Evanghelia după Luca 21:5-19 – Partea II – Sorin Prodan – Biserica creștină Providența Brașov
Vom reciti fragmentul din acest capitol și acesta este al doilea mesaj dintr-o serie de mesaje din capitolul 21 privitoare la sfârșitul vremurilor. Suntem pe un teren foarte interesant și provocator pentru noi, ca biserică și pentru oricine care se uită spre finalul vremurilor.
Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis: „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” „Învățătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” Isus a răspuns: „Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ și ‘Vremea se apropie.’ Să nu mergeți după ei. Când veți auzi de războaie și de răscoale, să nu vă înspăimântați, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi îndată. Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție, împotriva altei împărății. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie. Țineți bine minte, să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde, căci vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.
Mulți predicatori sau păstori evită să intre în spațiul escatologic, în ce privește zilele din urmă. Dar uneori ești constrâns să intri în astfel de lucruri, să încerci să aduci lumină, acea lumină pe care o dă Duhul fiecăruia ca să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că suntem într-o zonă complexă, aș dori să spun un lucru foarte important: unitatea noastră, a bisericii lui Cristos, a bisericii universale, în general vorbind, și unitatea bisericii locale, în cazul de față a bisericii Providența, este dată de cel puțin trei factori.
Primul factor al unității este învățătura. Noi trebuie să fim de acord cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. În ce privește învățătura, vorbim despre două nivele. Vorbim despre un nivel în care sunt lucrurile esențiale care privesc Evanghelia, mântuirea noastră și de un alt nivel care privesc lucrurile secundare sau cele periferice. Trebuie să fim atenți ca lucrurile secundare să nu le facem lucruri esențiale. Cu toate acestea, unitatea bisericii Domnului Isus este dată de învățătură.
Al doilea lucru care dă unitate bisericii este trăirea în sfințenie, în integritate. Păcatul ne divide și distruge unitatea bisericii. Dacă unul dintre prezbiterii bisericii păcătuiește apare tulburare în sânul sfatului prezbiterilor. Dacă unul dintre membrii bisericii păcătuiește, se poate ascunde o vreme. Dar nimic ascuns nu va rămâne acoperit, ci va fi dat la iveală și păcatul distruge unitatea bisericii.
Al treilea lucru care asigură unitatea bisericii este părtășia. Scriptura o numește „legătura frățească”. Părtășia înseamnă acea dragoste manifestată de fiecare membru al bisericii față de ceilalți. Bucuria de a îmbrățișa, de a primi, de a face celălalt să se simtă bine în prezența trupului lui Cristos. Părtășia este importantă. Dacă cineva lipsește de la părtășia bisericii rănește trupul lui Cristos și distruge unitatea bisericii. De aceea, cei ce obișnuiesc să nu vină la adunare, mai ales care ne privesc poate fără vreun motiv justificat, căci unii poate sunt bolnavi și au motive întemeiate să nu fie la părtășia bisericii. Dar vă spun, cei care nu vin la părtășia bisericii contribuie la dezintegrarea trupului, la rănirea unității trupului.
Unitatea este dată de învățătură, de trăirea în sfințenie, în integritate și de părtășie. Să înțelegem bine următorul principiu: niciodată nu trebuie să absolutizăm niciunul dintre acești factori, cu toate că fiecare sunt foarte importanți. De pildă, dacă am absolutiza învățătura – „unitatea este dată de învățătură! Noi suntem cu învățătura!” – și ne înțepenim în învățătură, prin aceasta riscăm să fim foarte dogmatici și să neglijăm alte aspecte care contribuie la unitatea trupului. Dar vin alții care spun – „Sfințenia! Noi trebuie să trăim curat!”. Așa este! Dar dacă absolutizăm acest lucru ca elementul central și unic al unității, riscăm să devenim legaliști și totul să se filtreze prin imaginea mea despre ce înseamnă standard de sfințenie. Iar dacă absolutizăm părtășia și zicem – „La noi oamenii vin pentru că sunt bine primiți și pentru că sunt iubiți. Aceasta este unitatea bisericii” – riscăm să devenim un club social. Niciunul dintre acești factori care sunt foarte importanți în ce privește unitatea nu trebuie absolutizat. Rețineți: unitatea noastră este dată de învățătură, de sfințire și de părtășie.
