Evanghelia după Luca 21:25-36 – Sorin Prodan – Biserica creștină Providența Brașov
Iubiți frați și surori vă invit să ne ridicăm să citim Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelia după Luca, capitolul 21. Vom citi un fragment de la versetul 25. Pentru cei care aveți traducerile Dumitru Cornilescu, 1018 pagina Scripturii.
25Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; 26oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” 29Și le-a spus o pildă: „Vedeți smochinul și toți copacii. 30Când înfrunzesc și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri. 33Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. 36Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” Amin!
Părinte, Te rugăm prin Duhul puterii Tale, al Adevărului, să ne descoperi cuvintele acestea. Și ajută-ne să învățăm și să împlinim voia pe care o ai pentru noi în generația aceasta, în așteptarea și grăbirea venirii zilei Fiului Tău. Amin!
Am predicat prin Evanghelia după Luca preț de mai mulți ani, până acum. Nici n-am mai ținut șirul anilor în care am predicat și pentru mine a fost un har deosebit. Însă atunci când mă apropiam cu predicarea de capitolul 21 din Luca, am început să am o neliniște, pentru că știam ce este scris acolo. Și în ultimele săptămâni, înainte să ajung la capitolul 21, am încercat să tot împing predicarea și să nu intru în capitolul 21. Și am început să predic alte mesaje și să mai iau timp să mai citesc un comentariu, să mai citesc o carte, să mă mai lămuresc cum stau lucrurile cu privire la vremurile sfârșitului. Acum, cei mai mulți care predică printr-un astfel de capitol, predică prin filtrul sau optica unui sistem teologic, a unei înțelegeri care s-a conturat de-a lungul anilor. În ultimul mesaj am vorbit despre 3 poziții diferite cu privire la sfârșitul vremurilor, una care se numește „premilenism”, alta care se numește „amilenism”, și încă una care se numește „postmilenism”. Nu voi reveni pentru a le redefini și explica. Dar oamenii au înțeles prin filtrul gândirii lor și a unor teologi care au format aceste sisteme, au înțeles că lucrurile s-ar petrece într-un anumit fel. Și astfel au predicat un text ca și Luca capitolul 21.
Eu am să vă mărturisesc astăzi că nu am convingeri puternice cu privire la vreunul din aceste sisteme. Am convingeri, unele convingeri și am mai multe păreri. Și sper ca aceste păreri să fie biblice și să devină convingeri. Totuși, cred cu toată tăria că Domnul Isus nu a rostit cuvintele acestea și nu a vorbit despre sfârșitul vremurilor, ca noi pe seama acestor cuvinte, să ajungem să ne certăm unii cu alții și să spunem „Eu am dreptate, că uite argumentele acestea sunt mai puternice decât argumentele tale.” Nu pentru aceasta a rostit Domnul Isus aceste cuvinte și a făcut aceste descoperiri cu privire la sfârșitul lucrurilor. Mai mult decât atât, eu cred că dacă cineva este premilenist în gândirea lui cu privire la vremurile finale, n-o să fie el mai mai harnic, mai pregătit și care așteaptă el mai mult pe Domnul Isus, decât un postmilenist sau amilenist. Că sunt foarte mulți premileniști care n-au nicio treabă cu venirea Domnului Isus și cu așteptarea venirii Sale, după cum sunt poate amileniștii sau postmileniștii.
Dar când venim pe teritoriul acesta al sfârșitului vremurilor acestea sunt întrebările: „Ce părere ai? Tu ce ești?” Și așa venim cu placa și cu etichetele și încercăm să dovedim că noi avem dreptate ș.a.m.d.
Acest mesaj a fost predicat de Domnul Isus ca să ne învețe pe toți, indiferent de părerea fiecăruia, cum să ne pregătim de vremea sfârșitului, cum să ne pregătim în așteptarea venirii Sale. Acesta a fost scopul Domnului Isus și acesta a fost, de altfel, titlul pe care eu l-am așezat pe această serie de mesaje, acest mesaj fiind al patrulea din capitolul 21.
Vă mai amintiți câte ceva din ce am predicat înainte? Văd unele expresii pe fețele voastre. Dar să știți că nu am să vă judec în niciun fel dacă nu vă amintiți nimic. Că iată ce mi s-a întâmplat mie.
Am vrut să predic în altă biserică și m-am dus în Evanghelia după Luca, că de acolo predicam mai des și am vrut să aleg un pasaj să-l predic. M-am uitat la pasaj, l-am citit, îl predicasem aici și surpriza mea a fost să nu-mi amintesc nimic din ce am predicat. Și-am zis eu în sinea mea „Păi dacă eu nu-mi amintesc nimic, ce să mai aștepți de la ceilalți își amintesc ceva?”
Am să vă aduc aminte câteva lucruri, câteva repere din ceea ce am predicat în celelalte mesaje. Primul lucru pe care vreau să vi-l aduc aminte este că atunci când vorbim despre vremurile sfârșitului, oamenii se împart în cel puțin 3 categorii. O categorie este categoria celor care n-au nici o treabă cu venirea Domnului. Ei sunt total indiferenți, ei își au treaba lor, au afacerile lor, sunt foarte bine înfipți în viață, aleargă în stânga și în dreapta, adună se duc la petreceri, se bucură cât pot ei de bine, ca și cum ar fi ultima zi din viața lor. Trăiește clipa, „Carpe diem”: „Ăsta e momentul, să mâncăm și să ne veselim că mâine vom muri.” Aceștia nu au nici o treabă cu privire la venirea Domnului.
