Evanghelia după Luca 17:20-37 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov
20Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. 21Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo’. Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22Și a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului, și n-o veți vedea. 23Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceți, nici să nu-i urmați. 24Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa. 25Dar, mai întâi, trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: 27mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. 28Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, 29dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. 30Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului. 31În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. 32Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot. 33Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde și oricine o va pierde o va găsi. 34Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 35două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” 37Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”
De-a lungul vremurilor, în mintea oamenilor s-au ridicat mereu întrebări cu privire la sfârșitul lucrurilor. „Când va fi sfârșitul? Cum va fi sfârșitul? Ce va fi după un sfârșit? Va mai exista ceva?” Acestea sunt întrebări care au fost ridicate de oameni luminați, înțelepți, filozofi, dar și de oameni obișnuiți. În fiecare generație s-au vehiculat tot felul de scenarii apocaliptice, una mai spectaculoasă ca alta.
Tema Împărăției lui Dumnezeu a fost în istoria răscumpărării o temă foarte importantă. Poporul Israel a așteptat venirea Împărăției lui Dumnezeu. Dacă ne uităm atent în Scriptură cred că putem identifica două perioade de timp în care acest gând s-a conturat mai bine în mintea evreilor și anume acela legat de o Împărăție a cerurilor care avea să vină să se așeze și a unui Împărat care să domnească.
Prima perioadă a fost cea a Profeților, mai ales în cuvintele profetice ale lui Isaia, care de la capitolul 61 vorbea despre o Împărăție a Păcii care avea să vină să se așeze și să nu mai existe această realitate a păcatului, care a produs dușmănie, a adus moarte și suferință. În această Împărăție va fi pace, așa încât va fi posibil ca mielul să stea alături de leu, și acesta din urmă nu-l va mânca pe miel. Aceasta va fi o Împărăție care va veni. La fel a vorbit și Ezechiel și Zaharia despre această Împărăție a Păcii. Acesta a fost un moment în istorie de la care poporul Israel a început să aștepte, iar această așteptare a fost tot mai apăsătoare peste ei cei care au fost sub dominații străine, apăsați de toate neamurile pământului, împrăștiați adesea peste tot în lume și care se tot întrebau : „Când va veni Împăratul? Când va veni această Împărăție?”
A doua perioadă în care ideea Împărăției Cerurilor s-a conturat mai clar a fost perioada în care Domnul Isus a venit pe pământ. Ce scop a avut Domnul Isus? Cuvântul ne spune că Isus a început să propovăduiască Evanghelia Împărăției din cetate în cetate și să spună oamenilor că va veni o Împărăție. Isus a vorbit foarte mult despre Împărăția lui Dumnezeu. Unii comentatori consideră că aceasta a fost tema cea mai importantă a fiecărui mesaj pe care l-a adus Isus. După părerea mea, însă, aș spune că este o temă proeminentă, dar nu cea mai importantă, căci mesajul cel mai important al lui Isus este Evanghelia. Căci, ca să intri în Împărăție trebuie să înțelegi și să primești Evanghelia, care este Evanghelia Împărăției.
