Evanghelia după Luca 2:8-20 – Sorin Prodan

Evanghelia după Luca 2:8-20 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov

Aș vrea să ne uităm la textul din această zi și să remarcă trei lucruri importante. În primul rând ne vom uita la descoperirea nașterii, pe care Dumnezeu a făcut-o omenirii cu privire la nașterea Domnului Isus. În al doilea rând ne vom uita la semnificația nașterii Domnului Isus și vom încheia prin felul în care ar trebui să răspundem noi la acest eveniment important din istorie.

Haideți să ne uităm în primul rând la descoperirea nașterii.

Pentru mine este surprinzător uitându-mă la evenimentul nașterii să văd cum s-a întâmplat. Adesea mă gândesc că dacă Dumnezeu m-ar fi lăsat pe mine să fiu regizorul evenimentului nașterii, l-aș fi proiectat altfel. L-aș fi așezat în existența aceasta, m-aș fi gândit la alt mod în care să deruleze acest eveniment.

Cu privire la descoperirea nașterii, aș vrea să vedem câteva elemente surprinzătoare. Primul dintre acestea este discreția cu care are loc nașterea. Poate dacă noi am fi fost cei care să regizăm evenimentul nașterii, noi am fi vrut să-l facem cât mai vizibil, cât mai audibil, cât mai expansiv, am fi vrut să-l facem cu țurle, cu țambale, cu anunțuri mari, astfel încât tot Ierusalim, tot Israelul, tot Imperiul Roman să știe că S-a născut Mesia.

Cu toate acestea Dumnezeu are o altă modalitate. Este o modalitate discretă. Fiul lui Dumnezeu Se naște pe acest pământ, aproape într-un anonimat și mă surprinde lucrul acesta. De ce oare Dumnezeu nu-L face și nu-L proiectează pe Hristos în nașterea Sa, astfel încât toate lumea aceasta să știe? Nu este oare o întrebare bună?

Am stat și m-am gândit și mi-am dat seama de un lucru important. Vă aduceți aminte când Domnul spune pilda aceea cu bogatul și cu Lazăr? Bogatul care a ajuns în chinuri, după moartea lui, iar Lazăr care a ajuns în sânul lui Avraam, în ceruri. Bogatul de acolo strigă: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” Iar Avraam spune: „Nu se poate, între noi și voi este o prăpastie mare.” Adică cele două tărâmuri sunt despărțite complete, nu se poate tranzita dintr-un loc în altul. Înțelegând acest lucru, bogatul a mai făcut o încercare și a zis: „Părinte Avraame, măcar un lucru să faci! Trimite înapoi pe Lazăr pe pământ, să învie, să se ducă la cei cinci frați ai mei și să le adeverească aceste lucruri, că sunt reale, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.” Ce îi spune Avraam bogatului? „Dacă nu vor crede pe Moise şi pe proroci…” Acest lucru însemna pentru evrei Vechiul Testament. Moise a scris Tora, iar prorocii au scris ce a urmat după aceea. „Dacă nu vor crede pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Folosind acel exemplu, noi putem pe drept spune oamenilor din Brașov: „Dacă voi nu credeți Scripturile, pot să învie toți morții din cimitirul central și nu veți crede.”

Același principiu este adevărat și cu privire la nașterea Domnului. Dacă oamenii nu credeau prorociile, dacă ei nu credeau că Dumnezeu va face lucrul acesta real, putea să anunțe Dumnezeu în tot Imperiul Roman și oamenii tot nu credeau lucrul acesta.

De altfel, ne uităm și vedem că după ce Domnul Isus a început să propovăduiască Evanghelia, foarte, foarte puțin au primit propovăduirea Lui. Prin urmare era inutil ca Dumnezeu să facă acest eveniment sonor, vizibil, să-l proiecteze într-o spectaculozitate, pentru că omul tot nu ar fi crezut. De aceea Dumnezeu acționează pe linia credinței!

Spre deosebire de ceea ce am fi făcut noi, să ne ducem la elitele de pe vremea aceea, la Cezar August, la Quirinius, la preoții cei mai de seamă, la cărturari, la farisei, Dumnezeu însă Se duce într-o direcție diferită.

Cu privire la descoperirea nașterii, după ce am văzut discreția cu care Dumnezeu o realizează, aș vrea să ne uităm la direcția în care această descoperire merge.

Așa cum am spus această direcția nu se îndreaptă spre elitele veacului, ci se spre niște păstori. „În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.”

Imediat după nașterea Domnului Isus, primii care au parte de descoperirea nașterii, sunt niște ciobani, niște păstori. Foarte interesant!

