Evanghelia după Luca 3:1-22 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov
Încă de la începutul creației, Satan, diavolul s-a luptat din răsputeri să strâmbe căile lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe om și i-a spus omului: „Ești liber să mănânci din rodul tuturor pomilor din această grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci.” Dumnezeu i-a poruncit omului să nu facă lucrul acesta. Și diavolul a venit și a spus: „Oare?” Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă vei călca această poruncă și vei mânca, în ziua în care vei mânca, vei muri negreșit.” Și diavolul a venit și a spus: „Hotărât că nu veți muri! Cu siguranță că nu veți muri.”
Dumnezeu apoi i-a spus omului: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” Și diavolul a venit și a spus: „Să-l urăști pe Dumnezeu, pentru că El este împotriva ta, este un Dumnezeu rău care pedepsește arbitrat omul.” Dumnezeu a venit și a spus omului: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Și diavolul a venit și a spus: „Omoară-l! Omoară-l cu cuvântul tău, denigrează-i caracterul, vorbește-l de rău, omoară-l dacă poți cu arma.”
Diavolul este un maestru în a suci ce este drept, în a denigra ce este curat și integru, în a murdări ceea ce Dumnezeu a făcut frumos. Toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a poruncit în Cuvântul Său, sunt lucrurile pe care diavolul s-a străduit din răsputeri să le strâmbe. Și a luptat întotdeauna împotriva lui Dumnezeu și în special împotriva Cuvântului Său. Toate rânduielile pe care Dumnezeu le-a stabilit, diavolul vine să le strâmbe și să le pervertească.
Dumnezeu a spus: „Omul va părăsi pe tatăl său și pe mama sa și cei doi vor fi un singur trup.” Și diavolul vine și prin judecători ai marilor state ale lumii, vine și spune: „Nici o problemă, se poate căsători bărbat cu bărbat, femeie cu femeie și pot să adopte și copii.” Vedeți atât de clar cum diavolul sucește căile lui Dumnezeu!
Rânduielile și practicile pe care Dumnezeu le-a lăsat, diavolul caută să le strâmbe. Una din practicile și rânduielile care sunt foarte clare în Cuvântul lui Dumnezeu, este rânduiala cu privire la botez. Din punctul meu de vedere nu există doctrină mai clară decât doctrina botezului. Și cu toate acestea, chiar și această învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu, diavolul s-a străduit să o strâmbe și să o facă diferit de ceea ce Dumnezeu ne-a învățat în Scripturi.
Eu cred că este o ocazie foarte potrivită, mai ales când avem un astfel de eveniment al botezului, să ne întoarcem la Scriptură și să vedem ce ne învață Scriptura cu privire la botez, nu ce ne învață tradiția bisericească, nu ce ne învață părinții bisericii sau părinții apostolici, ci ceea ce ne învață Scriptura.
Dragii mei, între Scriptură și ceea ce a urmat mai târziu în tradiție, s-a produs o fisură și practica pe care o vedem și am văzut-o de-a lungul istoriei, nu mai este practica pe care o vedem în Scripturi.
De aceea vă invit în seara aceasta să ne uităm în Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce ne învață Scriptura despre semnificația și practica biblică a botezului.
Am citit că într-o vreme în care niște personalități importante se aflau la cârmuirea lumii, Cuvântul lui Dumnezeu s-a dus în pustiu unde se afla un profet pe nume Ioan și i-a vorbit. Era o vreme în care, așa cum citim în Vechiul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu era rar în vremea aceea. Vedeniile erau rare, Dumnezeu nu vorbea poporului și deodată tăcerea aceasta se sparge. Dumnezeu vine și se apropie și vorbește unui om, nu la Roma, nu la Ierusalim, nu în locuri importante și nu unor personalități importante, ci unui om care predica Evanghelia Împărăției în pustiu. Acolo s-a dus Duhul lui Dumnezeu să vorbească. Cuvântul i-a vorbit!
Ioan a început să predice Evanghelia și să cheme poporul la pocăință. Mesajul lui Ioan era acesta: „Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este aproape.” Și acolo pe malurile Iordanului veneau evrei și oameni din alte neamuri și ascultau mesajul acesta și erau pătrunși de Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu străpungea inima lor și unii dintre neamuri, neevrei, când auzeau mesajul lui Ioan, se apropiau și intrau în apă și cereau să fie botezați, prin aceasta dovedind că ei cred că Dumnezeul poporului Israel este adevăratul Dumnezeu și se întorceau de la păcatele lor.
Dar în timp ce Ioan vorbea, se întâmpla ceva cu totul și cu totul neobișnuit. Încet, încet, evrei și oameni care se trăgeau din neamul lui Avraam, au început și ei să pășească în apele Iordanului și să-i zică lui Ioan: „Botează-ne și pe noi.” Lucrul acesta dragii mei, era complet neobișnuit, deoarece în vremea aceea nici un evreu nu se boteza. Cei care se botezau în vremea aceea, erau cei dintre neamuri și doreau să devină parte din poporul lui Dumnezeu, să devină prozeliți și să îmbrățișeze religia lui Israel. Orice evreu care vroia să facă lucrul acesta și vroia să îmbrățișeze iudaismul, trebuia să treacă printr-un fel de ritual care avea trei părți.