Dacă ne amintim de mesajele predicate din Evanghelia după Luca, ne putem da seama cât de prezentă este Împărăția în predicarea Domnului Isus și în acțiunile Sale. De pildă, în capitolul 4 cu versetul 43, Domnul Isus le spune ucenicilor și celor care erau prezenți acolo: „Eu trebuie să mă duc și în alte sate.” Mulțimea venise, a dorit să monopolizeze într-un anumit fel, și I-a spus „rămâi cu noi, aici”, dar Domnul Isus le-a spus: „Eu trebuie să mă duc și în alte sate și în alte orașe ca să vestesc Evanghelia Împărăției.” În capitolul 6 avem Fericirile, iar în versetul 6 găsim: „ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor”. Apoi, în capitolul 7 cu versetul 28 în care este vorba despre Ioan, Domnul Isus spune că: „dintre femei nu s-a născut un om mai important, mai mare decât Ioan” și continuă cu „totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât Ioan”. Era comparația dintre vechiul legământ, statutul unui om în vechiul legământ și a unui om răscumpărat în noul legământ. Apoi, în capitolul 8, versetul 1 Scriptura ne spune că Domnul Isus a călătorit în fiecare cetate și în fiecare sat, vestind și predicând Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. În capitolul 9, mulțimile au aflat că Domnul Isus S-a retras, fiind obosit, într-o parte a Betsaidei Galileii și atunci mulțimea s-a dus după El. Deși Domnul Isus era obosit, Scriptura ne spune că a primit bine mulțimea și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu, i-a vindecat pe cei care aveau nevoie și i-a eliberat. În capitolul 9, versetul 60, când un om a venit la Domnul și I-a spus: „Doamne, vreau să te urmez, dar lasă-mă să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” Domnul Isus i-a răspuns: „Lasă morții să-și îngroape morții, tu du-te și vestește Evanghelia Împărăției”. Trimițâdu-i pe ucenicii Săi, în capitolul 10, le spune : „Duceți-vă, vindecați pe cei bolnavi și spuneți – S-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu – ”. Iar în capitolul 11 cu versetul 20, acolo unde fariseii și cărturarii au venit și au spus că Isus scoate demonii cu degetul lui Beelzebul, Domnul Isus a zis: „Atunci fiii voștri cu ce deget scot demonii? Și dacă eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, aflați că Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi”.
Pe fondul insistenței Domnului Isus pe tema Împărăției și a venirii acesteia, ucenicii Domnului Isus au fost curioși: „Când vine această Împărăție?”. Mulțimile care erau acolo și auzeau vorbindu-se mereu despre Împărăția cerurilor, despre care știau din profeții că e minunată, se întrebau și ele: „Când vine totuși Împărăția cerurilor?”. Fapt interesant este că până și fariseii au venit într-o zi la Domnul Isus și i-au pus această întrebare: „Când va veni Împărăția lui Dumnezeu?”. Cum a fost posibil ca ei să dea această întrebare Domnului Isus? Să fi fost o frământare în ei, o dorință sinceră de a afla de la Isus când vine Împărăția lui Dumnezeu? Ar putea fi o variantă. Sau, deoarece ei nu Îl credeau pe Isus ca fiind Mesia și nu credeau că va veni o Împărăție legată de El, de fapt, ei au venit cu o notă ironică punându-I această întrebare. E posibil să fi fost și această doză de răutate în întrebarea lor. Dar indiferent de sinceritatea sau ironia ce au avut-o punând această întrebare, Domnul Isus le răspunde printr-un discurs escatologic-magistral reprodus aici de evanghelistul Luca.
Dacă ar fi să studiați acest discurs al Domnului Isus, vorbirea Sa despre Împărăție și despre ce se va întâmpla la sfârșitul vremurilor, cred că nu putem să nu vedem diferența între ce a spus Domnul Isus despre sfârșitul lucrurilor și ce spun astăzi tot felul de predicatori despre sfârșit. Predicatorii de astăzi folosesc tot felul de „jonglerii” în care combină evenimente politice, economice, meteorologice, seismologice etc., le pun pe toate împreună și vin cu o propunere legată de vremea și de ziua în care va veni Domnul Isus. Unii, chiar ar îndrăzni să spună și ceasul în care vine Domnul Isus, uitând că Domnul a spus: „Nu este treaba voastră să știți vremurile…, acest lucru este tainic”. Ei au uitat că acest lucru a fost cenzurat de Dumnezeu, nu a fost descoperit niciodată vreunui om și nu va fi descoperit nimănui ceasul în care va veni Fiul Omului. Totuși, de ce există această febrilitate de a ști? Evident, sunt mai multe motive printre care și mândria unora de a fi văzuți de alții.
Cred că dacă urmărim atent ce ne spune Domnul Isus, descoperindu-ne niște semne, El nu a vrut în nici un fel ca noi să trăim în această idee a spectaculozității, ci Domnul Isus a vrut ca să ne pregătească, să fim gata, să așteptăm, dar să și fim angajați în predicarea Evangheliei Împărăției. Este o diferență majoră.
Cum vorbește Domnul Isus despre vremea sfârșitului? Foarte diferit de cum vorbesc astăzi predicatorii.