Este o antiteză foarte mare aici între modul în care Luca începe capitolul 2 vorbind despre Cezar August, despre cel mai mare om din vremea aceea în sensul politic, apoi despre Quirinius care era dregător în Siria și era cunoscut în acea regiune. Dumnezeu aduce în această lume pe Fiul Său, are loc întruparea. Imediat după ce Fiul Se naște și este pus într-o iesle pentru că în casa de poposire nu era loc, evenimentul merge în direcția descoperirii unor păstori, unor ciobani.

În vremea aceea societatea evreiască era o societate care nu avea industrie cum avem noi. Nu avea industrie grea, nu avea industrie electronică, ci era o societate agrară, pastorală și oamenii aveau oi. Cu toate acestea slujba de păstor era una disprețuită, marginalizată. Scrierile din acea vreme spun că dacă avea loc un proces în tribunal și se aduceau martori ca să mărturisească cu privire la ce s-a văzut sau auzit, păstorii nu puteau să intre cu mărturia în tribunal, pentru că ei erau socotiți oameni neînvățați, oameni care stăteau toată ziua cu oile, oameni care nu au carte, care nu au o minte prea multă. Vorba aceea: „Câtă minte îți trebuie să stai la coada oii?” Stai acolo, oaia mănâncă, te uiți la ea, totul e bine. Important e să o duci la câmp, s-o aduci înapoi și eventual s-o mulgi. Cam aceasta este toată treaba unui cioban.

Când am fost mic, tatăl meu a iubit oile. Aveam aproximativ 10-15 oi. Eu mereu aveam suficientă minte de tip capitalist în vremea aceea a lui Ceașusescu să-i zic că nu merge: „Dacă stai cu 15 oi, tot la fel stai și cu 50 de oi. Mai cumpără 50 de oi și faci profit. Cu 15 oi cam pierzi vremea.” Mai ales că după Paște, după ce avea loc împreunișul (se mulgeau oile, se vedea cât lapte s-a strâns și oile toate se adunau din sat, se angaja un cioban și erau duse în afara satului), acasă rămâneau doar mieii. După ce avea loc împreunișul plângeau una sau două săptămâni după mamele lor. Trebuiau acum să ai grijă și de ei și să-i paști.

Era o vorbă în vremea aceea din partea părinților câtre copii de tip amenințare: „Dacă nu înveți, cioban te facem! Dacă nu stai și înveți carte, te duci la ciobani că întotdeauna e loc acolo.” Noi îi spuneam „păcurar”: „Păcurar te face taicătu dacă nu înveți!”

Știți ce am descoperit eu? După ce am început să mă duc cu oile în timpul iernii și în timpul primăverii cu mieii, am descoperit că dacă eu m-aș face cioban, eu aș ajunge unul dintre cei mai citiți oameni. De ce? Pentru că eu când mergeam cu oile, luam o carte cu mine. Că era soare, că ploua, eu întotdeauna citeam și mă gândeam: „Ce privilegiu pe păcurarul din satul nostru! Ăla stă toată ziua pe câmp, oile mănâncă și el poate să citească.” Drept este că ciobanul nostru nu prea citea. Ciobanilor noștri le cam plăcea lenea, stăteau toată ziua și se odihneau într-un fel.

Și acum, credeți-mă că dacă mi-aș lua niște oi, toată ziua aș citi, nu aș mai avea treabă cu alte lucruri.

Mama mă tot amenința că mă face păstor și spre disperarea ei, păstor am și ajuns, dar altfel de păstor. Prima dată Dumnezeu m-a antrenat la coada oii, ca pe Moise, iar apoi a spus: „Uite când înveți să duci o turmă de oi, poți să duci și o turmă de oameni.” Oamenii au uneori asemănări cu oile, că nu degeaba se spune că suntem „turma Domnului”.

Este interesant cum Dumnezeu se orientează spre o categorie socială marginalizată. Dragii mei, chiar și astăzi să știți că Evanghelia nu este primită de oamenii foarte citiți, sunt excepții. Nu este primită de elitele politice sau ideologice ale unei societăți. Cuvântul spune că Evanghelia este în primul rând primită de oameni simpli. Printre aceștia ca excepție, sunt oameni luminați, oameni care au o cultură și o înțelegere mai vastă.

Vă aduceți aminte ce spune Pavel în 1 Corinteni 1? „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”

Noi nu suntem gnostici care spunem că având o înțelegere superioară, și cu doar înțelegerea aceea putem ajunge să înțelegem mântuirea lui Dumnezeu. Nu! Dumnezeu a ales să facă mântuirea aceasta accesibilă fiecărui om.