Învățătura este mai ales vizată pentru că suntem în zona apocaliptică. Știu că sunt diferențe de opinie în ce privește sfârșitul vremurilor, dar nădejdea mea este ca pe măsură ce vom trece prin textul Scripturii, ne vom apropia mai mult de adevărul care este deasupra noastră. Adevărul nu este al meu, nu este al dumneavoastră, nu este al bisericii ortodoxe, catolice, protestante etc., ci adevărul este al lui Dumnezeu și este în Scriptură. Iar noi, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu încercăm să ne apropiem de adevăr.
O dată cu pătrunderea noastră în capitolul 21 al Evangheliei după Luca am intrat pe un tărâm fascinant, dar și riscant. Nu degeaba, Domnu Isus încă de la început lansează un avertisment de natură să suscite precauția. Versetul 8: „Băgați de seamă…”.
În primul mesaj al acestei serii de mesaje din capitolul 21 care consemnează discursul escatologic, adică cel ce privește sfârșitul vremurilor, am oferit o hartă a parcursului nostru ca să putem parcurge mai ușor acest capitol. Primul lucru în parcursul nostru este contextul în care Domnul Isus a vorbit despre sfârșitul vremurilor. Al doilea lucru este conținutul discursului. Ce a spus Domnul Isus în mesajul Său? Iar al treilea este concluzia sau concluziile acestui mesaj. Așadar, contextul, conținutul și concluziile.
În ce privește contextul am remarcat data trecută în mesajul pe care l-am predicat că totul începe în zona Templului din Ierusalim, în zilele premergătoare arestării, procesului și crucificării Domnului Isus. Acolo, în Templu, pe acest teren riscant, Domnul Isus merge în fiecare zi din Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor și învață norodul. În una din zile, citim în versetul 5, Isus surprinde o discuție a unor evrei despre Templu. Ei se uitau la Templu și admirau clădirea Templului, curtea, bogățiile și darurile care-l împodobeau. Vorbeau despre splendoarea arhitectonică și estetică a Templului din Ierusalim. Templul nu era doar o clădire de cult a evreilor, ci era un simbol menit să reprezinte identitatea națională și spirituală a poporului lui Dumnezeu. Evreii prețuiau Templul mai mult decât orice edificiu care exista în Israel. Multe daruri erau aduse la Templu. Semnul prețuirii lor era să aducă daruri la Templu, ca să fie împodobit.
De pildă, Irod cel Mare care a construit acest Templu ca să-i îmbuneze pe evrei, ca să-l accepte ca împărat, a lărgit curtea Templului la aproximativ 9 hectare și a reconstruit și a lărgit Templul în sine. A adus și el un dar. Darul lui Irod cel Mare a fost o viță de vie, din aur curat, cu ciorchini de mărimea unui om. Ce bogăție era acolo! Dacă ne-am uita la o viță de vie, cu ciorchini de mărimea unui om, am fi foarte uimiți. Am avea ce să admirăm. Bogăție, opulență, strălucire.
Acolo existau lucruri valoroase, așa cum spune Cuvântul – pietre frumoase și daruri – menite să stârnească admirația fiecărui vizitator care intra în perimetrul Templului. La gestul de admirație al acestor evrei, Domnul Isus face o afirmație, o predicție de natură profetică, pe care o citim în versetul 6: Isus a zis „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” Afirmația era riscantă. Oricine putea să o recepteze ca blasfemie. Era un sacrilegiu să vorbești în acești termeni despre Templu și riscai chiar condamnarea la moarte pentru defăimarea Templului, acest simbol central al cultului iudaic.
