Evanghelia după Luca 21:29-38 – Sorin Prodan – Biserica creștină Providența Brașov
„Și le-a spus o pildă: „Vedeți smochinul și toți copacii. 30Când înfrunzesc și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri. 33Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. 36Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” 37Ziua, Isus învăța pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. 38Și tot norodul venea dis-de-dimineață la El în Templu, ca să-L asculte.”
Doamne Dumnezeul nostru chemăm prezența Ta peste noi și Duhul care dă lumină atunci când privim în Cuvântul revelat, în Cuvântul Scripturilor! Călăuzește-ne Te rugăm, ca să înțelegem voia Ta pentru noi în vremurile acestea, pentru biserica care trăiește în generația aceasta întunecată, debusolată, dezamăgită. Ajută-ne să fim lumină printre toate neamurile pământului, să fim o lumină care stă ca pe o stâncă și luminează bine adevărul Scripturilor. Și prin viața noastră Doamne, să dăm greutate acestui adevăr pe care îl credem, îl mărturisim, îl îmbrățișăm și vrem să-l și trăim așa cum ne vei învăța și astăzi, în Numele Domnului Isus! Amin!
Când mă apropiam cu predicarea prin Luca, prin Evanghelia după Luca de capitolul 21, vă spuneam, am început să am emoții. Pentru că doar citindu-l, sunt atât de multe lucruri în acest capitol, încât îți pui multe întrebări și părerile sunt împărțite. M-am gândit inițial să predic un singur mesaj, să survolez tot capitolul 21 și să trec mai departe cu emoțiile de rigoare pe care le aveam. Dar în bunătatea lui Dumnezeu, mi-a dat multe lucruri frumoase de care m-am bucurat eu personal și nădăjduiesc că am putut și în celelalte mesaje să vi-l împărtășesc, ca să fie pentru noi o încurajare. Nu știu în ce măsură am reușit să vă încurajez, dar nădăjduiesc că Domnul vă va ajuta să înțelegeți câteva din aceste lucruri privitoare la sfârșitul vremurilor, la venirea Domnului Isus Hristos.
Acesta este al cincilea mesaj. Prin urmare, a fost o bogăție, cel puțin pentru mine, în parcursul capitolului 21.
Câteva repere vreau să reamintesc, pentru că poate nu toți ați fost prezenți. Dacă doriți puteți să intrați pe site-ul bisericii unde sunt postate aceste mesaje. Am văzut că atunci când ne uităm la lucrurile sfârșitului, oamenii se împart, fiecare cu părerile lor. Și se împart și în pasiunile lor. Sunt unii care sunt indiferenți și pentru ei venirea Domnului este neimportantă, nu dau doi bani pe ea. Printre aceștia sunt batjocoritorii despre care Petru spune că vor veni în zilele din urmă și vor zice: „Ce tot vorbiți voi despre venirea Domnului, nu vedeți că au trecut 2000 de ani de atunci și toate lucrurile sunt la fel și acum? Cum le știau și părinții noștri și străbunicii noștri…” ș.a.m.d. Batjocoritorii nu așteaptă nici o venire.
Dar sunt și indiferenții, care sunt așa de înfipți în viața aceasta, atât de prinși în rutina vieții, încât foarte rar se gândesc că Domnul poate să vină. Însă Domnul este pe poteca pe care El se apropie de noi și vine înspre copiii Lui, vine înspre lumea aceasta indiferentă.
Față de extrema aceasta sunt cei care merg la cealaltă extremă și i-am numit obsedații de sfârșitul vremurilor. Ei numai cu venirea Domnului sunt, nu mai este nimic în Scriptură altceva decât venirea Domnului.
Unii și-au luat nume pentru mișcarea lor. Adventiștii, de pildă, sunt legați foarte mult de venirea Domnului. Mormonii, și ei zic că reprezintă biserica sfinților din zilele din urma. Dar sunt și printre evanghelici mulți care numai asta predică tot timpul. Vedeți pe internet semne prevestitoare, care zic că lămuresc toate lucrurile care se întâmplă în fiecare săptămână, ei lămuresc și zic că acum vine Domnul. Obsesia.
Mi-am adus aminte că la seminar acolo în America unde am fost pentru o vreme, era un student care vorbea numai de venirea Domnului. Pentru el toată teologia era teologia sfârșitului, escatologia. Și îi era lui tare frică de răpire, că se temea că pe el n-o să-l răpească Domnul. Și cu pasiunea lui pentru a studia acele lucruri și cu frica lui, colegii s-au gândit să-i facă o farsă. Și în peisajul acelui seminar se afla un corp care era doar pentru băieți. Erau și fete la seminar, dar le punea în alte în alte corpuri. Dar în corpul acesta de clădire erau numai băieți și toți studenții, băieții din corpul respectiv, s-au vorbit între ei cum să-i facă acestui o studenr o farsă legat de răpire. Așa că într-o noapte au pregătit totul și când băiatul acesta dormea profund, deodată ei au venit cu tobe, cu oale cu, larmă mare și au folosit cuvinte din Apocalipsa: „Iată, vin, răsplata este cu Mine.” Și apoi cu toții au fugit undeva la parter și s-au băgat într-o sală mai mare și au stins toate luminile. Băiatul acesta care era speriat și temător de repire, s-a trezit buimac noaptea, s-a uitat în jur și a văzut că colegul lui de cameră nu este. S-a dus prin camere și a văzut că este gol totul. A intrat în panică, a început să plângă și să strige: „Doamne! Doamne! Doamne!” S-a dus la parter, peste tot prin toate camerele și când a intrat în camera unde erau studenții, acolo toți colegii au strigat: „Surpriză!” Și acesta cu lacrimi în ochi se uită la ei și spune: „Nici voi nu ați fost răpiți!” Vedeți? Obsesia pentru aceste lucruri!