În primul rând, Domnul Isus Cristos spune că atunci, în vremea apropierii sfârșitului va exista un climat de confuzie. Această perioadă va fi marcată de o inflație de predicatori care vor zice că Împărăția ar fi ba aici, ba acolo, ba dincolo, iar despre Împărat vor spune că deja a venit și că e deja într-un loc anume. Astfel, vor duce poporul în rătăcire. Acest climat de confuzie exista și atunci când Domnul Isus a venit pentru prima dată pe pământ. Oamenii trăiau într-o așteptare a venirii Unsului, dar era un soi de confuzie. Cunoșteau locul „Și tu Betleeme, Efrata…”, dar nu știau vremea în care trebuia să vină Mesia. Iar când a venit, ei nu au fost pregătiți, nu au înțeles despre venirea lui.
Este cunoscut faptul că poporul Israel și liderii lor L-au așteptat pe Mesia ca să pună capăt dominației romane sub care ei se aflau și să întemeieze Ierusalimul ca fiind capitala lumii și de acolo să instaureze o domnie a păcii. Dar, felul în care a venit Domnul Isus a fost într-un mod discret, fără a fi într-un loc proeminent, ci dimpotrivă – într-un grajd, într-o iesle. Apoi modul în care El a trăit până să intre în lucrarea Lui publică, 30 de ani, fără ceva spectaculos. Abia după ce a intrat în lucrarea Sa publică într-adevăr au fost lucruri uimitoare. Dar cine L-a primit? „Poate ieși ceva bun din Nazaret?…” Cu toate că vedeau puterea lui Dumnezeu peste El, ochii acestora erau orbiți. Nu puteau să vadă și să facă legătura între ce au spus profeții și ce vedeau în persoana Domnului Isus. Așadar, profilul Domnului Isus nu corespundea deloc pentru ei cu profilul lui Mesia. Evident, ei așteptau ceva uimitor atât în ce privește Împărăția, cât și în ce privește Împăratul.
Domnul Isus știa ce se află în mintea fariseilor, ucenicilor și a mulțimii, știa că ei așteptau ceva care să îi pună pe evrei ca stăpâni ai lumii, știa că așteptau o încoronare maiestuoasă a Împăratului lor, ba chiar de câteva ori L-au luat cu forța ca să-L facă Împărat și El nu a vrut. Atunci ei se întrebau ce fel de Împărat poate fi El, dacă nu vrea să fie Împărat, căci evreii doreau să-i izgonească pe Pilat, pe Irod și să-L pună pe Isus pe tron, însă Isus le vorbea despre suferință, despre moarte, iar când aceste lucruri cu privire la El s-au întâmplat, ei erau complet confuzi. Ce fel de Împărat e acesta care moare pe o cruce?
Deaceea, în răspunsul pe care îl dă fariseilor, Domnul Isus corectează înțelegerea și anticipațiile lor greșite privitoare la Împărăție. Primul lucru pe care Domnul Isus le spune este că Împărăția va veni într-o formă tainică. Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice „Uite-o aici” sau „uite-o acolo”, căci Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Apoi continuă să le spună că se va zice acelaș lucru despre Împărat ca fiind aici sau acolo. Dar Isus îi atenționează să nu urmeze pe oamenii care spun asemenea lucruri, căci „după cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și venirea Fiului Omului”.
Pe de o parte, Domnul Isus spune despre Împărăție – nu se va zice „Uite-o aici” sau „uite-o acolo” – adică nu va fi ceva spectaculos, dar apoi El spune că Împăratul care se va arăta, venirea Lui va fi „ca fulgerul care luminează de la o margine a cerului la cealaltă”. Aici pare să fie o nepotrivire: cum va fi El totuși? Nevăzut sau spectaculos, văzut? De ce Domnul Isus vorbește aici despre o Împărăție discretă și, pe de altă parte, despre un Împărat care se va arăta asemenea unui fulger? Ei nu au înțeles. Nici ucenicii nu au înțeles acest lucru (versetul 22). Noi însă înțelegem și anume ceea că Domnul Isus vorbea despre două aspecte ale Împărăției. Era un aspect prezent, o manifestare a Împărăției legată de venirea Lui pe pământ, iar un alt aspect – ține de viitor. Aspectul prezent, din acea vreme a arătării Împărăției, un aspect tainic, fără multă spectaculozitate e legată de venirea Împăratului, care e Isus și o dată cu El a venit și Împărăția. Prezența Împăratului întrupat pe pământ era garantul faptului că Împărăția Cerurilor a început să se așeze pe pământ.