Apostolul Petru, scriind Bisericii care era prigonită, îi aduce aminte că aceștia sunt niște batjocoritori și le spune înainte de toate: „Să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori, plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor și vor zice: ‘Unde-i făgăduința asta despre care tot vorbiți voi, că vine Domnul, vine Domnul, și că El a spus așa? Unde este făgăduința venirii Lui că de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii.”
Și de la apostoli tot s-a vorbit despre venirea Domnului. Fiecare a așteptat să vină Domnul și a crezut că vine Domnul. „Nu vine nimic, lăsați-ne în pace cu poveștile voastre de speriat copiii mici. Tot veniți cu vine Domnul, vine Domnul, ca să ne speriați, să ne pocăim, să venim la voi la biserică și să vă dăm bani.”
Asta zic oamenii cei indiferenți și n-au n-am nicio treabă, îi deranjează chiar dacă le vorbești și le aduci aminte că va fi o zi în care Hristos se va întoarce pe nori cu mare putere și slavă.
La extrema cealaltă se găsesc cei care sunt foarte preocupați de venirea Domnului. Și ei sunt foarte interesați, caută calculează, fac tot felul de pronosticuri și caută ei să identifice ziua și ceasul venirii zilei Domnului. Și poate ați auzit de unii dintre ei. Și eu am căzut în plasa unora din ei.
V-am povestit că prin 1993 au ajuns la mine niște casete, cu un predicator care dovedea cu calcule și cu tot felul de evenimente care se întâmplau atunci în anii 90, că Domnul Isus vine în 1993 toamna. Și m-a luat spaima. Imediat m-am mobilizat, am început să mă țin, vine Domnul și nu-s pregătit. Și n-a venit Domnul.
Așteptarea mea a fost că omul ăsta o să tragă fermoarul și n-o să mai zică nimic. O să dispară din peisajul și radarul evanghelic și o să se întoarcă să predice Evanghelia și Scriptura și că nu o să se mai bage în lucrurile astea, pentru că a dat-o în bară. Dar credeți că s-a liniștit? De atunci, până astăzi, numai despre venirea Domnului predică. Orice mesaj pe care îl văd pe Youtube sau pe internet, numai despre asta este. Unii sunt atât de obsedați de venirea zilei Domnului și stresați. Unii parcă-s maniaco depresivi, numai despre asta vorbesc, că vine Domnul.
Mai vizitam din când în când pe rudeniile din partea soției din America și când mergem acolo deobicei ne cazează la clădirea bisericii. Au și ei acolo o parte unde pot să cazeze și stăm acolo că să nu perturbăm pe nimeni cu copiii. Și într-un an s-a întâmplat că peste drum de adunare, peste drum de proprietatea bisericii și autostradă (numai autostrăzi sunt acolo străzi normale nu sunt), peste autostradă era un panou foarte, foarte mare pe care scria „Isus vine!” „Jesus comes!” Cu mai multe semne de exclamație. „24 octombrie!” Mă uitam și ziceam „Vai de mine! Eu pe 26 am ziua de naștere. Ce bine era dacă era 26 octombrie, de ziua mea să vină Domnul Isus.”
Și mă uitam așa la panoul acela în fiecare zi, când ieșeam și mă mai rugam și vedeam „24 octombrie, vine Domnul Isus!” Și după aceea au dispărut și panoul și tot de acolo. Acum, bănuiesc că și acesta ca și celălalt, nu s-a liniștit și o zis: „Am făcut o greșeală acolo în algoritmul de calcul. Hai să mă întorc înapoi și o iau iar de la început și fac iar calculul.”
Oamenii ăștia obsedați! Și vreau să vă spun că unora dintre ei le place tare mult să stea pe acolo, că fac tot felul de jonglerii și toți stau cu ochii bulbucați, cum stați dumneavoastră astăzi, că e vorba de sfârșitul vremurilor și zic: „Uau, asta îmi place, asta mă interesează!” Și caută pe internet când pe unul, când pe altul care tot actualizează ce se întâmplă. Dar ei de vreo 20 de ani tot actualizează. Livrează tot felul de lucruri fantastice, uimitoare, că le trebuie rating și au multe vizualizări. Și numai după lucruri de astea umblă.
Deci indiferenții și obsedații. Și este a treia categorie, a restului lumii care se află undeva între cele două. Da, unii mai indiferenți, alții mai preocupați. Mai puțin sunt aceia care sunt într-un echilibru bun, perfect, între cele două extreme.
Acuma vreau să vă spun că sfinții Domnului din fiecare generație au așteptat pe Domnul că și cum ar veni în generația lor. Așa este? Vine Domnul în generația asta? Cât sunteți de acord cu asta? Nu prea sunteți sigur, da? Ce faceți, stați liniștiți așa? Dar sfinții Domnului au așteptat și au avut această așteptare că Domnul poate veni în timpul generației lor.