Uitați-vă, dacă veți citi capitolul 21, Domnul Isus mereu vine și ponderează pasiunile acestea excesive legate de lucrurile sfârșitului, fără a diminua importanța acordată sfârșitului. Și nădăjduiesc că astăzi vom vedea acest lucru.
Am parcurs textul acesta, apoi ne-am uitat la contextul în care Domnul Isus începe să dea învățătura aceasta, apoi ne-am uitat la conținutul învățăturii Sale și apoi am ajuns la concluziile acestui mesaj pe care Domnul îl dă acestei revelații, acestei descoperirii, acestei proorocii în ultimă instanță pe care a făcut-o Domnul Isus.
Așadar, avem contextul, conținutul și concluziile. Nu voi insista pe primele două, întrucât suntem în partea finală, la concluzii.
Prima concluzie pe care am notat-o este faptul că lucrarea lui Dumnezeu în mediul acesta al sfârșitului sau în lucrurile privitoare la sfârșitul vremurilor, este o lucrare neobișnuită, este o lucrare ciudată, este o lucrare care nu se potrivește logicii umane, nu se potrivește așteptărilor oamenilor. De altfel, Dumnezeu spunea prin profetul Isaia odinioară poporului Său, din vremea aceea, că avea să-i ia din țara lor, să-i ducă în robie, să-i bage în cuptorul robiei și să-i curățească de toate neascultările lor. Și anunța prin profetul Isaia în felul acesta: „Domnul Se va scula ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul Lui nemaiauzit.” Asta le spunea Dumnezeu evreilor: „Voi face o lucrare ciudată și o lucrare neobișnuită, pe care nimeni n-a mai văzut-o și n-o veți înțelege.”
Lucrarea ciudată sau neobișnuită a lui Dumnezeu, nu este o lucrare absurdă, nu este o lucrare irațională. Nu este o lucrare în dreptul căreia oamenii să zică „E prea de tot!” Dar este o lucrare care nu se potrivește logicii umane, mai ales nu se potrivește gândirii lumii. Apostolul Pavel spune în Corinteni 1, că „Cei ce nu au Duhul lui Dumnezeu, nu pot pricepe lucrurile lui Dumnezeu.” Pentru că ei nu au o gândire duhovnicească, nu au o gândire spirituală și n-au cum să priceapă lucrările lui Dumnezeu pentru lume.
Lucrarea lui Dumnezeu este ciudată, căci logica lui Dumnezeu spune așa: „Cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.” Logica lui Dumnezeu spune: „Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Logica lui Dumnezeu spune: „Dacă îți vei pierde viața, atunci o vei câștiga.” Observați?
De multe ori Domnul Isus a spus lucrurile acestea și oamenii s-au uitat, L-au așteptat să vină să fie împăratul lui Israel: „A venit Mesia, Unsul! Gata, Îl punem pe tron!” Și Domnul Isus spune: „Mă voi duce la Ierusalim, voi fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă, mă vor bate, mă vor scuipa și mă vor pune pe o cruce, voi muri și voi învia a treia zi.” Iar ucenicii ridicau din umeri, nu știau ce să înțeleagă. Portretul lor era al unui Mesia izbăvitor, victorios. Iar Domnul le spunea că se duce la moarte.
Logica lor era alta decât logica lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu a fost ciudată în urechile lor, nemaiauzită. Și cu privire la vremurile sfârșitului așa își va face Dumnezeu lucrarea, foarte distinct de felul în care unii au pus lucrarea lui Dumnezeu în aceste sisteme teologice, numite amilenism, postmilenism, premilenism, răpire înainte de necazul cel mare, după necazul cel mare, ș.a.m.d. Iar noi stăm și ne ciorovăim unii cu alții pe temele acestea și vă pun întrebarea: credeți că de aceea a dat Domnul Isus învățătura aceasta? Să începem noi să ne certăm, să facem gâlceava înțeleptului cu lumea pe tema sfârșitului? Nu, cu siguranță nu.