Domnul Isus le-a vorbit evreilor foarte mult despre Împărăție. Dar au primit ei acest mesaj? Nu l-au primit. Foarte puțini au înțeles realitatea Împărăției. Ne putem gândi la Simeon și Ana, de pildă, care stăteau în Templu până la anii adânci ai bătrâneții lor și așteptau Împărăția lui Dumnezeu și se rugau și posteau. Simeon zicea că nu moare până nu-L va vedea pe Cel promis care va așeza Împărăția. Poate și magii au înțeles ceva, poate și Maria și Iosif au înțeles ceva despre Împărăție, dar majoritatea nu au înțeles. Nici măcar ucenicii, căci după înviere, ei au venit la Isus și L-au întrebat: „În vremea aceasta vei așeza Împărăția lui Dumnezeu?”, iar Domnul Isus le spune: „Aceasta nu este treaba voastră, ci Eu și Tatăl ne ocupăm de acest lucru, voi duceți-vă și vestiți Evanghelia până la marginile pământului.”
Prin urmare, lumea de atunci a fost confuză, iar Domnul Isus dorea să corecteze această confuzie. El le spune în versetele 20-22 că Împărăția lui Dumnezeu a venit, nu este așa cum se așteaptă ei, nu este una politică, teritorială sau confesională. Această Împărăție „este înăuntrul vostru”
Oare Domnul Isus dorea să spună fariseilor că Împărăția este în inimile lor? Desigur că nu. Nu acest lucru dorea să spună Isus. Unii traducători au tradus din greacă pentru cuvântul „înăuntrul” cu fraza că – Împărăția lui Dumnezeu este „printre” voi – iar, dacă unii insistă că ar fi acolo – „în”/„înăuntrul” voi/vostru – în mod evident, deși Domnul Isus se adresa mulțimii, fariseilor, ucenicilor, noi știm că Împărăția era în cei care cred pe Isus ca fiind trimisul lui Dumnezeu și cred mesajul Împărăției. În aceste persoane, Împărăția a venit și s-a instalat în inimile lor.
Așadar, Domnul Isus vorbește despre Împărăție ca fiind ceva nevăzut, tainic, ca o mică sămânță de muștar care crește și devine un copac mare, devine la un moment dat vizibil. Realitatea Împărăției din inimile celor ce au crezut și L-au primit pe Mesia a început să se dezvolte și să se împrăștie peste tot pământul, devenind astfel o realitate vizibilă. Acest principiu legat de Împărăție este valabil și legat de Împăratul ei. Isus a venit într-o formă discretă, în obscuritate, în umilință, a fost contestat, respins, bătut, batjocorit și dat la moarte. Pentru ei, un astfel de om nu putea să fie Împăratul. Dar, acest om disprețuit de oameni, părăsit, obișnuit cu durerea, El a fost Cel care a treia zi după moartea Sa, a înviat din morți. El a dat dovadă că poate să biruiască păcătul și ceea ce nici o împărăție și nici un împărat de pe acest pământ nu au putut birui – moartea. Ce pot face împărații? Ce pot face oamenii puternici de pe pământ? Ei pot să aducă moartea, dar nu pot să biruie moartea. Nici măcar moartea lor nu o pot birui.
Primul semn pe care Domnul Isus îl dă nu este legat de ce fel de tratate s-au semnat, ce s-a întâmplat într-un anumit loc sau altul, ci El zice că atunci când vom vedea un climat de confuzie și când vor fi tot mai multe voci cu privire la venirea Lui, atunci să ne pregătim, căci lucrurile vor începe să se alinieze.