Vreau să vă întreb, au greșit ei că au așteptat pe Domnul în timpul generației lor? Au interpretat greșit Scriptura? „Păi cum că n-a venit nici în secolul întâi, nici în secolul doi și au fost hotărâți, convinși pe baza Scripturii, că atunci vine.” Au greșit ei oare? N-au greșit! Știți de ce? Haideți să vă dau un exemplu.
Părinții care aveți copii, dacă vă duceți de acasă într-o bună zi și vreți să-i lăsați acasă cu unul din copiii mai mari, nu cred că mergeți la ei și le spuneți: „Copii, vedeți că noi plecăm la cumpărături, ne ducem pe la mall, pe la Coresi și prin alte părți și voi stați cuminți acasă. Voi stați foarte, foarte liniștiți, ascultători, și când venim acasă vă aducem ceva bun. Vă cumpărăm ceva bun și dacă voi sunteți cuminți și stați cuminți, atunci veți primi ceva bun.”
Sau să le spună „Vedeți că la ora 08:00, fiți atenți că venim acasă.” Dacă așa, ar sta lucrurile și că la ora 08:00 părinții vor veni acasă, atunci copiii poznași ce ar face? Până la 7 jumate ar întoarce casa pe dos și în ultima jumătate de oră, gata: „Curățenie! Vine mama, la ora 08:00 a zis că vine acasă.”
Așa ar face? Părinții nu le spun. Cum le spun părinții copiilor? „Pune telefonul jos.” Părinții nu-și lasă nici măcar telefonul acasă, că în ziua de azi există aplicația aceea care îți arată pe unde sunt părinții Așa se mai uită nevasta după mine.
Părinții înțelepți spun copiilor: „Copii, ne ducem de acasă și venim acasă repede. Și dacă sunteți cuminți vă aducem ceva bun.” Asta spun părinții înțelepți. Și Dumnezeu, care este un Tată foarte înțelept, cel mai înțelept, a spus copiilor Lui prin Domnul Isus: „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine.” Și noi, ca și copiii care așteptăm tot timpul, ne uităm, și trebuie să fim pregătiți. Nu ne culcăm pe o ureche și stăm liniștiți, că după calculele lui X și Y, Domnul vine în octombrie, în 24, 1900 sau 2000 și ceva. Că așa am fi și noi, ca și copiii, am sta foarte degajați, foarte liniștiți, având treburile noastre și pregătindu-ne doat în ultimul moment. Dar pentru că nu știm, suntem tot timpul în gardă, suntem tot timpul pregătiți.
Când sora mea a cunoscut un tânăr care era în Timișoara și făcea medicină și își dădea acolo rezidențiatul, acest tânăr a început să umble după ea. Noi eram în București și stăteam împreună cu sora mea într-un apartament. Apartamentul era așa cum era, mai curat, mai puțin curat. Dar tânărul acesta al meu care mi-a devenit cumnat a spus: „O să vin să te vizitez, dar vreau să-ți fac o surpriză.” Și să vedeți din momentul acela că pe considerentul surprizei, ce curățenie impecabilă era în tot apartamentul. Uneori mă stresa soră-mea că voia să facă curățenie și sub pat și prin toate colțurile și îi mai ziceam: „Lasă că nu vine omul și se uită exact acolo că avem noi ceva acolo și nu e în ordine.” Dar ce s-a întâmplat în ea? S-a declanșat așteptarea. Și elementul surpriză a făcut-o să stea în gardă tot timpul și să aștepte.
Și Domnul Isus a spus: „Iată Eu vin curând!” Pentru fiecare generație de creștini și pentru noi astăzi, Domnul vine în curând și răsplata Lui este cu El. Așa că fiți cuminți și așteptați pe Domnul. Nu vă încurcați cu toate treburile lumii, ci haideți să fim în acea așteptare activă a Domnului Isus.
În al doilea rând, ce doresc să vă aduc aminte, este că pentru a înțelege cum să ne pregătim pentru venirea Domnului Isus, am parcurs textul acesta în trei pași.
Primul lucru a fost contextul în care Domnul a rostit aceste cuvinte. Al doilea lucru a fost conținutul, ce a spus El, și ultimul lucru concluziile. Ce trebuie să învățăm noi, cu ce trebuie să ne alegem noi din toată rostirea aceasta a Domnului Isus și a descoperirilor pe care El le-a făcut cu privire la venirea Sa. Deci contextul, conținutul și concluziile
Acum, am vorbit despre context și cum au început lucrurile printr-o întrebare. Ucenicii erau în templu, se minunau ce templu grozav au ei, ca și cum ne-am lăuda noi cu Casa poporului: „Ia uite ce clădire mare, extraordinară!” Ei se lăudau cu templul și Domnul zice: „Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” Și ia șocat. Și ucenicii au întrebat: „Când Doamne? Și care vor fi semnele? Când, cum se va întâmpla lucrul acesta? Și la întrebările acestea, Domnul Isus începe să le povestească, să le spună ce se va întâmpla și acesta este conținutul.