Cineva a întrebat: „De ce a făcut Dumnezeu ca Fiul Său să Se nască într-o iesle?” Răspunsul a fost acesta: „Pentru că la iesle era și păstorul, și putea să vină și omul de sus la iesle. Dar dacă Se năștea într-un palat, sau într-un loc foarte ales, ce șansă mai aveau niște păstori prăpădiți să intre ei în locurile alese ale lumii? Îți trebuia audiență, programare ș.a”

Dumnezeu accesibilizează drumul spre Hristos! Aceasta este o bucurie pentru noi, pentru că nu vrem noi să ne lăudăm cu condiția noastră modestă. Dimpotrivă, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem și cât avem și la nivel material, și la nivel mental. Așadar vedem bunătatea lui Dumnezeu de a-L face pe Hristos accesibil tuturor. Direcția se îndreaptă spre niște oameni simpli.

Așadar am văzut până acum discreția și direcția. Acum haideți să ne uităm la dinamica acestei descoperiri: „Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor.”

Aici se produce o ruptură! În ordinea aceasta obișnuită și naturală, Dumnezeu intervine, Dumnezeu Se coboară și omul poate să vadă lucrurile extraordinare și neobișnuite: slava Domnului a strălucit.

Dacă vreți să vedeți când slava Domnului s-a manifestat pe deplin pe pământul acesta, să știți că de foarte puține ori a avut loc acest lucru. Evreii numeau lucrul acesta „Shekinha”. Ne aducem aminte că atunci când Dumnezeu S-a arătat lui Moise, acolo pe Horeb slava Lui a strălucit. Apoi când s-a dat Legea slava lui Dumnezeu s-a arătat pe munte și muntele s-a cutremurat. Apoi s-a făcut un cort al întâlnirii și slava Domnului se manifesta în cortul întâlnirii și apoi în Templu slava Domnului era limitată doar la locul prea sfânt. După aceea a venit o tăcere lungă în istorie. Dumnezeu nu S-a mai arătat.

Iată că de acum slava lui Dumnezeu strălucește și prin înger Dumnezeu vorbește acestor păstori și le spune: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.”

Cu aceasta aș vrea să trecem la al doilea punct și să vedem semnificația nașterii, pentru că este extrem de important să înțelegem de ce s-a născut Domnul Isus, care a fost scopul pentru care El a venit în lumea aceasta.

Această semnificație a nașterii o remarcăm în două pasaje din acest fragment. În primul rând în ce le spune îngerul păstorilor, și în al doilea rând în acea cântare de laudă în care îngerii care au venit și întreaga oștire îngerească se unește.

Haideți să ne uităm mai întâi la ce spune îngerul în verseul 10: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.” Când le spune lucrul acesta, deja începe să le descopere semnificația nașterii lui Isus Hristos:

• „Astăzi” – un timp real bine stabilit
• „în cetatea lui David” – un loc real, bine precizat
• „vi S-a născut” – un eveniment real
• „un Mântuitor” – un Salvator real
• „care este Hristos” – un Mesia real
• „Hristos Domnul” – un Dumnezeu real

Îngerii aduceau totul înaintea păstorilor și spuneau: „Lucrurile acestea dragii mei, nu sunt o invenție a profeților. Așteptarea aceasta a lui Mesia nu era un ideal pe care oamenii l-au avut că au nevoie de un eliberator.” La un moment dat, unii văzând că nu mai vine, au început să zică: „Poate că ideea aceasta cu venirea unui Mesia este un vis al nostru, ceva care ne dorim fiecare.”

De pildă, ce își dorește Grecia acum foarte mult? Bani! Și ei spun: „Dacă primim, suntem salvați, suntem mântuiți!” Astfel Uniunea Europeană a închis robinetul și nu mai vrea să le dea nimic, dimpotrivă le cere banii înapoi. Primul ministru al Greciei, a doua zi a dat fuga în Rusia să se întâlnească cu Putin și să zică: „Poate, tu ești salvatorul nostru.”

Și uite așa când te uiți la o situație specifică, de data aceasta politică, oamenii au nevoie de un izbăvitor și se gândesc la o izbăvire.

Ei bine, la fel și evreii care erau sub stăpânirea romană în vremea aceea, tot visau că va veni un izbăvitor, că va veni unul ca Moise, unul ca David care pune mâna pe sabie și îi taie pe toți, îi scoate afară și instaurează o împărăție care la un moment dat chiar biruie împărăția romanilor. Așadar ei visau la un izbăvitor, dar pentru unii, văzând că nu mai vine, s-au gândit că probabil e doar un ideal în mintea lor. Însă când îngerul vine, el zice: „Nu este nici un concept, Mesia nu este un concept, Mesia este Dumnezeul întrupat care vine să rezolve problema omenirii.”

Aș vrea să ne uităm acum la câteva lucruri foarte importante, care țin de semnificația nașterii. Îngerul spune așa: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor.”