Totuși Domnul Isus Își asumă riscul de a anunța profetic un eveniment trist care avea să vină peste Israel în anul 70, când legiunile romane aveau să distrugă Ierusalimul și să radă Templul de pe fața pământului. Această profeție se împlinește în anul 70, când într-adevăr nu a rămas acolo piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. Titus, generalul roman, a poruncit să se intre cu plugul și să se are zona în care a fost zidit Templul.
Auzind acest cuvânt profetic, cei prezenți pun două întrebări. Versetul 7: „Învățătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” Două întrebări: când și cum. Când se vor întâmpla și care va fi semnul care indică că aceste lucruri se derulează. La aceste două întrebări Domnul Isus răspunde în restul capitolului 21, iar mesajul Său constituie conținutul la care ne vom uita împreună.
Din primele cuvinte ale răspunsului Domnului Isus avem un avertisment. Versetul 8: Isus a răspuns: „Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva.” Acest avertisment era un apel la vigilență, la atenție, la alertă, ca și cum ai avea în fața ta o mare amenințare.
Din acest avertisment învățăm, în primul rând, faptul că climatul vremurilor profetice este caracterizat de amăgire. Însuși Domnul Isus apune: „Atenție, în vremurile din urmă va fi o așa mare ademenire, o puternică fascinație și fermecare cu privire la falși cristoși și la falși profeți, încât oamenii vor intra pur și simplu într-un soi de delir și vor fi înșelați”. Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu prin apostolul Pavel în cartea 1 Timotei capitolul 4, de la versetul 1, cu privire la această psihoză a vremurilor sfârșitului: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor.”
Va fi o mare amăgire și mulți vor fi prinși de ea. Aceasta va fi probabil cea mai mare seducție a oamenilor comparabilă cu amăgirea din grădina Edenului. E de remarcat faptul că cuvântul „amăgire” este folosit de apostolul Pavel când vorbește de ispitirea Evei în grădina Edenului. Din nou, în 1 Timotei, capitolul 2, de la versetul 13 spune: „Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” Așadar, avertismentul Domnului Isus cu privire la această mare amăgire și cu privire la evenimentele care compun tabloul zilelor din urmă este de o importanță extremă.
Suntem vulnerabili la amăgire, mai cu seamă când este vorba de lucrurile privitoare la vremea sfârșitului. Nu doar Domnul Isus face un avertisment și cere vigilență în asimilarea semnelor sfârșitului, ci și apostolul Pavel când vorbește despre finalul vremurilor în cartea 2 Tesaloniceni, capitolul 2: „”Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării”. Apoi versetul 9: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.”
În concluzie, avertismentul Domnului Isus este de o importanță critică.
Ne-am fi așteptat ca atunci când Domnul Isus sau Pavel vorbesc despre vremurile sfârșitului să ne stârnească interesul și să intrăm într-o stare de pasiune nestăvilită cu privire la vremea sfârșitului, așa cum încearcă așa de mulți predicatori care vorbesc în zilele de azi despre aceste vremuri. Ei doresc să ne capteze, să intrăm în această febră a sfârșitului.
Totuși, nu pare că Domnul Isus în loc să ne încurajeze să fim fascinați de escatologie, parcă ne pune o frână? Parcă El încearcă mereu să ne liniștească și să ne reorienteze privirea, iar pe tot parcursul mesajului Său, în capitolul 21, Domnul încearcă să ne deplaseze atenția și preocuparea de pe evenimente, calcule, pronosticuri, tentative de a identifica ziua și chiar ceasul, dacă este posibil, spre altceva mult mai important. El face acest lucru prin avertismente.
Avertismentul din versetul 8 „Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva” și celelalte avertismente sunt menite să activeze în noi atenția noastră, apoi vigilența, iar în ultimul rând, cel mai important, discernământul nostru. Pe măsură ce Domnul Isus vorbește despre semnele prevestitoare ale sfârșitului, ne invită mereu la atenție, la vigilență, și mai cu seamă, la discernământ. Iată ce spune Domnul Isus redând tabloul Apocalipsei.