Vreau să vă spun dragi frați și surori că dacă vom citi împreună capitolul 21 din Luca, sunt acolo niște lucruri tare ciudate și greu de priceput. Și aceasta este prima concluzie pe care vreau să o extragem astăzi și anume că lucrarea lui Dumnezeu de-a lungul vremurilor, nu este una obișnuită. Este o lucrare neobișnuită, o lucrare ciudată adeseori, este o lucrare bizară pe care noi nu o putem încadra în niște categorii omenești.
Scriptura de atâtea ori spune că Dumnezeu nu lucrează după mintea oamenilor, nu lucrează după așteptările oamenilor, nu lucrează după tiparele lor. Nu lucrează după așteptările politicienilor, a economiștilor, a filozofilor sau a speculanților. Dumnezeu are planul Său și lucrarea lui Dumnezeu este neobișnuită pentru mintea omului care nu are Duhul lui Dumnezeu, cum ne spune Apostolul Pavel, în 1 Corinteni 1, că lucrurile duhovnicești ale lui Dumnezeu trebuie pricepute duhovnicește și trebuie să ai Duhul lui Dumnezeu ca să le pricepi, pentru că altfel sunt stranii, sunt ciudate pentru tine și nu le poți primi și zici că sunt povești inventate de unii și alții ca să țină oamenii într-o religie și să mulgă banii de la ei. Așa gândește lumea.
Am citit undeva, în cartea profetului Isaia ceva ce Dumnezeu a spus evreilor despre felul în care El lucrează, a celor care erau foarte încăpățânați și tari la cerbice. Și Dumnezeu se pregătea să-i ducă în robie și le spune un Cuvânt tare interesant în Isaia, capitolul 28, versetul 21: „Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim și Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. Auziți ce le spunea Dumnezeu evreilor? „Am să fac o lucrare, o lucrare ciudată și voi împlini un lucru, un lucru nemaiauzit.”
Iar un alt profet, când lucrurile acestea au început să se întâmple, Habacuc se uita el și nu pricepea și zicea: „Doamne eu nu pricep. De ce pedepsești poporul acesta al Tău printr-un popor mai rău decât el? M-am dus la locul meu de strajă și am stat și l-am întrebat pe Domnul și am zis: ‘Doamne lămurește-mă, eu nu pricep! Tu lucrezi într-un mod în care n-am cum să explic oamenilor de ce faci lucrurile acestea ciudate.’” Și Dumnezeu îl cheamă pe Habacuc și zice: „Iată de ce fac așa și așa.”
Nici Iov nu pricepea căile lui Dumnezeu, el se uita și vedea că este impecabil după standardul lui Dumnezeu: „Sunt neprihănit, n-am păcătuit.” Și Dumnezeu, la un moment dat vine și vorbește lui Iov și la sfârșit, el care nu pricepea nimic, la un moment dat se pocăiește, înțelege căile lui Dumnezeu care sunt foarte înalte și zice: „Mă pocăiesc în țărână și în cenușă.”
Evreii l-au așteptat pe Mesia și când a venit Mesia, nu se potrivea deloc portretului pe care ei îl aveau din Vechiul Testament, căci pentru ei portretul lui Mesia din Vechiul Testament era a unuia biruitor care vine și alungă pe romani, instaurează împărăția lui Israel, care va stăpâni pe tot pământul. Asta așteptau ei și a venit Domnul Isus blând și smerit, pe mânzul unei măgărițe, nu pe cal, nu cu armate și cu putere, ci a venit smerit și Ș-a dus și a murit pe o cruce. Și-a pus în uimire doi ucenici care ziceau „Noi trăgeam nădejde că el va fi cel care v-a izbăvi pe Israel și acuma uite o murit.”
Cum să pui lucrurile acestea să le înțelegi? Lucru foarte ciudat, Domnul le spunea ucenicilor: „Acum ne ducem la Ierusalim. Voi fi dat în mâinile iudeilor, voi fi bătut, scuipat, voi fi omorât pe o cruce și a treia zi voi învia.” Stăteau ucenicii se uitau unul la altul, nu pricepeau, ridicau din umeri și mergeau mai departe.
Nu știu dacă ei au fi vorbit unul cu altul: „Mă dar tu ai înțeles ce a vrut să zică Domnul? Erau niște lucruri ciudate. Dar lucrarea lui Dumnezeu este ciudată, până în momentul în care Domnul o descoperă și prin Duhul, Domnul luminează și atunci zici: „Aaa, da!”. „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să pricepeți ce au spus Scripturile.” Și acolo scrie că celor doi ucenici în drum spre Emaus, Domnul le-a deschis mintea. Și când le-a deschis mintea, atunci au priceput totul.
Ce să mai zicem frați și surori, dacă mergem mai departe pe la apostolul Pavel și în cartea Romani și citim acolo în capitolul 9, că „Dumnezeu l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Esau.” Și că „înadins Dumnezeu l-a ridicat pe faraon și i-a împietrit inima și a zis lui Moise înainte să se ducă: ‘Eu voi împietri inima lui faraon.’”