Conceptul acesta de „Mântuitor” să știți că nu este foarte popular astăzi. Dacă vreți să probabți dacă am dreptate sau nu, ieșiți pe stradă prin Brașov și spuneți oamenilor despre mântuire: „Tu ai nevoie de mântuire!”

Săptămâna trecută, am ieșit să vorbim cu oamenii, să le ducem vestea bună și lor, așa cum îngerii au adus-o păstorilor și dând câteva broșuri îi întrebam pe oameni dacă simt că au nevoie de iertare: „Aveți nevoie de iertare?” Știți ce spunea o bună parte din aceștia? Aproape toți cu aceleași refren: „Nu mă interesează.” Te duci la om și îi spui: „Om bun! În conștiința ta tu știi că ai greșit, că ai păcătuit, ai nevoie de iertare!” Și el spune: „Nu mă interesează!”

Cei mai mulți oameni, vreau să vă spun, că nu sunt interesați de mântuire. Prin urmare conceptul acesta de „mântuire” nu este foarte popular. Însă ei au nevoie de intervenție în multe alte direcții. Ei înțeleg foarte bine ce este mântuirea. Cel mai apropiat termen de „mântuire” este „salvare”. Când zici cuvântul „salvare”, oamenii înțelege foarte bine ce este salvarea.

De pildă, dacă un om de pe un pod cade în apă din greșeală și sunt vârtejuri de apă și este prins, în mod instinctual omul strigă: „Ajutoooor!” Dacă sunt mai mulți oameni acolo, tot în mod instinctual oamenii simt că trebuie să facă ceva. Și poate unul mai curajos dintre toți sare în apă, ajunge pe cel care este acolo, îl prinde, îl trage și îl scoate afară. Omul este salvat!

Sau dacă este un accident și se izbește o mașină de un parapet, este contorsionată acolo, oamenii în mașină sunt cu urme de sânge. Oamenii se adună acolo și imediat se pun să îi salveze. Oamenii știu bine ce este salvarea.

Sau cineva cu o boală terminală. Când află de ea, nu prea se știe imediat ce tratament îi trebuie, iar urgența este să îl salveze! Un medic care știe foarte bine care este problema, poate da un tratament foarte bun. Deci oamenii știu ce este salvarea.

Dar întrebarea mea este: din perspectivă spirituală, ce înseamnă „salvarea”, ce înseamnă „mântuirea”? „Astăzi… vi S-a născut un Mântuitor.” Păstorii de acolo ar fi putut să întrebe: „Da de ce avem nevoie de un Mântuitor?” Sau dacă mergeți și spuneți cuiva: „Tu ai nevoie de mântuire” și omul te întreabă „De ce am nevoie de mântuire?”, care este răspunsul pe care i-l dai?

Ce înseamnă că Isus Hristos este Mântuitor? Unii dintre voi poate veți spune că întrebarea este banală, pentru că într-un fel știm răspunsul. Am să vă demonstrez dragii mei, că întrebarea aceasta nu este atât de banală. Dacă ascultați ce răspuns dau oamenii întrebării „de ce avem nevoie de Isus Hristos, de ce avem nevoie de un Mântuitor?”, o să vedeți că foarte mulți se duc în direcții greșite și dau răspunsuri greșite. Știți de ce dau răspunsuri greșite? Pentru că diavolul se străduiește din răsputeri să contorsioneze mesajul ca la oameni să nu ajungă Evanghelia, sau să ajungă o Evanghelie sucită și falsă.

Haideți să vedem câteva evanghelii, așa numite „vești bune” care se duc spre oameni la întrebarea „de ce am nevoie de un Mântuitor?”

Există o evanghelie a „umanității”. Când omul lui Dumnezeu se îndreaptă spre cel căruia îi duce vestea bună, s-ar putea ca să-l întrebe:

• Dar cum e viața ta?
• Oh, sunt disperat, sunt deprimat…
• Isus Hristos îți va lua deprimarea!
• Am visat să am o familie frumoasă și uite acum m-am ales cu o nevastă de îmi stoarce nervii toată ziua! Toată ziua e cu gura pe mine, toată ziua e recalcitrantă, toată ziua dă din clanță. Am o nevastă de nu mai știu ce să fac cu ea! Am visat o familie extraodinară…

Și probabil cel care vrea să-i vorbească despre Hristos, îi va zice:

• Hristos poate rezolva problema familiei tale! Dacă îl vei primi pe Hristos, vei avea bucurie în familie.

Altul poate va zice:

• Am o boală și o port de ani de zile…
• Hristos poate să te vindece! Hristos îți poate rezolva toate problemele tale!

Astfel evanghelia aceasta a umanității vine și spune: „Hristos îți poate rezolva problema frustrării, a dezamăgirii, a deprimării și luptele pe care tu le ai.”