Prima parte se numea „mila”, a doua parte se numea „tabila” și a treia parte se numea „corban”.
„Mila” era tăierea împrejur. Cel ce venea să îmbrățișeze iudaismul trebuia să fie tăiat împrejur, să fie circumcis.
După ce avea loc actul acesta, a doua parte a ritualului consta într-o purificare rituală în care omul era cufundat în apă și era botezat. Acest lucru în limba evreiască se numea „tabila”. Și omul fiind cufundat, spunea de fapt că este spălat de păcatele sale cele vechi.
După aceea, acest nou convertit la iudaism, trebuia să aducă o jertfă și aceasta era jertfa de „corban”. Era un miel pe care îl aducea la Templu, unde îl jertfea și plătea o dare către Templu. Astfel neevreul devenea evreu, cel care era dintre neamuri, devenea unul din poporul lui Dumnezeu. Șocul însă, a fost atunci când evreii au început să intre și ei în apa Iordanului și cereau lui Ioan să fie botezați. De ce oare? Știți ce se întâmpla dragii mei?
Evreii aceia care ascultau mesajul lui Ioan, își dădeau seama de un lucru: că sunt atât de departe de Dumnezeu, că nu sunt cu nimic mai buni decât neevreii care stăteau și ascultau și ei Evanghelia.
Astfel ei se pocăiau, primeau mesajul acesta și veneau și ei să spună: „Și noi trebuie să fim botezați și noi suntem exact ca neevreii aceștia care trebuie să vină la Dumnezeu. Da, noi suntem din neamul lui Avraam, dar nu suntem cu adevărat evrei în inima nostră.” Și aveau și ei nevoie de un botez.
Mai târziu Pavel în epistolele sale, le vorbea despre adevărata tăiere împrejur și le spunea: „Voi evreii, aveți tăierea împrejur în carne, dar inima voastră nu este tăiată împrejur. Iată cum evreii aceștia înțelegeau că este nevoie de o transformare radicală a vieții lor. Ce înțelegeau evreii, era următorul lucru: „Noi suntem doar în aparență ceea ce suntem. În realitate nu suntem copii lui Dumnezeu, nu suntem copii lui Israel.”
S-ar putea ca în această seară să înțelegi și tu lucrul acesta, să înțelegi poate că te-ai născut într-o familie de credincioși, să înțelegi că te-ai născut într-un neam care se numește „ortodox”, „drept credincios”, dar să-ți dai seama uitându-te în inima ta și ascultând mesajul Evangheliei că nu ești cu nimic mai diferit de cei care îl blestemă pe Dumnezeu.
De aceea invitația în seara aceasta este și pentru tine. Și tu poți să primești Evanghelia mântuirii, și tu poți să fii botezat. Mărturisind prin aceasta de fapt, că ai trăit departe de Dumnezeu și acum vii la realitate. Nu mai trăiești în aparență.
Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.
Prima experiență necesară pentru a împlini practica biblică a botezului, este experiența pocăinței. Nu poți să ai un botez autentic dacă înainte de această experiență nu are loc actul pocăinței. Ioan propovăduia pocăința și oamenii veneau să fie botezați. Ce este pocăința?
Cuvântul acesta este deformat, așa cum multe alte cuvinte frumoase din Scriptură sunt deformate. În neamul nostru românesc cuvântul acesta este folosit drept batjocură. Într-un limbaj mai sofisticat și mai modern, poate fi numit „eufemism.” Când zici despre cineva că este pocăit, într-un fel comunici ceva denigrator despre persoana aceea.
În anii ’85 când eu m-am întors la Dumnezeu și m-am pocăit, în acea vreme neagră a comunismului, dintr-o dată m-am trezit dușman al multor prieteni, vecini și rudenii, cu care până atunci mă înțelegeam foarte bine. Și ei vorbeau unii cu alții și ziceau: „S-a pocăit, s-a dat cu sectanții, s-a rătăcit!” Toate cuvintele acestea însoțeau blamul pe care ei îl aruncau asupra mea și asupra familiei mele.
Dar ce s-a înâmplat de fapt în viața mea? În ziua în care am auzit Cuvântul lui Dumnezeu, vreau să vă spun că am trăit o experiență care parcă a oprit ceasul vieții mele.
Imaginează-ți pentru un moment că în seara aceasta începe o durere cumplită în trupul tău și nu te lasă toată noaptea. Îți dai seama că este o problemă gravă care nu se poate trata cu medicamente de terapie imediată. A doua zi te duci la medic. Medicul de familie îți spune că trebuie să faci un RMN și începe să-ți fie ușor teamă pentru că RMN-ul indică deja că există o problemă mai serioasă. Îți faci RMN-ul și alte teste de sânge, după care vii în biroul doctorului și el îți spune cu o privire îndurerată: „Nu vreau să te mint. Pregătește-te, mai ai doar 3 luni de zile de viață.”