Iar unii zic: „Nu, Dumnezeu a văzut că faraon își va împietri inima și de aceea i-a împietrit inima.” Nu este adevărat. Dumnezeu îi spune lui Moise: „Du-te, Eu voi împietri inima lui faraon și el își va împietri inima.” Așa spune Dumnezeu. De ce? „Dinadins l-am ridicat!”
Pe Domnul Isus Dumnezeu L-a hotărât înainte de întemeierea lumii să fie Mântuitorul. Scriptura spune că Dumnezeu a făcut o alegere înainte de întemeierea lumii. Este o alegere, nu poate nega nimeni. Și unii stau și zic: „Domnule, nu-i nici o predestinare, nici o alegere.” Frați și surori, căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Noi nu le pricepem acum. Și ne certăm unii cu alții, că avem voință liberă, că avem liber arbitru, că nu știu ce, că ăsta-i determinism, că nu așa lucrează Dumnezeu și explicăm noi cum lucrează Dumnezeu. Dragii mei Dumnezeu lucrează cum vrea El! Și El ne spune: „Eu sunt Dumnezeu, Eu rânduiesc căile, Eu am un plan și îl fac exact cum l-am plănuit, de la A la Z.”
Acest lucru mie îmi dă liniște, îmi dă încredere că Dumnezeu care a început o lucrare bună o va duce până la sfârșit, până în ziua lui Hristos (Filipeni 1:6).
Așadar, dragii mei, prima concluzie la care ajungem după ce am parcurs textul acesta, este că lucrarea lui Dumnezeu este neobișnuită, este ciudată, dar pricepută de cei ce au Duhul lui Dumnezeu.
A doua concluzie. Vă aduceți aminte că întregul discurs a pornit de la două întrebări ale ucenicilor: „Când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale?” În ucenici era o nerăbdare. E normal, au așteptat de atâtea milenii să vină Domnul și acum Domnul se ducea la ei și le le zice la un moment în Ioan 16: „Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea și iarăși peste puțină vreme Mă veți vedea.” Și ucenicii i-au pus întrebarea „Ce înseamnă asta peste puțină vreme nu Mă veți vedea și peste puțină vreme Mă veți vedea?” Și Domnul intuiește că sunt neliniștiți și le explică ce înseamnă acest lucru și că era vorba de înviere, că în puțină vreme va fi omorât și va fi o puțină vreme în care nu-L vor vedea și apoi, peste puțină vreme Îl vor vedea.
Dragii mei, cam în aceiași termeni după înviere, când a stat cu ucenicii și le-a vorbit 40 de zile despre lucrurile privitoare la Împărăție, le-a vorbit în termenii imediați, ca ei să fie pregătiți, ca ei să fie în gardă. Și atunci în ei s-a așezat această nerăbdare și aveau realmente sentimentul că lucrurile se vor întâmpla în timpul generației lor, că se vor precipita repede, că vor fi războaie cutremure, foamete, că Ierusalimul va cădea, că va veni Fiul Omului ș.a.m.d. Și ei realmente credeau că atunci va veni Domnul Isus.
Pavel a crezut lucrul acesta. De aceea în 1 Corinteni 7 el a spus: „Măi tinerilor, fetelor, băieților, nu vă mai căsătoriți. Ce să vă mai legați la cap cu probleme? Vine Domnul Isus. Rămâi în starea în care ești, că vine Domnul.” Și el a recomandat să rămâi necăsătorit pentru că Domnul venea curând după așteptarea lor. Și în 1 Tesaloniceni, capitolul 4, le spune tesalonicenilor: „Noi cei vii, care suntem vii acuma, nu o vom lua înaintea celor morți. Domnul va veni, îi va învia pe aceștia și pe noi ne va răpi.” Și el credea că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții Sale.
Vedeți, nici ucenicii, nici Pavel nu au înțeles că lucrurile acestea se vor întinde nu pe niște ani, nu pe niște decenii. Se vor întinde peste generații. Iar acuma noi, după două milenii și vreo două decenii altfel pricepem lucrurile. Așa este?
Noi înțelegem (și asta este a doua concluzie) că mișcarea istoriei spre final, cu evenimentele care prevestesc venirea Domnului, se produce în mod treptat, în mod gradual și într-un crescendo. Și adesea se compară realitatea aceasta cu o femeie care rămâne însărcinată, așteaptă un copil și vine momentul când trebuie să nască și încep contracțiile și contracțiile se fac din ce în ce mai dese și acolo sunt toate semnele. Și în modul acesta, Dumnezeu pregătește lucrurile, Împărăția lui Dumnezeu germinează încă de aici și crește și crește până când va fi instaurată total și va fi noua creație, noul cer și noul pământ și vom fi acolo împreună cu Domnul pentru totdeauna.
Domnul Isus, ca să-i ajute pe ei să se pregătească și să aștepte, începe să le spună ce va fi, nu-i lasă așa fără să cunoască cum vor sta lucrurile. Despre ceasul acela și ora și ziua nu știe nimeni, nici Fiul Omului, și nu ne spune absolut nimic. Ba dimpotrivă, le descoperă anumite lucruri și vrea să le spună: „Măi oameni buni, sunt niște etape în care se întâmplă lucrul acesta.”