Domnul a dat învățătura aceasta ca să ne pregătească. Să ne pregătească pentru vremurile acestea. Ne-a oferit câteva repere, nu ni le-a dat pe toate, mai cu seamă nu ne-a dat ziua și ceasul și despre asta a spus foarte clar, foarte precis. Așa că toți cei care se pun pe matematică biblică și încearcă ei să facă calculele să le iasă ziua, sunt foarte neînțelepți, sunt nechibzuiți, sunt nebuni, pentru că Dumnezeu a spus: „Nu se poate, lucrul acesta e cenzurat. Nu vreau să vi-l descopăr.” Fiți și voi ca și copiii aceia cuminți care așteaptă pe mama și pe tata când vin acasă. Și nu le zice copiilor ceasul la care ei vin acasă, ca să nu facă năzdrăvănii, ci le spun doar atât: „Uite, noi vom veni repede și vă aducem ceva bun.”
Așa și Domnul Isus a spus: „Iată, Eu vin curând și răsplata este cu Mine.” Deci Domnul a știut într-un mod foarte înțelept cum să pregătească această vreme a sfârșitului.
Așadar, prima concluzie: lucrarea lui Dumnezeu este o lucrare neobișnuită, o lucrare care nu se potrivește tiparelor noastre de gândire. Este lucrarea mărețului Dumnezeu care se află în planul Său și o va face potrivit planului Său măreț. Amin!
A doua concluzie pe care am extras-o din întreg capitolul este că mișcarea istoriei înspre momentul sfârșitului, este o mișcare care se produce în valuri. Și valurile acestea sunt asemenea valurilor unui ocean sau a unei mări. Vine înspre noi în modul fluxului și al refluxului. Și ne-am uitat în mesajul Domnului Isus, că El a vorbit despre valurile acestea. Și am văzut că sunt cel puțin 5 valuri care se vor produce în aceste vremuri din urmă.
Înțelegem foarte clar că de la întâia venire a Domnului Isus, după înălțarea Sa și venirea Duhului Sfânt, noi oamenii, întreaga umanitate a intrat în această etapă pe care Scriptura o numește „zilele din urmă.” Lucrul acesta este foarte clar. Apostolii Domnului Isus care L-au văzut înviat, ei au fost printre primii care au intrat în această etapă numită zilele din urmă. Și credincioșii din secolul III, și IV, și VII, și XV, și până acum în secolul 21, toți ne aflăm în vremea sfârșitului, în zilele din urmă. Iar aceste zile din urmă sunt marcate, sunt caracterizate de aceste valuri, în forma fluxului și a refluxului.
De fiecare dată când a venit un val în forma unui flux, oamenii au zis: „Vine Domnul Isus! Iată că semnele se împlinesc. Acum este El prezent!” Dar valul acela s-a ridicat în forma fluxului și apoi a făcut un reflux. Și oamenii au zis: „N-a venit.” Și apoi au așteptat un alt val și a venit un alt val.
Astfel se face că Domnul a descoperit lucrurile legate de aceste mișcări în istoria răscumpărării. Primul val pe care Domnul Isus l-a menționat, a fost valul acesta numit „marea amăgire”, „marea înșelăciune.” Și acolo Domnul răspunde: „Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt hristosul’ și ‘vremea se apropie.’ Primul val pe care Domnul îl anunță că va veni este valul înșelăciunii, valul amăgirii. Și va fi foarte mare amăgirea.
Cuvântul „amăgire” este folosit și de apostolul Petru când spune că Eva a fost amăgită de diavolul. Și prin amăgirea ei și implicit a lui Adam, întreaga umanitate a intrat sub pedeapsa păcatului și sub sclavia păcatului. Și același termen îl folosește Luca aici, spunând că va veni vremea amăgirii. De altfel, Domnul Isus îl folosește, spunând că va veni o amăgire.
Și ce va fi în vremea aceasta a amăgirii? Ce va fi în valul acesta al amăgirii? Vor fi hristoși mincinoși, vor fi mulți teologi obsedați: „Vremea se apropie!” „Veți auzi de războaie, răscoale, veți auzi de cutremure de pământ, foamete și ciumă, arătări înspăimântătoare și semne mari. Un neam se va scula împotriva altui neam, o împărăție împotriva altei împărății. Apoi veți fi dați în mâinile sinagogilor, vă vor târî înaintea împăraților veți fi prigoniți pentru Numele Meu.”
Toate aceste lucruri se întâmplă în această etapă, în acest prim val numit înșelăciune sau amăgire. Dar despre valul acesta, iată că Domnul Isus zice ceva foarte important: „Dar sfârșitul nu va fi îndată.”
Foarte interesant. Te-ai aștepta ca prin toate semnele acestea, Domnul să spună: „Stați în gardă, pregătiți-vă, gata, vin!” Dar Domnul spune: „Nu, sfârșitul nu va fi în momentul acela.”
Apoi vorbește despre al doilea val care va veni și este legat de cetatea Ierusalimului, cetatea pe care evreii o prețuiau și mai cu seamă prețuiau templul. Pentru evrei, câtă vreme cetatea stătea în picioare și templul era în mijlocul cetății, era bine. Identitatea lor națională era legată de existența acestei cetăți, de Ierusalim și de existența templului.