În primul rând, așa cum am menționat anterior, va fi o inflație de cristoși și profeți falși. Versetul 8: „„Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ și ‘Vremea se apropie.’” Cristoșii falși sunt acei care spun că „eu pot salva și izbăvi din încercările voastre, vă pot rezolva problema păcatelor voastre, vi le pot ierta și vă pot dezlega”. Ei zic că sunt izbăvitorii.
Dacă am auzi pe cineva să ne spună: „Eu îți rezolv problemele și situația ta înaintea lui Dumnezeu” am sta cu rezervă. Dar nu pare surprinzător atunci când vin profeți falși care spun: „Vremea este aproape” tindem să plecăm urechea și să fim atenți ce spune acest om prin acest lucru. Noi putem fi prinși de ideea că vremea este aproape și de mesaje care prezintă semnele sfârșitului.
În anul 1914 a fost prevestit sfârșitul. Dar nu a venit sfârșitul, ci a fost începutul celui de-al Doilea Război Mondial și la conflagrația mondială care a fost, oamenii au început să lege acel eveniment de faptul că a fost un sfârșit. Au fost persoane din mișcarea baptistă care au făcut aceste predicții despre acest sfârșit. Apoi încercau să corecteze greșeala și afirmau că Domnul Isus nu a venit în formă vizibilă, ci a intrat în cortul ceresc să facă ispășire, astfel venirea Lui a fost invizibilă. De acolo, s-a născut mișcarea adventistă, încercând să corecteze o falsă profeție. Câți oameni au intrat atunci în această febră! Toată America era bulversată.
În 1993 eram de curând întors la credință și am primit un set de casete care făceau calcule din cartea Daniel și cartea Apocalipsa. Iar pe baza acelor calcule, se demonstra faptul că Domnul Isus avea să vină în toamna anului 1993. Fiind întors de curând la credință și imatur am fost prins de ingeniozitatea cu care se făceau aceste calcule. Predicatorul, pe nume Lazăr Gog, fascina prin descoperirile sale și prin modul în care punea toate lucrurile. A venit toamna anului 1993. Eu mă pregătisem cât am putu, în felul meu, alții dintr-un sat și-au vândut averile, s-au îmbrăcat în alb și s-au dus pe un deal și Domnul nu a venit. Iar dimineața, plini de rușine au venit acasă, spre bucuria tuturor sătenilor necredincioși. Am rămas cu o întrebare, toate calculele erau foarte precise…
Un lucru la care m-am așteptat, cel puțin, a fost ca acest om „să tragă fermoarul peste gură” și să dispară de pe radarul predicării lucrurilor privitoare la sfârșitul vremurilor. Nu a făcut-o. Din pulberea eșecului său, s-a ridicat ca pasărea Phoenix și s-a întors din nou la Apocalipsa să refacă calculele. Până în ziua de astăzi tot reface și tot vorbește.
Ce ne spune Domnul Isus când este vorba despre această inflație de cristoși și predicatori falși. Domnul Isus ne spune să nu mergem după ei. Foarte ciudat Nu ar trebui să mergem, să ne stârnească interesul, să ne mențină tonusul cu privire la așteptarea zilelor din urmă? Domnul Isus spune că vor veni, vor predica, dar să nu mergeți după ei. Îmi pare rău dacă dezamăgesc pe unii care urmați și stați pe frecvență când mai apare câte un mesaj de reîmprospătare a semnelor sfârșitului. Nu mergeți după ei.
Deci, primul lucru, care compune tabloul escatologiei sfârșitului este o inflație de predicatori de predicatori și cristoși falși. Să nu mergem după ei.