Dumnezeu a fost așa de bun ca să-mi arate în textul acesta din Luca 21 această mișcare a istoriei în niște valuri. Valul unu, valul doi, valul trei, etapa unu, etapa a doua, etapa a treia.
De pildă, prima etapă care premerge venirea Domnului Isus și instaurarea finală a Împărăției, este o etapă care se numește „vremea înșelăciunii.” Vremea înșelăciunii, asta e prima și Domnul Isus spune așa: „Iată ce se va întâmpla: vor veni mulți în Numele Meu și vor zice „Eu sunt Hristosul!” și vremea se apropie.” Adică va fi o inflație de mesia falși, de hristoși mincinoși și o inflație de profeți mincinoși. Da, ei zic: „Vremea se apropie! 24 octombrie 1993 în toamnă.” Iar Domnul spune „Vor fi mulți care vor veni, să nu mergeți după ei.” Și apoi spune că vor fi conflicte militare, vor fi războaie, revoluții, conflicte interetnice. Veți auzi de războaie, de răscoale. Să nu vă înspăimântați, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Și notați, vă rog un lucru foarte important aici, ce spune Domnul Isus, „dar sfârșitul nu va fi îndată.” Apoi crize planetare, pe alocuri vor fi cutremure de pământ. Iată cataclisme, catastrofe naturale, foamete, crize economice, ciumi (pandemii). Vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în ceruri. Apoi spune, înainte de acestea, „vor pune mâna pe voi și vă vor prigoni, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie.”
Și Domnul vorbește despre toate aceste lucruri și spune „sfârșitul nu va fi îndată, nu va fi atunci.” Nu va fi atunci, de aceea le spune și le dă avertismentul acesta și zice „Băgați de seamă!”
De asta pe mine mă uimește când vin cercetătorii aceștia ai sfârșitului care vorbesc de actualizări și vorbesc despre ce se întâmplă, conflicte, cataclisme, ca să dovedească că vine Domnul pe baza acestor lucruri. Ei bine, pe baza acestor lucruri, Domnul Isus spune „Nu va fi sfârșitul atunci.” Dacă acestea sunt argumentele, hai să fim consistenți și cu ce El a spus. Așadar aceasta este prima etapă, primul val: vremea înșelăciunii.
Urmează a doua etapă, care este legată de un eveniment care privește Ierusalimul. Mai precis, căderea Ierusalimului. De la versetul 20: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți, pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munți, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el și cei ce sunt pe ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.” Și începe să dea niște detalii înspăimântătoare, niște detalii greu de auzit „Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da sân în zilele acelea, pentru că va fi o strâmtorare mare în țară și mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuțișul săbiei, vor fi luați printre toate neamurile și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri.”
Și aici vin cercetători în Scripturi, exegeți, teologi și pun întrebarea următoare: „S-a întâmplat această profeție? S-a întâmplat această tragedie sau se va întâmpla undeva în viitor?” Unii spun că s-a întâmplat în anul 70, când Ierusalimul a fost înconjurat de armatele generalului Titus. Preț de trei ani a fost un asediu împotriva cetății și în momentul în care au cucerit cetatea, împăratul Titus, care a devenit împăratul Romei, a spus „Radeți tot! Cetatea asta este o cetate încăpățânată și blestemată.” Cât despre templu, când soldații romani au încercat să intre în templu, nu au putut, pentru că acolo s-au adunat ultimele unități de rezistență: zeloții. S-au masat acolo în templu și de acolo tot omorau pe romani și nu-i puteau prinde. Deși erau prinși ca într-o cursă, nu-i puteau scoate de acolo. Erau ca niște șoareci care s-au băgat acolo în pământ și stăteau acolo. Și atât de enervați erau romanii, că n-au mai rezistat și până la urmă au pus foc porții cetății, porții templului și au început să ardă templu. Tot templu era capitonat în aur și a început să se topească aurul, să curgă și să meargă în pământ printre pietre. Și în momentul în care romanii au reușit să intre, ei au vrut să ia aurul și au început să dărâme și au început să scoată aurul de printre pietre, pe unde se scursese și încercau să-l adune de pe unde puteau ei. Astfel tot templul a fost nimicit și conform spuselor Domnului Isus, n-a rămas piatră pe piatră, că românii dădeau fiecare piatră deoparte, ca să mai găsească aur. Piatră pe piatră nu a rămas.
Așadar, unii spun că acest lucru s-a întâmplat în anul 70. Alții consideră că prezicerea aceasta despre Ierusalim, care va fi înconjurat de oști, se va întâmpla în așa numitul „Armaghedon”, când toate oștile pământului inclusiv americanii, care sunt prieteni acuma cu evreii, uniunea Europeană, liga arabă, știu eu, națiunile din Africa, Rusia, toți se vor înarma și vor merge împotriva Ierusalimului la Armaghedon. Vor înconjura Ierusalimul și vor distruge Ierusalimul și templul care se spune că va fi reconstruit.
Aici să știți am o anumită rezervă pentru că Armaghedon înseamnă „lupta cea mare de la Meghido.” Ar meghido, Armaghedon. Și câmpia Meghido sau plaiurile Israelului, se află undeva la două-trei ore distanță de Ierusalim. Marea Conflagrație, dacă este să fim consecvenți, nu îți are epicentrul în Ierusalim, ci în valea lui Meghido. Și aici, iarăși sunt tot felul de interpretări în care nu este cazul să intrăm.