Când ucenicii s-au uitat la templu și au văzut cât de frumos este împodobită clădirea templului, mândria lor națională (cum ar fi la noi Casa Poporului), Domnul Isus zice o prorocie: „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” Și prorocia aceasta se împlinește în al doilea val, când Domnul spune „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști atunci să știți că pustiirea lui se apropie.”
Al doilea val era valul în care cetatea Ierusalimului avea să fie nimicită complet, templul avea să fie ars și piatră pe piatră n-a rămas din clădirea aceea, potrivit profeției Domnului Isus.
Și acolo a fost valul acela în care au venit romanii au înconjurat cetatea, în anul 70 au distrus toată cetatea. Și după ce au ars templul, ca să nu se mai ridice neamul acesta încăpățânat față de un imperiu așa puternic, au poruncit soldaților să are toată zona în care era Ierusalimul și să are zona în care a fost templul. Piatră pe piatră nu a rămas. Apoi Domnul spune: „Zilele acelea vor fi zile de răzbunare ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate și vor da piept în zilele acelea. Va fi o strâmtorare atât de mare în țară și mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi luați robi printre toate neamurile și Ierusalimul va fi călcat în picioare.” Acesta este valul dur care a izbit poporul acesta, cetatea sfântă Sionul și templul lui Dumnezeu. Totul a fost nimicit. Și valul acesta a încheiat a doua etapă.
Toți care au fost în Ierusalim în vremea aceea, creștinii care erau acolo, e credeți că au spus? „Vine Domnul, vine Domnul Isus! Se împlinește cuvântul Lui!” Și valul acesta a venit, a șters că un tsunami toată zona aceea unde evreii au stat, au fost luați ca robi printre toate popoarele și a venit un reflux. Nu s-a întâmplat atunci venirea Domnului, dar după momentul acela s-a deschis o nouă etapă și un alt val a început să vină spre lume. Căci Cuvântul spune că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până se va se vor împlinii vremurile neamurilor.” Al treilea val pe care Domnul Isus îl anunță este vremea Neamurilor.
Ce înseamnă această vreme a neamurilor? Apostolul Pavel lămurește ce este vremea neamurilor în epistola pe care o scrie romanilor și le spune acolo în capitolul 11, că poporul evreu a respins pe Mesia. L-au respins pe Cel pe care Dumnezeu L-a trimis și prin respingerea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor. Iată zice el în capitolul 11: „Vreau să vă spun o taină: o parte a lui Israel a căzut în împietrire și această împietrire a fost pregătită de Dumnezeu. Dar ei au fost vinovați pentru împietrirea lor.” Ei și-au împietrit inimile să nu-L primească pe Mesia și au spus „La moarte cu El! Sângele Lui să cadă asupra capului nostru!” Dar Dumnezeu zice prin apostolul Pavel, că împietrirea aceasta, chiar dacă a fost o pagubă pentru Israel, ea a fost o bogăție pentru neamuri. Pentru ca astfel, harul Evangheliei care a venit la evrei prin Domnul Isus, anticipat fiind de profeți de-a lungul vremurilor, harul acesta a fost luat de la evrei și a fost dat neamurilor. Și acum este valul acesta al neamurilor, perioada sau vremea neamurilor, când Evanghelia se răspândește printre neamuri și cucerește multe suflete, din orice limbă, din orice trib, din orice națiune și așa mai departe.
Dar valul acesta, așa cum unii au zis, atunci când Evanghelia va ajunge până la capăt, valul acesta va aduce pe Hristos în mod imediat. Valul acesta se pare că va avea un reflux. Căci spune Cuvântul lui Dumnezeu, că va fi un moment de schimbare când harul va fi luat de la neamuri și Dumnezeu se va întoarce spre Israel și va vorbi încă o dată. Și spune că poporul acesta încăpățânat, care L-a respins pe Mesia, atunci se va pleca și el și Îl va recunoaște.
Apoi zice Domnul Isus în acest al patrulea val, că vor fi semne în soare, în lună și în stele și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri. Vedeți doar la un verset diferență, unde Domnul vorbește despre vremea neamurilor, acum vorbește despre strâmtorare printre neamuri.
Prin urmare, e clar că suntem într-o nouă etapă, suntem într-un nou val: „Va fi strâmtorare printre neamuri și nu vor ști ce să facă la auzirea urletului mării și al valurilor. Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”
Aceste două versete sunt dezvoltate în descoperirea pe care Dumnezeu i-a dat o lui Ioan în insula Patmos. În cartea Apocalipsa toate grozăviile acelea, sunt anunțate de Domnul Isus aici în Luca într-o formă foarte concentrată. Domnul i-a dat descoperirea lui Ioan într-o formă elaborată, acolo unde spune că se vor rupe acele peceți, vor fi trâmbițele și potirele. 7 peceți, 7 trâmbițe și 7 potire care vor fi răsturnate peste pământ. Toate urgiile posibile și imposibile vor fi revărsate peste pământ și după ce se va încheia etapa aceasta, valul acesta al groazei, al strâmtorării printre neamuri, atunci, spune versetul 27, vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și slavă.” Atunci va fi momentul.