Al doilea lucru: vor fi conflicte militare, războaie, revoluții, conflicte etnice. Versetul 9 și 10: „…veți auzi de războaie și de răscoale… „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție, împotriva altei împărății.” În America, populația de culoare, afro-americanii, negri (cum spunem noi), sunt în conflict cu albii și s-au omorât unii pe alții și continuă acest lucru. Apoi, de-a lungul istoriei, francezii cu englezii mereu s-au certat, francezii au vrut să ia Insulele Britanice, englezii veneau în Războiul celor Două Roze și încercau să ia Franța etc. Apoi, sârbii, în fosta Federație Iugoslavă, cu croații, în războiul din 1991, sârbii cu bosniacii, în războiul din 1992-1993, sârbii cu etnicii albanezi din Kosovo ș.a.m.d. Românii cu maghiarii, românii cu țiganii. Conflicte etnice. Certuri. Cecenii au fost măcelăriți de ruși în războiul din Cecenia. Iar astăzi, rușii și ucrainenii se omoară unii pe alții și chiar la acest moment oamenii mor pe câmpul de bătălie din Ucraina de Est.
Urmărim știri, citim articole din curiozitate, de la început, se instalează încet o anumită nesiguranță apoi auzim că cineva câștigă, ocupă teren și se instalează frica. Cuvântul spune că chiar spaima poate să vină peste noi. De aceea, Domnul Isus spune: „da, vor veni războaie, răscoale, conflicte etnice, între națiuni, dar să nu vă înspăimântați.” Foarte ciudat. „Să nu vă înspăimântați, aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârșitul nu va fi îndată.” Sunt surprins să văd că predicatorii sfârșitului se uită la evenimente și zic „Vremea este aproape! Iată-L aici, iată-L acolo! Atenție! Atenție!”. Însă Domnul Isus spune: „Războaie, răscoale, conflicte etnice, dar sfârșitul nu va fi îndată.” Din nou, o frână. Parcă Domnul Isus merge pe contrasens. Ne-am aștepta ca Domnul Isus să ne încurajeze să fim mai pregătiți, mai pe frecvență și totuși Domnul zice: „Nu mergeți după ei, sfârșitul nu va fi îndată.”
Al treilea element care compune tabloul Apocalipsei – în versetul 11 – vor fi cataclisme, catastrofe planetare, pandemii, fenomene astronomice atipice „pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer”.
În anul 2004, la ora șapte și cinzeci și nouă de secunde, în insula Sumatra, Indonezia, s-a declanșat un cutremur de 9,1 magnitudine pe scara Richter. Acel cutremur, care a fost probabil cel mai mare din istorie până în acel moment, a generat în ocean un val atât de mare care s-a ridicat pe coastă la o înălțime de 9 metri și a ras toată coasta Sumatrei și a altor insule din acea zona a Indoneziei. În final, au fost numărați morții și au fost, cel puțin, 225000 de morți în urma acestui cataclism.
Apoi, foametea din anii ’30. Oamenii din America mureau de foame, la fel și în Europa. Apoi, pandemii. Ciuma din anii 1300 a ras o treime din populația Europei. A fost și febra spaniolă, iar recent, Covidul 2019-2022. Cifrele sunt înspăimântătoare. Pandemii, ciumi.
Dar iată cum vorbește Domnul Isus: „pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer. Dar… ” Înainte de toate acestea va fi ceva mai grav. Atenția noastră se duce spre asta, dar va fi altceva.
Domnul Isus spune de un alt lucru care compune tabloul sfârșitului: „… înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor târî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu.” Ceea ce va fi dincolo de inflație, de falși cristoși și profeți, de conflicte militare, de cataclisme ș.a.m.d., va fi prigoană. Urmașii lui Cristos vor fi prigoniți. „Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie.”
Îmi aduc aminte că atunci când treceam prin cartea Faptele Apostolilor, unul din mesajele pe care Adi Martin le-a predicat a fost un mesaj în care a spus: „ pentru biserica răscumpărată din zilele din urmă, prigoana nu este o opțiune, persecuția nu este o opțiune. Persecuția este o garanție”. Cu siguranță, vom fi și suntem prigoniți.