Ce cred eu, cum înțeleg eu lucrurile? E foarte greu, sincer, să ignorăm ce s-a întâmplat în anul 70. Pentru că acolo Ierusalimul într-adevăr a fost șters de pe fața pământului, templul dărâmat, și s-a întâmplat exact ce spune Domnul Isus, că evreii au fost luați robi printre toate neamurile și Ierusalimul călcat în picioare. Și înclin să cred că despre acea perioadă este vorba, mai ales citind și Iosif Flavius „Războaiele iudeilor” (o lucrare extraordinară) și am văzut tragedia ce a avut loc în Ierusalim în anul 70. Majoritatea exegeților și teologilor înclină să spună că interpretarea corectă este anul 70, după Hristos. Și înclin să cred și eu acest lucru.
Personal, eu am o înțelegere cu privire la profeții și anume că uneori profețiile care privesc viitorul au împlinire imediată și apoi una îndepărtată. Așa cum, de exemplu, s-a profețit despre un izbăvitor care va veni, unii au crezut că este fiul lui David, adică Solomon. Și într-o anumită măsură s-a împlinit ceva în Solomon, dar împlinirea corectă și plenară era în Domnul Isus Hristos. Și sunt mai multe exemple de genul acesta, dar nu avem timp să vorbim despre acel tipar profetic, care se numește „telescopul profetic”, în care un eveniment profețit are o întâmplare, o împlinire istorică imediată, într-un plan imediat, dar are o împlinire și îndepărtată în Mesia. Chiar despre Mesia s-a spus că „fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi vei pune numele „Emanuel.” S-a împlinit într-un anumit fel în persoana lui Maher-shalal-hash-baz, fiul lui Isaia, dar o împlinire plenară a acestei profeții a avut loc în Domnul Isus.
Deci este posibil ca profeția despre Ierusalim și căderea Ierusalimului să fi fost în acest tipar profetic, în care să fie o împlinire imediată istorică, dar să existe și o împlinire îndepărtată, când din nou, la final, Ierusalimul va fi nimicit complet de pe fața pământului. Cert este că suntem într-o etapă, într-un val, pe care Domnul Isus îl numește căderea cetății Ierusalimului. Și acolo spune că după căderea cetății Ierusalimului, spune că va fi mare strâmtorare în țară împotriva norodului acestuia, adică împotriva evreilor, vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi luați robi printre neamuri. Ierusalimul va fi călcat de neamuri până se va împlinii vremea neamurilor și aici intrăm în a treia etapă a istoriei care se numește vremea Neamurilor.
Când poporul lui Israel este împrăștiat într-o diasporă, când este alungat de aici colo (și vai de ei, săracii, cât i-au fugărit prin toate țările) care mai de care sunt supărați pe evrei. Și când a venit Hitler și s-a ridicat, nu mai știa pe unde să-i prindă, să-i gazeze, când a fost holocaustul. Și aici, la noi, Antonescu i-a prins de peste tot, i-a omorât în fel și chip. Rușii cu pogromurile lor peste tot i-au căutat. Și oamenii ăștia pierdeau totul, se duceau dintr-o țară în alta, pierdeau totul într-o țară, se duceau în altă țară, deveneau foarte bogați, controlau băncile. Dumnezeu era cumva cu ei și nu-i lăsa. Și mereu gândul lor a fost să se întoarcă în țara lor, în patria lor. Au vrut să le dea un pământ prin Africa, în Madagascar au vrut să-i trimită. Dar ei ziceau: „La anul la Ierusalim. La anul la Ierusalim!” Și au așteptat și au așteptat și au așteptat.
Etapa aceasta în care ei au fost împrăștiați a fost vremea neamurilor și ce este vremea neamurilor? Pavel o explică mult mai bine în Romani 11, când el spune că Dumnezeu prin alunecarea poporului evreu, a făcut posibilă mântuirea neamurilor. Harul a fost luat de la evrei (poporul ales al lui Dumnezeu, peste care Dumnezeu Și-a pus mâna, Și-a dat binecuvântarea) și a fost dat neamurilor și a venit vremea neamurilor. Ce spune Pavel? „Prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor ca să facă pe Israel gelos. Dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă neamurilor, întru-cât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba și caut dacă este cu putință să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei, căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii în vremea neamurilor, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți?”
Și ca să fie mai explicit în Romani 11, versetul 25, Pavel spune: „Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta. O parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.”
Frați și surori, iată, Cuvântul lui Dumnezeu spune că va fi o etapă de mare împietrire. Va fi o etapă în care harul va fi luat de la evrei și dat neamurilor și aceasta este etapa neamurilor, un val al istoriei.
În vremea aceasta Evanghelia se duce la toate națiunile pământului, în Sri Lanka, în România, în Ucraina, în toate țările se duce Evanghelia și se pocăiesc dintre neamuri și vin la Domnul Isus și devin rodul muncii suferințelor Sale, până în momentul în care ultimul care se pocăiește împlinește numărul deplin al neamurilor.