Domnul încheie mesajul Său spunând când vor începe să se întâmple aceste lucruri: „Voi copiii mei, voi frații mei, voi comoara mea pentru care Mi-am dat sângele pe Golgota! Nu vă înspăimântați! Să vă ridicați ochii în sus, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie!”
Așadar, dragii mei, noi nu trebuie să așteptăm finalul acesta cu frică cu panică, cu teama studentului de la seminar, căci Domnul Isus ne spune aici felul în care noi trebuie să așteptăm: cu încredere. Și momentul acela în care care se va declanșa ultimul val, al cincilea (sunt și alte valuri, probabil, dar eu cinci am văzut aici) atunci când se va întâmpla, în momentul acela, noi să ridicăm privirea și să spunem: „Gata! Vine Domnul, știu asta. Am văzut totul!”
Dar Domnul face un pas înainte, așa cum am văzut în textul pe care l-am citit astăzi și ne pregătește mai bine pentru acel moment și spune: „De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.” Foarte simplu. Noi, în general, nu ne mai ocupăm cu agricultură, că astăzi suntem toți cu calculatoarele, cu tehnologia și cu toate astea. Dar când te uiți la copaci, îi vezi înflorind primăvara, încep să iasă frunzele, cad florile, apoi încep să iasă fructele în culoarea aceea verde și lucrurile merg înainte. Și deja simți că vine vara, e ceva natural. Te uiți la o dovadă palpabilă, clară, că se apropie vara.
Evreii aveau smochini acolo. Mai nou și noi, românii, ne-am pus pe cultivat smochini, toți fac culturi de smochini. Acum cu încălzirea globală cred că merge cultura de smochin, că odinioară nu puteai pune un smochin în țara noastră, îngheța imediat. Acolo în Israel exista cultura de smochini și voi știți că smochinii au niște frunze foarte mari. Când le dă frunza și se face mare, atunci gata, vara se apropie și se apropie și momentul coacerii, apoi momentul culegerii. Domnule spune: „De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.”
Tot ce ai nevoie, ca și credincios în Domnul Isus, este să crezi că Domnul Isus se întoarce, să ai bunul simț al vremurilor, să înțelegi vremurile. Că așa cum te uiți că vine vara, la fel vei înțelege în mod clar, având Duhul lui Dumnezeu în tine, că Domnul Isus este gata, gata să vină.
Acum unii au întrebat ce înseamnă această înfrunzire a smochinului. Unii au interpretat așa într-un mod mai general că Domnul Isus vorbește nu numai de smochin, ci de toți copacii și să învățăm un principiu simplu, o regulă simplă: când înfrunzesc, voi știți că vara se apropie. Este un principiu general.
Dar au venit alți teologi și au spus: „Smochinul este un simbol biblic. În toată Scriptura, smochinul este simbolul poporului Israel.” Și au spus ei că așa cum Israel a fost împrăștiat printre toate neamurile (în anul 70 a fost complet dezmembrat și șters de pe fața pământului), a venit un moment când smochinul acesta a înfrunzit și anume în anul 1948. Statul Israel a reapărut pe harta istoriei în 1948. Atunnci Israel și-a pronunțat din nou existența ca stat, în Israel, în țara aceea care se numea atunci „Palestina.” Palestinienii, filistenii o ocupaseră bine de tot până în anul 1948.
Și astfel se face că această înfrunzire a smochinului a fost asociată cu momentul acela din 1948. Eu nu zic că nu este adevăr în ceea ce se afirmă acolo, însă eu mă uit la principiul general pe care Domnul Isus îl afirmă aici: „Vă uitați la smochin și la toți copacii și când înfrunzesc, vara se apropie.” Aveți această așteptare și voi veți intui semnele, veți recunoaște momentul acela al verii, când semnele se întețesc și veți vedea că cu adevărat planul se aliniază acelui val în care Domnul Isus este gata să vină.
Apoi Domnul mai face o afirmație, care iarăși este foarte greu de înțeles. Spune în versetul 32: „Adevărat, adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri.” Deci Domnul stă în fața ucenicilor și le zice: „Vreau să vă spun că neamul acesta nu va trece până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Ce au înțeles ucenicii, ce au înțeles ei? Unii au înțeles că nu va trece generația aceea în care ei trăiesc până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.
De aceea, ucenicii care au interpretat așa, au fost foarte convinși că Domnul Isus se întoarce în timpul vieții lor. Toți au cam crezut în felul acesta. Pavel a crezut foarte puternic, de aceea el a vorbit tinerilor și a zis: „Lăsați măritișul și însuratul. Pregătiți-vă, că Domnul vine. Ce să vă mai legați la cap cu nuntă, cu petrecere, după aceea cu luna de miere, cu copii, cu toate astea? Nu vă mai legați la cap, vine Domnul Isus într-o generație, că așa a spus că nu trece neamul acesta și mă voi întoarce. Ce rost mai are căsătoria?” Și scrie lucrurile acestea în epistola către Corinteni.