O a doua evanghelie care se duce spre oameni spunându-le de ce au nevoie de Hristos, este evanghelia „dizabilității”. Omul spune:

• Am robii! Fumez, beau, sunt alcoolist, trag din pungă!

Și omul se duce și îi spune omului acestuia:

• Dacă Hristos vine în viața ta, vei scăpa de toate viciile acestea. Primește-L pe Hristos și El te va elibera.

O altă evanghelie care este foarte cunoscută astăzi, care zice „Dă banul aici și Hristos îți va înmulți banul și îți va umple buzunarul și nu vor mai încăpea banii într-un cont, va trebui să-ți mai deschizi un cont”, este numită „evanghelia prosperității”.

Este foarte înteresant că această evanghelie a „prosperității”, începe cu „dă încoace”. Și după aceea vei vedea că Dumnezeu va deschide zăgazurile cerului și îți va da de nici nu vei putea purta.

Oamenii sunt înșelați și cred că dacă ei Îl vor urma pe Hristos, se vor îmbogăți. Aceasta este evanghelia „prosperității”.

Hristos este salvatorul buzunarului! Hristos este salvatorul problemei tale sociale sau oricărei probleme financiare pe care o ai!

Mai există și o evanghelie a „celebrității”: „Dacă vii la Hristos, vei deveni cel mai bun în domeniul tău. Vei fi cel mai bun inginer, vei fi cel mai bun politician” ș.a.m.d. Te vei afirma! Cu Hristos te poți afirma!

Toate evangheliile acestea, la întrebarea „de ce avem nevoie de un Mântuitor?”, duc oamenii în rătăcire.

Acum că am spus lucrurile acestea, poate că ne aducem aminte de câte ori am încercat să dăm răspuns în felul acesta.

Și revin la întrebarea: de ce este Hristos Mântuitor? Oare care este răspunsul pe care trebuie să-l dăm oamenilor? Oare ce trebuie să le spunem mai înainte de toate, înainte de a le spune: „Da, Hristos poate!” Și este adevărat, Hristos poate vindeca, Hristos poate rezolva problema familiei tale, Hristos poate rezolva problema condiției sociale, a deprimărilor, a anxietăților tale, a prăbușirilor tale, a dezamăgărilor tale. Dar care este lucrul pe care omul trebui să-l știe? Hristos este Mântuitor pentru că El a venit să rezolve problema păcatului!

Poți să le vorbești oamenilor cu zilele și nopțile despre problemele lor. Dacă mergem în direcția omului, noi ducem o evanghelie umanistă, centrată pe problema omului. Însă probleme omului cele mai mari, nu sunt cele discutate aici.

Principala problemă a ta și a mea este problema păcatului! Dacă nu ne ducem la problema păcatului, la rădăcina problemei care naște toate celelalte probleme despre care am discutat, am ratat mesajul și am prezentat o evanghelie falsă. Hristos este Cel care vine să ridice păcatul lumii!

De aceea Cuvântul spune: „Vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul!” De ce oare îngerul care a venit să aduca vestea nu a zis „Vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos!”? Îngerul spune „Hristos, Domnul!” Lucrurile acestea sunt foarte importante.

Ce înseamnă „Hristos”? Este un cuvânt grecesc și este echivalentul cuvântului ebraic „Mesia”. Noi știm că Hristos sau Mesia înseamnă „Unsul” sau „Trimisul”. De ce era trimis El? Ce spune Ioan Botezătorul când Îl vede pe Hristos? „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Acesta este primul lucru pe care îl afirmă Ioan Botezătorul: „Hristos, Unsul, Trimisul, ridică păcatul lumii.”

În ce direcție rezolvă Hristos păcatul lumii?

În primul rând rezolvă în direcția puterii păcatului. Păcatul are o putere peste tine și știi bine acest lucru. Când Hristos devine Mântuitorul tău, El rupe puterea păcatului. Păcatul nu te mai controlează.

Până să vină Hristos în viața ta, păcatul te controla, la fel cum acel păpușar de la teatru pe care nu îl vezi controla păpușele de pe scenă cu niște sfori. Și ce face păpușaru, face și păpușa. Dacă păpușaru ridica mâna stângă, păpușa ridica mâna stângă. Păpușa respectivă face tot ce face păpușaru. Puterea păcatului funcționează în acest fel. Există o putere, diavolul stă acolo cu ațele lui și tot ce face diavolul, faci și tu, căci este o putere de care nu poți să scapi.

Când Hristos devine Mântuitorul tău, plastic vorbind, El vine cu foarfeca și taie toate ațele, rupe puterea aceasta a păcatului din viața ta. Păcatul nu mai este un domn, un stăpân de sclavi, nu mai ești rob al păcatului, ci ești robul lui Dumnezeu. Acolo Dumnezeu îți dă libertatea!

