neîndreptățit pe Dumnezeu, El a spus că L-au neîndreptățit prin a nu-i da partea Sa. Au luat pentru ei înșiși, și-au făcut case mai mari, iar Casa Lui a rămas în paragină.
Așadar, ești chemat să faci uz de bogății în beneficii eterne prin a fi credincios în lucrurile mici și prin a fi integru în lucrurile mici.
Iar în al treilea rând, în versetul 12 citim: „Și dacă n-aţi fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” Cu alte cuvinte, a folosi bogățiile nedrepte înseamnă a fi credincios în lucrurile altuia. Ispravnicul trebuia să fie credincios în lucrurile altuia, dar nu a fost. Ca administratori peste lucrurile încredințate, noi trebuie să dezvoltăm o mentalitate a slujirii cu aceste bunuri în lucrul Altuia. Direcționarea acestor bunuri în folosuri exclusiv personale denotă necredincioșia. Ne îngrozim realmente când auzim despre oameni din Casa lui Dumnezeu care își însușesc lucruri care sunt ale Casei lui Dumnezeu. Ei pot să vadă un anumit obiect în casa de rugăciune și să-și zică că nu e trebuință de acest lucru acolo și să și-l ia acasă. Există atât de multe subtilități prin care să facem uz de ceea ce e al Domnului în folosul nostru personal. Nu doar să nu dăm partea care este a Domnului, dar să folosim din resursele bisericii pentru propriile noastre beneficii, ca să ieșim în avantaj. Un creștin nu ar trebui să spună niciodată că un anumit lucru e a lui și că face ce vrea cu el, ci trebuie să spună că e al Domnului și face ce vrea El. O astfel de mentalitate ar schimba dintr-o dată toată înțelegerea vieții și a practicii vieții.
Deci, iată principiul: ce am nu este al meu, e al Lui. Ce fac cu ce este al Lui nu este pentru mine, căci Scriptura ne spune foarte clar în Filipeni 2:4 : „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora”. Atunci, ai această mentalitate a lucrurilor care aparțin lui Dumnezeu și ești credincios în lucrul altuia.
Iată rezolvarea ecuației. Profesorul nostru de matematică când ne făcea un exercițiu lung și scria pe trei table, noi încercam să ținem pas cu el scriind în caiete, iar atunci când termina de scris, bătea cu creta în tablă și făcea un punct apăsat și scria „Quod erat demonstrandum”. Apoi se întorcea spre noi și ne întreba „Ați priceput? Căci eu am priceput perfect.”
A fi credincios în lucrurile nedrepte înseamnă să înțelegi că aceste lucruri nu ți se cuvin, nu sunt ale tale, ci sunt doar date. Ești delegat să le folosești. Faci uz de aceste bogății nedrepte fiind credincios și integru în lucrurile mici și fiind credincios în lucrul Domnului.
Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să dezvoltăm această mentalitate și să nu mergem acasă și să țipăm dacă vedem mașina puțin zgâriată, sau să tragem spre noi cât mai multe lucruri. Deunăzi, băiatul meu cel mic, Filip,a găsit niște monede și a venit la mine, a bătut peste buzunarul său ca să aud că sună a monede. Apoi zice:„Tati! Money! It’s mine!”Dar nu după puțin timp i-a pierdut și striga că i s-au luat banii, banii lui! Apoi, după ceva timp s-au liniștit lucrurile și după aceea am stat și m-am gândit în câte forme nu țip și eu chiar mai tare ca el atunci când cineva se atinge de lucrurile mele și uit că tot ce am este a Lui. Pentru mine acestea sunt bogății, dar sunt necuvenite, nedrepte. Iar Domnul mă cheamă să fiu credincios și integru în ele, în lucrurile mici și în cele mari și să fac lucrul Domnului, nu pentru mine, ci să maximizez gloria lui Hristos. În orice formă pot să Îl înalț pe El și să-L fac pe El prețios și să nu mă țin de aceste lucruri pământești.
Să nu credeți că vă vorbesc din poziția celui care a ajuns la desăvârșire, ci mă lupt și eu să mă dispensez de lucrurile pământești, de această țărână pe care ajungem să o iubim atât de mult că vrem să o mâncăm, să o înghițim, dar ne va înghiți ea pe noi.
Atunci, când Dumnezeu vede credincioșie în lucrurile mici, El spune: „Bine, rob bun și credincios: ai fost credincios în lucrurile nedrepte, în cele mici, intră în bucuria Stăpânului tău”. Iată lucrurile mari care îți sunt pregătite. Avem exemple din Scriptură și din viața noastră ca să fim credincioși în toate lucrurile. Să știți că nici un gest pe care îl faceți în Casa lui Dumnezeu nu este uitat. Domnul Isus ne spune că dacă un pahar de apă dăm în Numele Lui vom primi o răsplată. Copii, sunteți în Casa lui Dumnezeu ca să faceți lucru pentru Domnul, și voi să fiți credincioși în lucrul Altuia.
Domnul să ne binecuvânteze pe toți cu această inimă, înțelegere și dragoste pentru Acela care ne-a răscumpărat. Amin!