Acum, unii au zis că Domnul, vorbind de generația aceea și vorbind înainte de căderea Ierusalimului, generația sau neamul de oameni se referă la generația care începe cu anul 70, că va fi o generație de oameni și când se încheie generația aceea de oameni, Domnul Isus va veni. Aceasta a fost o interpretare.
O altă interpretare este a celor care spun că atunci când smochinul înverzește, (și știu că unii aveți această convingere) nu va trece generația aceea de oameni, de la înfrunzirea smochinului, până când Domnul Se întoarce. Acum, ei spun: „Smochinul a înverzit în anul 1948.” Cât reprezintă o generație? Poate 100 de ani, nu? Dacă ne luăm după matematica lui Moise, 70 de ani sau 80 de ani pentru cei mai tari.
Prin urmare, dacă e adevărată interpretarea aceasta, fiți în gardă, că a mai rămas puțin timp, suntem cam la final. Maxim 100 de ani daca ar avea o generație, atunci până în 2048 ar trebui să vină Domnul, dacă asta este interpretarea. Dar eu v-am spus că eu merg pe principiul acesta al pregătirii, al intuirii.
În final mai sunt unii care spun că generația aceasta sau neamul acesta la care se referă Domnul Isus aici „Că nu va trece neamul acesta de oameni până nu se vor împlini toate aceste lucruri”, este generația care va fi în perioada aceea a strâmtorării neamurilor. În momentul în care acel val vine și va fi mare strâmtorare printre neamuri conform cărții Apocalipsa, acea generație care prinde vremea aceea, nu va trece până când se va încheia cu a doua venire a Domnului Isus.
Prin urmare dragii mei, oricare ar fi interpretarea, vreau ca să înțelegem faptul că Domnul Isus, El practic prin aceasta, pregătea ceva, voia să ne spună ceva. Nu voia ca să ne uităm doar la acele lucruri, să încercăm să descifrăm noi cifrul acesta al finalului vremurilor. Ci Domnul avea alt scop.
Și aici vreau să închei pe scurt, cu a treia concluzie. Deci prima concluzie: Dumnezeu face lucruri neobișnuite, conform planului Său. A doua concluzie: istoria se mișcă în aceste valuri în forma fluxului și al refluxului (5 valuri care vin peste istorie). Și a treia concluzie: întregul mesaj în formă profetică a Domnului Isus, ne duce la niște lucruri practice. Nu la teologie înaltă, nu la scormonit printre sisteme teologice. Și Domnul vrea să ne ducă la niște lucruri practice.
Aceasta a fost intenția Lui, pentru că în tot mesajul acesta, Domnul Isus a afirmat de patru ori ceva. Patru imperative, patru chemări pentru ucenicii din vremea aceea, pentru creștinii de-a lungul vremurilor și pentru Biserica Providența în aceste zile. Patru avertismente.
Primul avertisment o vedem în versetul 8: „Băgați de seamă.” Asta este prima chemare, primul imperativ, prima atenționare: „Băgați de seamă.” Prin urmare, în parcursul acesta al vremurilor și în așteptarea pe care o avem, noi trebuie să băgăm de seamă. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă vigilență, înseamnă atenție, înseamnă să fim cu ochii în patru, să fim în gardă și mai cu seama să avem discernământ, să știm să citim vremurile, să ne uităm atent, nu superficial.
Cei mai mulți dintre noi suntem superficiali frați și surori. Vorbesc și eu acuma ca fratele Andi, mai ales bărbații. Bărbații vor repede să rezolve totul. Femeile sunt mai atente. Și mai spunea fratele Andi așa de frumos, că bărbații au antene scurte și femeile au antene lungi. Domnul Isus prin această chemare, prin acest imperativ, ne cheamă să ne lungim antenele. Înțelegeți? Să fim ca niște receptori care privesc Scriptura și care privesc lucrurile din jur fără panică, fără să încercăm să-i uimim pe alții cu ce știm noi despre escatologie și despre cum știm noi să citim ce se întâmplă în Israel, în Ucraina, cu Gog și cu Magog și cu toate lucrurile acestea. Nu, ci să fim în gardă și să avem acea atitudine în care ne uităm și așteptăm să vedem cum Dumnezeu Își dezvoltă și Își desfășoară planul Său final.
Așadar, băgați de seamă. Fiecare din aceste chemări sau imperative sunt legate de ceva specific. Iar Domnul Isus când a spus „băgați de seamă” lucrul specific pe care El a vrut să-L sugereze, a fost să nu cumva să avem o așteptare prematură. Că unii au avut așteptarea aceasta prematură și cred că despre doi din aceștia a vorbit apostolul Pavel când s-a referit la doi oameni în 2 Timotei, capitolul 2: „Ferește-te de vorbăriile goale și lumești, căci cei ce le vor țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu și cuvântul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu și Filet.” Ei, care s-au abătut de la adevăr, au crezut că a și venit învierea și răstoarnă credința unora.