Al doilea semn al venirii neașteptate a Împărăției în ce spune Domnul Isus este cel al unui climat de pace aparentă. Iar Isus folosește două ilustrații din istorie ca să arate că lucrurile vor fi asemănătoare cu ce s-a mai întâmplat deja. Primul exemplu este cel al potopului lui Noe. În versetul 26, Domnul Isus spune: „ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului Omului”. Climatul de pace. Totul este așezat, „mâncăm, bem, ne însurăm, ne mărităm”, iar totul merge bine până la un moment dat. Așa s-a întâmplat în vremea lui Noe. Toată lumea a crezut că e pace, că totu-i bine și nu-l înțelegeau pe Noe, care de 120 de ani tot bătea cu ciocanul în corabia sa. Ei l-au socotit nebun, dar a venit momentul când ușa corabiei s-a închis brusc. Până în ziua când a intrat Noe în corabie a fost pace, dar apoi a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. Al doilea exemplu este de la versetul 28: „ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: : oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.” În 2 Tesaloniceni ni se spune: – când se va zice „Pace și liniște”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste lume. Deci al doilea semn este acest climat de pace, de liniște. Această pace este un fals sentiment că lucrurile sunt în ordine, dar într-un mod neașteptat se va arăta Fiul Omului.
Al treilea semn pe care îl arată Cuvântul din aceste două exemple este o concentrare a omului pe lucrurile pământești: mâncare, băutură, însurat, măritat, cumpărat, vândut… Oamenii vor fi concentrați pe plăceri, pe afaceri și pe proiecte foarte grandioase: unele agrare și altele – edilitare. Acest verset m-a atenționat de multe ori. Deseori m-am uitat la mine și am văzut în atitudinea mea aspecte care țin de această preocupare: pentru mâncare, băutură, vândut, sădit, zidit… E bine și e necesar să ne lăsăm inima mișcată cu privire la preocupările noastre, pentru că s-ar putea să fim atât de înțepeniți în această viață, în acest pământ, încât să nu mai avem nici cea mai mică așteptare a Împăratului nostru. Unii dintre noi ar putea fi într-atât de preocupați de această viață, iar ideea venirii unei Împărății să fie o fabulă și nu o realitate. Însă modul în care așteptăm această Împărăție se poate vedea în felul în care suntem preocupați pentru lucrurile pământești.
În concluzie, Domnul Isus ne dă 3 semne: un climat al confuziei, un climat al unei păci aparente și un climat al unei concentrări pe plăceri, afaceri și proiecte. Apoi, Domnul Isus continuă și adaugă la aceste semne ale sfârșitului câteva detalii mai precise ale venirii Sale.
În primul rând, El spune că această venire va fi spontană. Nu ne place când vine cineva pe neașteptate la noi la ușă fără să ne fi anunțat, intrăm în criză. Te va surprinde Domnul în acest fel? Într-un haos? În murdăria casei tale? Pe lângă faptul că va fi spontană, venirea Sa va fi deodată, la fel ca în vremea lui Noe și a lui Lot.
Domnul Isus continuă și spune că atunci când va fi venirea Sa va fi o separare. Omul va fi despărțit de bunurile sale – în versetul 31: „În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.” Când va fi acea zi, nu te gândi o clipă la ce ai, la ce ai investit și la ce ți se pare de preț pe pământ. Lasă-le, pentru că dacă te gândești la ele ai o mare problemă, iar rezultatul ar putea fi o împietrire atât figurativă, cât și reală. Cum este inima ta în așteptarea Domnului: preocupată de aceste lucruri pe care le-a menționat Isus? Dacă acest moment al venirii Domnului ar fi în această săptămână, la ce ți s-ar duce mintea? La ce ai făcut? La ce ai adunat? La ce ai investit? Adu-ți aminte de nevasta lui Lot, pentru că nevasta lui Lot nu a ieșit cu totul de acolo, a mers doar o bucată de drum pentru ca apoi să se întoarcă spre tot ce a lăsat acolo. Deci, la sfârșitul vremurilor, va fi o separare a omului de bunurile sale.