Oamenii cred că au libertatea și înaintea ca Hristos să vină ca Mântuitor în viața lor, ei spun: „Oh, eu am libertate să fac ce vreau.” Chiar așa? Păi i-a oprește-te din a păcătui. Acesta este testul cel mai bun. Și vei vedea că omul nu poate nici măcar o zi să trăiască fără să păcătuiască. De ce? Pentru că îl țin ațele, este o putere, o robie. Dar Hristos vine să taie robia aceasta și să aducă eliberare. Așadar rezolvă problema puterii.

Apoi, Hristos rezolvă problema pedepsei păcatului. El este un Mântuitor, în sensul că pedeapsa nu mai vine asupra ta. Și acest lucru se întâmplă dacă crezi în Hristos și dacă te pocăiești de păcatul tău.

Știți versetul din Galateni 4:4? „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”. V-ați pus vreodată întrebarea de ce Hristos S-a născut sub Lege?

Ieri am auzit un comentariu foarte frumos la întrebarea aceasta. De ce Hristos a trebuit să Se nască sub Lege? El, Hristos S-a supus Legii. A păzit Sabatul, a făcut jertfele și toate lucrurile acelea. Hristos S-a născut sub Lege. Știți de ce? Pentru că dacă Hristos nu Se năștea sub Lege, El nu putea fi condamnat de Lege. El trebuia să Se nască sub Lege ca să fie condamnat de Lege. Pedeapsa Legii pentru păcat era moartea. Hristos a trebuit să Se nască sub Lege, a trebuit să acumuleze păcatul nostru, al tuturor, să-l i-a asupra Lui. Și în momentul în care păcatul era asupra Lui și El era sub Lege, automat Legea L-a condamnat și L-a omorât. Prin aceasta Hristos rezolva și problema condamnării. Nu numai problema puterii păcatului, ci și problema pedepsei păcatului, astfel încât pedeapsa nu mai vine asupra mea. Pentru că eu am crezut că Hristos este Izbăvitorul, Mântuitorul meu, El i-a păcatul meu asupra Lui și îl ridică, adică moare sub pedeapsa Legii pe cruce.

În ultimul rând, când vom fi în glorie, va fi rezolvată și ultima problemă, problema prezenței păcatului. Până atunci însă, chiar dacă suntem izbăviți de problema puterii păcatului și a pedepsei păcatului, știm bine dragii mei că nu suntem izbăviți încă de prezența păcatului.

Fiind în acest trup, în fiecare zi ne luptăm cu ispite. Păcatul ne dă târcoale, diavolul răgnește ca un leu, căutând pe cine să înghită, dar va veni ziua glorioasă când vom fi izbăviți datorită salvării care vine prin Hristos și de prezența păcatului. Slăvit să fie Numele Mântuitorului nostru!

În al doilea rând este interesant ce spune în Cuvânt: „Vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Ce înseamnă că Hristos este Domn?

Termenul grecesc este „kurios”, ce înseamnă „stăpân, cel care stăpânește”. Ce înseamnă pentru tine că Hristos este Domn în viața ta? Ce implică faptul că Hristos este Domn în viața ta? Ascultarea!

John MacArthur, un teolog foarte cunoscut, a scris în urmă cu mai mulți ani de zile o carte intitulată „Evanghelia după Hristos.” Scopul pentru care el a scris această carte, este că în America cel puțin, și de acolo s-a răspândit în întreaga lume, s-a ajuns la ideea următoare: este suficient ca Hristos să fie Mântuitorul tău și nu este în mod necesar sau neapărat nevoie ca Hristos să fie și Domnul tău.

Foarte mulți oameni au fost înșelați de acest lucru. De ce? Pentru că erau chemați la Evanghelie în felul acesta: „Auzi ce vrea să-ți dea Hristos?” Și toate acele evanghelii ale celebrității, popularității, prosperității, umanității, dizabilității mergeau spre oameni și erau chemați la sfârșitul mesajului având în vedere ce ofertă extraordinară face Hristos: „Ridică mâna, zi rugăciunea aceasta și Hristos este Mântuitorul tău.” În ghilimele spus: „Primește-L pe Hristos în inima ta.”

Și astfel unii spun: „L-am primit în inima mea și El este Mântuitorul meu.” Și apoi ce fac? „Pot să trăiesc cum vreau, pentru că eu mi-am ridicat mâna, am zis rugăciunea și Hristos este Mântuitorul meu. Mi-a iertat păcatele, stau liniștit.” Iar alții spuneau: „Am fost mântuit și sunt pentru totdeauna mântuit, orice aș face.” Ce greșeală, ce înșelăciune!