Vedeți că pot să fie unii oameni care răstălmăcesc Scripturile, fac tot felul de jonglerii și vin și spun „Domnul Isus Hristos a venit!” Ați auzit pe unii care au spus că a venit? Eu am auzit. Așa numiții „Martori ai lui Iehova” au venit, au bătut la ușa mea și am vorbit despre Domnul Isus, cine este El. El este Dumnezeu din Dumnezeu, are aceeași ființă cu Tatăl. Nu ne-am înțeles acolo, iar apoi au trecut la escatologie și au zis:
- Domnul Isus a venit deja!
- Când? I-am întrebat.
- În 1914! Au zis ei.
- Aoleu! Dar eu nu L-am văzut, pentru că zice Scriptura că toți Îl vor vedea.
- Păi nu că atunci a intrat în cortul, ceresc și a făcut ispășire… ș.a.m.d.
De ce au zis așa? Pentru că cineva a făcut o profeție că vine în 1914, n-a venit și toți care îl admirau pe omul acesta, care a fost un prooroc mincinos nu s-a lăsat de profesia lui și au inventat că ar fi venit deja și răstoarnă credința unora. Poate unii ați fost pe la martori și știți mai bine decât mine cum fac ei lucrurile acestea.
Ei bine, dragii mei, băgați de seama! Avertismentul acesta ne este dat pentru a fi în gardă, ca să nu avem o așteptare prematură.
Al doilea avertisment pe care Domnul Isus îl amintește aici este următorul: „Luați seama la voi înșivă”, în versetul 34. De ce în așteptarea aceasta, pe lângă a fi în gardă și a fi atent, trebuie să iau seama la mine?
Vă spuneam odată, înainte să vă uitați la dosarul altora, mai bine deschideți dosărelul vostru sau mai bine zis „dosăroiul” vostru. Pentru că sunt mai multe lucruri de rezolvat, poate în termenii bârnei și nu în termenii paiului din ochiul altuia. „Luați seama la voi înșivă”.
Dar din nou, așa cum vă spuneam, imperativul este legat de ceva particular, de ceva mai specific. Iată ce spune Domnul Isus: „Luați seama la voi înșivă ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și de băutură.” Acum, dați-mi voie să vă spun că nu vorbește despre colesterol, că tot mănânci, tot mănânci și o să puște inima. Nu despre asta vorbește Domnul, ci vorbește despre nepăsarea aceasta, despre viața aceasta de petrecere. Cu alte cuvinte, zice: „Om bun, creștinule, dacă asta ești, nu fii un petrecăreț în zilele din urmă.”
Vă spun, sunt oameni care muncesc toată săptămâna și la final de săptămână vin la Brașov, pe valea Prahovei, în fiecare săptămână bucureștenii vin încoace și ne împiedică pe noi să ne desfășurăm viața în tihnă aici. Numai petrecere știu. Și vezi că e pe aici plin, nici nu poți trece pe strada Republicii. Mâncare, băutură, băuturi alese, whiskey, brandy, toate și ce-o mai fi. Mâncare, mâncare, mâncare.
Fraților, câtă mâncare aruncăm noi? Gândiți-vă. Că o cumpărăm și pe asta și pe cealaltă și vrem să le adunăm pe toate. Peste tot, la Lidl, la Kaufland, reduceri, promoții, dă-i cu aplicația: „Hai s-o iau și pe asta că n-o să mai fie săptămâna viitoare la reduceri.” Bagi, înfunzi frigiderul și după aceea arunci la coș. Sau mai rău decât să arunci la coș, zici: „Nu o arunc, că am dat bani pe asta.” Indiferent că este pe jumătate stricată sau 75% stricată, totuși o mănânci și te doare burta, că n-ai vrut să o arunci, că ai dat bani pe ea. Îmbuibare de mâncare și băutură
Și mai zice un lucru, care nu îi vizează doar pe aceștia și nu numai ei sunt culpabili a lua seama, ci și ceilalți care sunteți prinși de îngrijorările vieții acesteia. Eu personal nu cred că suntem în categoria aceea cu mâncare și băutură, dar cred că mulți de aici suntem cu îngrijorările vieții: „Ce o să fie? Cresc prețurile! Combustibilul, pandemie, război!” Toate acestea ne pun ca într-un malaxor și ne întorc pe toate părțile, iar mintea noastră este cuprinsă de aceste îngrijorări ale vieții.
Ei bine, Domnul Isus spune: „Luați seama, că îngrijorările vieții vă pot îneca în așa fel încât să nu mai aveți nici măcar puterea să vă gândiți că voi veni și că răsplata va fi cu Mine. Băgați de seamă, luați seama la voi înșivă!”