Iar în al treilea rând, va mai fi o altă separare mai dură – o separare de cei dragi. Iar aici este o durere foarte mare, pentru că nimeni nu-și închipuie acest moment: un tată să fie veșnic în Împărăție fără copiii lui. Este greu pentru o fiică întoarsă la Domnul să se gândească la tatăl și mama sa ca petrecându-și veșnicia în iad, iar ea să fie în Împărăția lui Dumnezeu. Este greu, dar așa va fi. „Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat,(bărbat și nevastă) unul va fi luat și altul va fi lăsat” – relația de familie nu garantează faptul că amândoi vor merge în Împărăția lui Dumnezeu. Nici prietenia apropiată a cuiva nu garantează că amândoi vor intra în Împărăție – „două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” Va fi o separare: de bunuri, de relații. O despărțire drastică, dureroasă.
Aici, ucenicii au fost din nou curioși. În noi este o curiozitate, care, din păcate, nu se duce în direcția corectă. Copilași, tineri, uneori curiozitățile voastre vă duc de la ce faceți pe calculator pentru școală la Facebook, TikTok, Instagram și drumul nu se oprește doar acolo, pentru că ceea ce fac aceste produse software e că nu pun niciodată o barieră. Acestea sunt doar niște căi spre ceva ce îți vor distruge viața, apoi te duci mai departe, și mai departe, iar la un click poți intra într-o lume care te devastează. Băgați de seamă cu privire la aceste lucruri. Noi suntem curioși în multe feluri. Eu am inventat o definiție a curiozității pe care îmi place mereu să o spun: „Curiozitatea este o mâncărime care se cere scărpinată”. E ceva ce te stârnește, iar când o hrănești – satisface. Iată și ucenicii, când Domnul le vorbește despre separare „cineva va fi luat, cineva va fi lăsat” – ei zic: „Unde, Doamne? Unde?”. E o întrebare infantilă, pentru că preocuparea lor nu trebuia să fie pe „unde? ce?”. Însă Domnul Isus le răspunde: „Unde va fi trupul (sau în alte traduceri „hoitul/cadavrul”) acolo se vor strânge și vulturii”. Mi-am pus întrebarea: ce a vrut Domnul Isus să spună? După cum noi avem un limbaj al zilelor noastre și folosim niște expresii pe care nu le-ar înțelege bulgarii, sârbii sau alte popoare, pentru că acestea sunt parte din cultura noastră, la fel și Domnul Isus când le-a spus „unde va fi stârvul, acolo se vor strânge vulturii” – ucenicii au priceput. Ce a vrut Isus să le spună?
Unde se vor duce cei care vor fi salvați? Acolo unde trebuie să se ducă. Împărăția este a lor. Se vor duce în Împărăție, iar precum vulturii vin la stârv și acolo le este locul, acolo va fi și locul copiilor lui Dumnezeu, în Împărăția Lui binecuvântată.
Domnul Isus ne dă aceste semne nu pentru a ne pune într-o criză. De pildă, în anii 1992-1993 au intrat pe mâna mea niște casete „Venirea lui Hristos”, care era prezisă în toamna anului 1994. Toată viața mea s-a învârtit în așteptarea datei respective. În acea noapte, la câteva sate de unde locuiam, oamenii s-au îmbrăcat în haine albe și s-au dus pe dealul din satul Jac și au așteptat venirea Domnului. Au stat acolo până dimineață, iar în revărsatul zorilor au venit rușinați în sat, unde toți oamenii au râs de ei și i-au făcut de toată rușinea, căci cineva s-a trezit să inventeze data venirii Domnului. Iar dacă au ratat-o, în loc să-ți pună nasul în pământ și să spună: „Am greșit nu mai facem așa ceva” s-au dus și și-au spus că poate au calculat ceva greșit și au încercat să ia din nou formula, algoritmul și au recalculat și au presupus că le-a scăpat un anumit lucru, iar atunci când au introdus acel element, le-a ieșit o altă dată. Unora le-a ieșit o dată mai înainte de data în care ei erau, dar totuși au forțat calculul să iasă după și iată așa se întâmplă niște lucruri care nu onorează în nici un fel poporul lui Dumnezeu. Deaceea, Domnul Isus este sever, realmente, cu astfel de atitudini și zice ca așteptarea noastră nu trebuie să se așeze pe astfel de lucruri, ci să ne uităm la semnele pe care El ni le-a dat.