Domnul Isus continuă să vorbească despre natura persecuției, cât de violentă este și cât de greu va fi. Dar zice: „Țineți bine minte, să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde, căci vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri.” Dacă vei fi arestat pentru credința ta și vei fi în fața unui judecător care e împotriva ta, și știi acest lucru, iar procurorul și rechizitoriul, totul este împotriva ta, și știi că vei fi condamnat indiferent dacă poți să faci un apel pentru dreptate. Vei fi înspăimântat? Vei sta înaintea completului de judecată cu teamă, neștiind ce și cum vei zice? Domnul Isus spune: „Vă voi da cuvinte încât nimeni nu va putea să stea împotrivă”. Asta nu înseamnă că nu vei fi condamnat. Acest lucru îl vedem în Faptele Apostolilor, când Petru, și Pavel, au fost târâți în sinagogi, au stat înaintea dregătorilor, înaintea judecătorilor și cu mare demnitate și îndrăzneală vorbeau despre Evanghelie și Îl proclamau pe Cristos. Nu aveau nici o teamă de moarte. Acei mari învățați se mirau cum pot niște oameni ca Petru, un pescar, să vorbească cu atât de mult curaj, atât de articulat, de clar și cu așa putere?
Este promisiunea Domnului Isus: „Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde.” Acest lucru înseamnă că nu vom intra în mormânt cu toate firile de păr pe capul nostru? Nu, ci este promisiunea unei protecții a lui Dumnezeu care depășește înțelegerea, frica, teroarea noastră. „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”
În încheiere, concluzia finală: să nu înțelegem greșit. Acest avertisment al Domnului Isus care mereu vine parcă să pună o frână – nu după aceștia, nu așa, nu vă înspăimântați, stați liniștiți, sfârșitul nu va fi îndată – aceste avertismente nu au rolul să ne demobilizeze și să ne așeze într-o pasivitate. Ci dimpotrivă, pe fondul proliferării semnelor și a mesajelor despre aceste semne, Domnul Isus ne cheamă la prudență, la vigilență, la veghere și toate acestea presupun angajare, că suntem cu ochii deschiși, cu mintea activă. Domnul vrea să ne lege de evenimentele sfârșitului și vrea să fim pe frecvență cu planul Său, dar Domnul vrea să ne ocrotească de anumite curse în care putem să cădem.
Îmi aduc aminte de iubitul frate, Vasile Taloș, care mi-a fost un mentor, vorbea despre vremurile sfârșitului într-un mod deosebit., spunând: „Pe măsură ce ne apropiem de țărmul veșniciei, talazurile mării devin din ce în ce mai mari, până când ultimul val se va izbi de țărmul veșniciei. Și pe barca vieții noastre, în această mișcare, în aceste valuri, Domnul spune: Uitați-vă la țărmul veșniciei. Împingeți puternic spre țărmul veșniciei dar aveți grijă la rechini, aveți grijă la rechini…”
Mă rog ca în acest climat al zilelor din urmă pe care le trăim, când vremea într-adevăr este aproape, noi să fim vigilenți, să băgăm de seamă și să ne uităm cu încredere spre sfârșit. Chiar dacă este război, chiar dacă sunt cutremure, cataclisme, chiar dacă te lovește un cancer, chiar dacă îți rupi coastele sau îți fracturezi un genunchi, să privim cu încredere la venirea Domnului Isus.
Pentru cei care încă nu v-ați împăcat cu Dumnezeu, nu riscați să nu vă împăcați astăzi cu Domnul, căci ziua de mâine este ca garanția unui tsunami de 10 pe scara Richter care să-ți pună capăt zilelor și să intri în veșnicie, în prezența Judecătorului cel Drept cu vina asupra ta. Vino la Domnul Isus. Pocăiește-te de păcate. Mărturisește, primește darul pe care Domnul l-a făcut în Isus de a-ți prelua vina păcatului asupra Lui pe cruce și împacă-te cu Dumnezeu. Domnul să ne binecuvânteze în trăirea noastră, așteptând și grăbind venirea zilei Domnului. Amin.