John MacArthur scrie cartea aceasta unde spune în felul următor: „Da este adevărat, Hristos este Mântuitorul, ca să te izbăvească de puterea, de pedeapsa și de prezența păcatului. Dar Hristos este și Domn!” Faptul că Hristos este Cel care rezolvă problema păcatului, dar este și Domn, acest lucru implică supunerea ta înaintea Lui, ascultarea ta de El. În felul acesta Hristos este cu adevărat Mântuitorul sau Salvatorul vieții tale, dacă El este în egală măsură și Domnul vieții tale.

Aș vrea să te întreb în această zi, este Hristos Domn în viața ta? Îl asculți tu pe Hristos? Când vine ispita în dreptul tău și zice „Uită-te la site-urile acestea” sau când ispita vine în dreptul tău și îți vine să-l vorbești de rău pe cineva, ce faci?

Am văzut ceva foarte interesant, oameni care încep să vorbească unii cu alții într-o cameră, doar ei erau și vorbeau de altcineva. Știți ce făceau? Vorbeau în șoaptă, că parcă i-ar fi auzit cineva. Reduceau volumul. Imediat ce reduci volumul când vorbești despre altcineva, dragul meu să știi că bârfești și nu ești în ascultare de Hristos.

Iubești tu soția ta, soțul tău? Trăiești în ascultare de Hristos? Când îți vin taxele ca să le plătești, ce faci? Le plătești sau le driblezi? Mai ales că sunt căi prin care poți să eviți niște lucruri. Este integritate în viața ta morală, financiară, socială, există? Îl asculți tu pe Hristos?

Vedeți dragii mei cât de important este finalmente să vedem că Hristos este Mesia, Unsul care rezolvă problema păcatului în viața mea, dar să vedem că este și Domnul vieții mele care cere ascultare din partea mea?

Vedeți cât de importantă este întrebarea „De ce Hristos este Mântuitor?” Vedeți câte se află în locul acesta din semnificația Evangheliei?

Aș vrea să închei uitându-ne la a doua parte. Îngerul a venit și după ce a spus „Vi S-a născut un Mântuitor”, spune: „Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Când vine Mântuitorul și aduce Evanghelia, venirea Lui este vestea bună, venirea lui Hristos este Evanghelia, Hristos este Evanghelia, când vine acest lucru și oamenii primesc această Evanghelie, Dumnezeu este glorificat și între oameni este pace. Acesta este rezultatul acestei vești extraodinare că S-a născut un Mântuitor. Dumnezeu este glorificat și omul are pace!

Cu cine are pace? În primul rând are pace cu Dumnezeu, în al doilea rând are pace cu sine, nu mai are problema despre care am vorbit, a frământărilor, a anxietăților și Pavel spune: „Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, să vă stăpânească inimile.” De ce întrece orice pricepere? Pentru că este anormal ca în mijlocul problemelor, în mijlocul suferinței, să ai pace. Este anormal! Dar pacea lui Dumnezeu vine chiar în contextele acestea și întrece normalitatea, rațiunea umană care spune: „Ar trebui să fi îngrijorat.” Aceasta este pacea lui Dumnezeu.

Apoi Evanghelia aduce pace între unii și alții. Pace între Obama și Putin, pace între croați și sârbi, pace între români și maghiari, pace între români și romi, pace între soț și soție, pace între frate și soră. Evanghelia aceasta, aduce cu adevărat pace.

Dar știți ce vrea omul dragii mei? Știți care este dorința cea mai mare a omului? Ce vrea el? El vrea glorie pentru sine și pacea s-o lase în locurile cerești. Omul întoarce versurile acestea și face o schimbare între ele, ca și cum întorci clepsidra și omul spune așa: „Slavă mie în locurile pământești și pace la Dumnezeu în ceruri. Lasă-l pe Dumnezeu cu ale Lui, eu le vreau pe ale mele.”

Observați? Omul vrea slava. Și atunci când omul fură slava lui Dumnezeu, știți ce îi lipsește? Pacea! Când omul vrea slavă pentru el, când omul vrea glorie pentru el, îi lipsește pacea.

Acest lucru îl vedem și în familii. Dumnezeu a așezat o structură de autoritate. Așa este? Bărbatul este capul soției, soția trebuie să stea în supunere, iar copii sunt așezați sub autoritatea părinților. Ei bine, dacă soția vrea slava bărbatului atribuită de Dumnezeu prin această structură de autoritate, ea zice: „Păi eu vreau să decid” și în sinea ei spune: „Eu am să zic ultimul cuvânt aici.” Nu-i spune soțului pe direct, dar indirect îi spune. Care este primul lucru care lipsește în acest moment? Pacea între soț și soție!