În final, câteva întrebări. Aștepți venirea acestei Împărății? Dacă ai lua în calcul posibilitatea cât de mică a venirii acestei Împărății, ți-ar părea rău că vine? Poate ai prea multe lucruri frumoase în această viață la care să renunți. Care este modul în care aștepți Împărăția? Sunt cumva așteptări greșite, așa cum au avut evreii în acea vreme, ucenicii, fariseii? Foarte mulți ne putem găsi în alergarea febrilă pentru a aranja toate lucrurile noastre în ordine, iar atunci când faci calculul cu privire la cât alergi pentru acest trup, constați că lui Dumnezeu Îi rămân resturile, resturile unor minute din zi, resturile unor gânduri spontane care se duc spre Domnul, iar partea majoră este pentru acest trup care trece. Aștepți oare venirea Domnului cu niște înțelegeri greșite? Băgați de seamă…
Aștepți venirea acestei Împărății prin situarea ta greșită? Mă refer la ceea că fariseii erau la fel într-o situare greșită în raport cu Domnul Isus. Ei au pus această întrebare, dar oare într-adevăr erau preocupați și dornici să fie în acea Împărăție? Fariseii au fost acolo și au auzit răspunsul. Unii dintre dumneavoastră sunteți aici, auziți mesaje, cântați împreună cu adunarea, s-ar putea să apreciați atmosfera, unii se simt bine în comunitate și vin pentru ideea de comunitate, dar în acest timp în care ești aici prezent, fără o claritate, fără o decizie definitivă pentru Domnul Isus și o dăruire a vieții tale în mâna Lui, s-ar putea să fii doar informat, dar nu transformat și pregătit pentru a întâmpina pe Împăratul care va veni și va veni să instaureze Împărăția într-o formă plenară. Până atunci, Împărăția este prezentă, dar este prezentă în noi, în inimile noastre. Lumea nu o vede, iar această lume vine în mod ironic și ne spune și astăzi: „Unde este această Împărăție demult promisă, căci de când este lumea, lucrurile sunt la fel cum le știm, soarele răsare și apune, apa curge de la deal spre vale, vine toamna, iarna, primăvara și vara, toate sunt la fel. Ce tot vorbiți despre o Împărăție?” Iar atunci, în culmea ironiei acestei lumi, Domnul va veni și va face demonstrația fără egal că există această Împărăție, că El a instaurat-o de la prima Sa venire și va aduce o așezare finală, definitivă, veșnică a Împărăției Sale.
Unde este inima ta? Unde te afli în raport cu tot ceea ce Domnul Isus spune? Pentru că dacă nu ești hotărât pentru El, dacă nu ești convins că ești parte din această Împărăție, degeaba ți se va spune „el nu era departe de Împărăția lui Dumnezeu, ea era foarte aproape de Împărăția lui Dumnezeu”. Ce trist e să te apropii de Împărăția lui Dumnezeu până la graniță, să-i vezi perspectiva extraordinară, dar să nu fii parte din ea. Fie ca Duhul Domnului să cerceteze inimile noastre, iar cei care nu suntem convinși că suntem parte din Împărăția lui Dumnezeu, să ne rugăm, să strigăm spre Domnul și „oricine va chema Numele Domnului, va fi salvat”. Iar cei care socotim că suntem în Împărăție să ne cercetăm, să nu fie o confuzie că suntem, dar în mod real să nu facem parte din ea. Prezența fizică în cadrul poporului lui Dumnezeu nu este un garant că ești în Împărăție. Iar cei care suntem cu adevărat în Împărăția lui Dumnezeu, să băgăm de seamă la proporțiile în care ne trăim viața. Căci noi putem trăi într-un mod prin care noi să așteptăm și să grăbim venirea zilei Domnului sau putem să risipim timpul alergând de la stânga la dreapta, din sus în jos și nefiind semnale pentru oameni că această Împărăție est gata să vină, iar Împăratul ei este gata să Se arate precum este fulgerul pe cer. Numele Lui fie slăvit. Vino, Doamne Isuse. Amin.