Apoi al treilea avertisment sau al treilea imperativ, sau chemare, este cel din versetul 36: „Vegheați!” Ce înseamnă să veghezi? Părinții știu bine ce înseamnă să veghezi, mai ales când un copil se îmbolnăvește. Și știi că nu poți să te pui să dormi cu speranța că mâine dimineață va fi bine. Te așezi lângă copilașul acela care plânge și dacă mai moțăi câte un pic nu te pui la somn, pentru că acolo este o problemă la care trebuie să aloci maximă atenție și veghezi o noapte, veghezi două. Unii veghează, doi ani sau trei ani lângă un copilaș care are probleme digestive sau fel și fel de probleme.
Vegheați, vegheați, fiți în gardă. Cei care au făcut armata înțeleg mai bine. Haideți să vedem, câți sunt aici care au făcut armata? Ridicați mâinile. Foarte puțini! Ce se întâmplă cu generația aceasta de nu mai face armată? Doar 4 bărbați din 50 sau 60 cât suntem aici! Lasă că vin ăștia acuma cu războiul și o sa facem armata obligatoriu. Ei bine, cei care ați făcut armata, în unitatea militară ce se află acolo? Un punct foarte important: drapelul! În centrul unității militare este drapelul ridicat. Și acolo treuie să fie o santinelă, un soldat care nu-și permite să-și ia telefonul și să intre pe Youtube și pe Facebook și pe Instagram. Acel soldat trebuie să stea cu arma în mâna. Nu cred că trebuie să stea nemișcat, se mai mișcă câte un picuț, dar nu are niciun drept să moțăie, să se pună la culcare sau să facă altceva. Că dacă cumva drapelul acela este furat și dispare din unitatea militară, aceasta se desființează cu toată investiția făcută. Este un principiu și o regulă de la care armata nu are voie să facă rabat, iar cel ce stă acolo veghează.
Dragi frați și surori Domnul ne-a spus „Vegheați!” Și trebuie să veghem ca o santinelă care păzește ceva de preț. Domnul vine și poate îmi spune: „Sorin, nu cumva ți-a furat cineva drapelului integrității? Nu cumva cineva ți-a furat drapelul curăției inimii și minții tale? Nu cumva ți-a furat cineva drapelul creșterii copiilor în temere de Dumnezeu pe căile neprihănirii?” Nu cumva a venit cineva și ți-a furat răbdarea curăției tale ca tânăr în așteptarea căsătoriei? Nu-ți fură cineva drapelul când de ani de zile, probabil ești în pornografie în lucruri abominabile pe care Dumnezeul le privește cu scârbă? Și astfel se face că diavolul poate fura drapelul și totul se prăbușește, tot ce am investit, tot ce am avut și tot ce am sperat se duce pe apa sâmbetei. Vegheați, vegheați, vegheați!
Și apoi Domnul mai aduce încă un lucru care trebuie să marcheze așteptarea noastră. Nu doar să băgăm de seamă (vigilența), nu doar să luăm seama la noi înșine, nu doar veghere, ci și rugăciune. Al patrulea avertisment: „Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă.” Și aici iarăși e mare problemă, pentru că atâtea lucruri avem de făcut că nu mai avem timp să ne rugăm. Totul e superficial: „Doamne, Te rog să mă ajuți astăzi…” ș.a.m.d.
Cum vă spuneam, mai văd pe unii tineri așa când se roagă, sunt ca o mitralieră, se roagă repede și superficial. Nu simți că e o comunicare cu Dumnezeu. Cineva spunea: „Dacă nu te rogi, nici nu ești creștin.” Și cred că avea dreptate. „Dacă nu te rogi”, spune altcineva, „dovedești că nu iubești, că nu-L iubești pe Dumnezeu, pentru că rugăciunea este o comunicare.” Între soț și soție, dacă nu-i comunicare, nu este dragoste. Dacă nu ne rugăm, noi nu-L iubim pe Dumnezeu.
Altcineva a venit și a spus mai frumos și mi-a plăcut: „Tu nu ești mai mult decât ce ești în alte roluri, decât cât te rogi. Eu nu sunt un predicator mai grozav, decât nivelul meu de rugăciune. Amin! Și cred lucrul acesta. Nu ești mai grozav în a conduce închinarea decât nivelul tău de rugăciune. Nu ești un soț mai bun, decât nivelul tău de rugăciune, o soție mai bună decât nivelul tău de rugăciune, un prezbiter mai bun în biserică decât nivelul tău de rugăciune, un părinte mai bun decât nivelul tău de rugăciune. Și aici ne măsurăm cu toții calitatea și nivelul nostru ca și credincioși.
Cât ne rugăm? Aici este ecuația și proporția corectă în ochii lui Dumnezeu. „Rugați-vă!” De ce? „Ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului Omului.” A sta în picioare înaintea Fiului Omului nu înseamnă că ești lovit de toate valurile. A sta în picioare înaintea Fiului Omului când vine pe nori, înseamnă a sta cu demnitate, cu acea degajare și acea convingere că ai făcut lucrul bun al unui rob bun și credincios. Și când te va chema va spune: „Bine, rob bun și credincios. Ai fost credincios în puține lucruri, Te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria Stăpânului Tău!” Amin!