Dacă copii nu vor să respecte slava părinților, adica autoritatea părinților, ce se întâmplă? Se tulbură situația în familie și imediat intervine tulburare, frământare, ceartă, pedeapsă, disciplină ș.a.m.d. Lipsește pacea!

De aceea, vedeți cât de frumos este când Dumnezeu Îl trimite pe Hristos să rezolve problema păcatului și să aducă pacea? Când este rezolvată problema păcatului tău, atunci când o înțelegi și vi la Hristos pocăindu-te și El taie puterea aceea, te eliberează de pedeapsă și de prezența păcatului, atunci slava se duce spre Dumnezeu și pacea este în dreptul tău.

Nu este frumos mesajul acesta dragii mei?

În final aș vrea să închei cu întrebarea: cum răspunzi tu la această veste bună? Care este răspunsul tău astăzi? Cum au răspuns păstorii? Au auzit vestea aceasta, îngerul le-a spus despre nașterea lui Hristos, le-a dat semnul după care vor cunoaște lucrul acesta, au cântat și după aceea îngerii s-au dus la cer și păstorii ce au zis unii către alții: „Măi, frumoasă treabă. S-a născut Mesia. Mă, n-om fi avut noi vreo vedenie? Măi Gheorghe trezește-te, alo, lovește-te cu pălmile, poate că ai văzut năluci ca și mine.”? Au zis aceste lucruri?  Sau au zis: „Cum să lăsăm oile aici în câmp? Vine lupul și le mănâncă! Ce facem? Da, e vestea bună, dar staă că noi avem oi aici!”?

Ce au zis păstorii? „Păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus la Betleem, au văzut Pruncul, au povestit ce li s-a spus și Cuvântul spune că păstorii s-au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră.

Aici ne întoarcem din nou la principiul descoperirii. Vedeți, păstorii au primit un mesaj și au acționat în direcția mesajului descoperit. Dacă ei nu mergeau în direcția aceasta, alții puteau să afle, puteau să vadă, dar ei niciodată.

De aceea, așa este modul în care Dumnezeu ne vorbește, ne descoperă ceva și așteaptă ca noi să facem pași în direcția aceea. Făcând pași în direcția descoperirii, Dumnezeu descoperă mai mult. Îți descoperă mai mult, apoi mai faci pași și iar El îți descoperă mai mult.

Iată de ce dragii mei sunt oameni care cunosc foarte puțin Scripturile, sunt oameni care cunosc foarte puțin din taina pe care Dumnezeu ne-o descoperă, pentru că atunci când ei descoperă ceva, nu se duc în direcția descoperirii respective. Se iau cu alte lucruri în piață, îi iau vârtejul vieții și al problemelor de fiecare zi și nu descoperă mai mult din cine este Dumnezeu.

Noi suntem diferiți unii de alții și suntem împărțiți: sunt oameni care Îl cunosc mai mult pe Dumnezeu și oameni care Îl cunosc mai puțini. De ce? Pentru că cei care Îl cunosc mai mult, s-au dus în direcția descoperirii și au descoperit mai mult, ca acești păstori.

Știți ce rezultat are în viață această descoperire? Schimbarea! Cei care cunosc foarte puțin pe Dumnezeu sunt și mai vulnerabili la păcat. Cei care cunosc mai bine pe Dumnezeu sunt mai fortificați și mai tari.

De ce spune oare Scriptura spune „Strâng Cuvântul Tău în inima mea”? Ca să mă laud că eu știu cele mai multe versete din Scriptură? Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să predic bine la biserica Providența? Sau să le demonstrez celorlalți câtă Scriptură știu eu? De aceea strâng Cuvântul? Nu! „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

Dragul meu, dacă vrei să ai putere în a birui păcatul, mergi în direcția descoperirilor lui Dumnezeu și vei vedea ce putere vine în viața ta, în a birui păcatul.

„Astăzi vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.” Și nu norodul lui Israel, pentru că ei L-au respins pe Hristos, ci norodul care va primi vestea aceasta bună. Tot norodul, adică poporul lui Dumnezeu. Vestea aceasta bună este că S-a născut un Mântuitor, un Salvator, care este Hristos, Trimisul să ridice păcatul lumii, Domnul care cere ascultare din partea ta. Atunci când Îl primești, slava și gloria se duc spre Dumnezeu și pacea este în dreptul tău. Când vei primi mesajul acesta, vei merge în direcția descoperirilor lui Dumnezeu, astfel biruind păcatul din viața ta, care a fost deja biruit de Hristos.

Să ne ajute Dumnezeu să trăim realitatea aceasta și s-o și vestim în modul în care Cuvântul ne-o arată și nu în mod distorsionat. Amin!