Nouă nu ne place că Dumnezeu zice numai atâta. Dar Dumnezeu are un număr hotărât, se va împlini numărul deplin al neamurilor și se va încheia vremea neamurilor. Și ce se va întâmpla apoi? Vine o altă etapă și spune că apoi vor fi semne în soare în lună și în stele și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri. A fost strâmtorare printre evrei, spune versetul 23: „Va fi o mare strâmtorare în țară și mânie împotriva acestui norod împrăștiat.” Și acum vine un alt val, o altă etapă, în care vine strâmtorarea printre neamuri. Și zice că au fost cum au fost cu evreii, dar acuma vine strâmtorarea aceasta a neamurilor care este mult mai aspră dragii mei. Citiți acolo în Scriptură, iată ce spune: „Pe pământ va fi mare strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor. Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” Puterile cerurilor vor fi clătinate, Dumnezeu va zgudui tot universul în vremea neamurilor. „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și slavă”, etapa finală. A cincea etapă venirea lui Hristos cu mare slavă și cu mare putere.
Așadar, concluzia a doua, istoria se mișcă în valuri, istoria se mișcă în niște etape. Dar valurile acestea cresc, cresc din din ce în ce mai mult ca o mare învolburată, ca și cum simți că ceva se întâmplă, ca și cum ar veni un tsunami, ca și cum ar veni un uragan. Și eu cred că în această etapă a strâmtorării neamurilor se întâmplă tot ce este scris în cartea Apocalipsa, cu pecețile care sunt rupte, cu potirele care sunt vărsate și cu acele semne care vorbesc, trâmbițele și cele șapte trâmbițe care vor suna și potop mare va veni peste tot pământul. Etapa strâmtorării neamurilor. Și acolo în etapa aceasta, Dumnezeu spune Bisericii să nu se sperie. Când începe vremea aceasta a strâmtorării neamurilor, eu cred că suntem încă în perioada harului, în vremea neamurilor, harul este încă la noi. Și continui încă să cred că poporul acesta Israel, care s-a lepădat de Domnul, va primi binecuvântarea aceasta să audă Evanghelia și să se pocăiască. Și doresc să cred lucrul acesta, e dorința mea să văd Israelul mântuit. Dumnezeu să mântuiască Israelul! Și va fi o întoarcere: „Alunecarea lor a fost o binecuvântare pentru neamuri. Dar ce va fi plinătatea întoarcerii lor la Hristos, decât viață din morți?”
Să se îndure Dumnezeu de națiunea aceasta și să-L descopere pe Hristos, să se plece și ei în fața Celui pe care L-au răstignit și să recunoască: „Asta am făcut și am suferit. Și a fost vreme grea pentru noi până când necazul acesta a fost ridicat din dreptul nostru.” Dar când se ridică necazul acesta de la Israel, va veni binecuvântarea peste ei și necazul va veni peste neamuri.
Dar știți peste care neamuri? Acele necredincioase care L-au respins pe Mesia și pe Domnul după atâtea generații și după atâta vreme în care au avut timp de har și de pocăință. Și s-au ridicat stăpânii pământului și au zis: „Hai să facem pașapoarte în care se pune și genul neutru. Și să lăsăm pe oameni să fie și ce vor ei.” Păi vor ajunge să fie vremuri în care în pașaportul meu va scrie câine, dacă vreau să fiu câine. A înnebunit lumea aceasta pur și simplu. Și te mai miri că Dumnezeu va aduce cataclismele acestea peste lume? O, nu dragii mei, merită lumea aceasta cu vârf și îndesat o răzbunare a Domnului, căci așa spune Cuvântul, că va veni vremea aceasta.
Dragii mei, mai am vreo 3 pagini de predicat, dar mă opresc aici. Am crezut că reușesc să predic într-un ceas ceva ce era mai mult.
Ce aș vrea să înțelegem iubiții mei, este că Domnul vine. Ești pregătit pentru asta? Nu te culca pe o ureche și alerga după toate nimicurile din lumea aceasta, că nu te vor ajuta la nimic, absolut nimic. Da, fă-ți datoria ca părinte, ca tată, ca mamă, fă-ți datoria ca și un angajat, ca medic, profesor, muncitor. Unde ești, fă-ți bine datoria. Dar ai în inimă această bucurie că Domnul vine? Și în multe situații în care ești și este greu, nu te lamenta și nu te mai tot văieta, zi așa simplu: „Lasă că vine Domnul, lasă că vine Domnul. Trece și asta, și procesele, și bolile, și necazurile. Vine Domnul! Dacă nu vine, o iau eu înainte de venirea Domnului.” Și vom intra în slava lui cerească.
E neobișnuit să mă opresc la mijlocul unui mesaj, dar mă rog ca Domnul să ne binecuvânteze, să ne întărească în această așteptare, să fim pregătiți, să fim activi. Ca niște copii care nu știu când vine tata și mama acasă și tot timpul să ne sfătuim unii pe alții ca și copiii care zic: „Bă nu face asta că nu ne mai aduce mama, pierdem binecuvântarea.” Să ne sfătuim așadar, să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune. Și să așteptăm și să grăbim venirea zilei Domnului. Amin!