Garantez dragul meu, că în clipa aceea totul se prăbușește în tine. În clipa aceea simți că viața ta se oprește și nu mai ești bun de nimic și te prăbușești. Câteva zile trăiești atmosfera aceea, imaginându-ți propria ta înmormântare. Te simți pierdut. Îi întrebi pe medici: „Există vreun tratament?” Și toată lumea spune că nu există. Și totuși parcă mai este o speranță acolo că va apărea cumva o șansă, un tratament care să te scape de o moarte iminentă care este înaintea ta.
Când am trăit experiența pocăinței, viața mea s-a oprit. Am trăit realitatea aceea a prăbușirii și am spus și eu în inima și conștiința mea, cum spusese omul lui Dumnezeu: „Vai de mine! Sunt pierdut!” Aceasta este pocăința: să te uiți să vezi păcatul ca un virus care ucide, ce este în toată personalitatea ta, că te domină, că ești stăpânit de păcat, că ești rob al păcatului și îți dai seama că ești pierdut. Și când trăiești experiența aceasta, îți dai seama de gravitatea și urâciunea păcatului și de ce aduce păcatul: moarte, despărțire de Dumnezeu, condamanare veșnică într-un iad care arde veșnic. Când îți dai seama de lucrul acesta trăiești cu adevărat experiența pocăinței. Dacă trăiește experiența aceasta, atunci ești pe cale spre mântuire.
Aceasta este prima experiență care califică un botez biblic, autentic. Dacă nu există experiența aceasta, nu puteți să intrați în apa botezului. Trebuie să fi trăit experiența pocăinței.
Ioan însă avertizează poporul care era acolo și le spune: „Da înțelegeți ce este pocăința, dar există și o pocăință falsă. Există și o experiență falsă a pocăinței.” Pentru că ei când au auzit de judecata lui Dumnezeu, repede au venit să intre în apa Iordanului: „Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”
Dragul meu, teama de judecata lui Dumnezeu nu este o experiență autentică a pocăinței. Dacă numai îți este teamă de judecata lui Dumnezeu, însă trăiești în același fel, aceea nu este pocăință. Este doar o frică prin care poate vii să faci un act gratuit. Adesea diavolul folosește chiar și această teamă ca să facă în final din actul botezului, doar un act mecanic, lipsit de semnficație, lipsit de acoperire biblică. Și Ioan le zicea: „Pui de năpârci! Pui de vipere!”
Ioan folosea această imagine, pentru că în Israel râul Iordan face granița între Israel și Iordania. Râul Iordan nu este unul foarte mare, este un fel de vale mai mare, care se mărește pe măsură ce coboară spre sud. Însă care orice vale care adesea se revarsă peste maluri, deoparte și de alta a Iordanului este mult stufăriș, multă papură care crește acolo. Și adesea papura aceasta se întindea și ucidea culturile evreilor în zona aceea fertilă a văii Iordanului. Adesea la anumite intervale de timp, ce făceau evreii era că veneau și dădeau foc acestui stufăriș care era de o parte și de alta a Iordanului și focul acela începea să se întețească și venea și se oprea tot mai mult de marginile râului. În acea papură, erau o grămada de șerpi. Când aceștia simțeau căldura focului, mai ales puii de șerpi, începeau să se apropie de râu și când nu mai avea nici o șansă, săreau în apa Iordanului.
Ioan se uita la unii care nu trăiau experiența pocăinței, ci doar se temeau de mânia lui Dumnezeu și veneau să fie botezați și el le spunea: „Voi sunteți doar niște pui de năpârci, care veniți să fiți botezați din teamă. Nu este o pocăința autentică în spatele acțiunii voastre.”
Un alt avertisment pe care Ioan îl aducea înaintea poporului, este că mântuirea nu are de a face absolut deloc cu moștenirea ta religioasă. Și el le spune astfel: „Nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”
Ioan le spunea evreilor: „Unii dintre voi credeți că aveți drepturi în Împărăția lui Dumnezeu doar pentru că v-ați născut evrei? Dar vă avertizez că este fals! Dacă nu trăiți experiența pocăinței, neamul în care v-ați născut nu vă ajută la absolut nimic.”
Câți dintre noi din acest loc nu ne-am născut într-un neam creștin? Ne-am născut într-o familie care se ducea probabil la biserică. Respecta anumite sărbători, tradiții ale poporului nostru și ale religiei noastre. Dar inima noastră a fost departe de Dumnezeu. Și până să înțelegem chemarea lui Dumnezeu, noi am trăit după căile lumii, am iubit lumea, am iubit plăcerile, am iubit păcatul. Ne cufundam în păcat și cum spune omul lui Dumnezeu, „am băut păcatul ca apa”. Din aceștia am fost! Și cu toate că ne-am născut și am fost botezați la câteva săptămâni după naștere, în realitate, viața noastră nu era a lui Dumnezeu. Aceasta este dovada că moștenirea religioasă nu te ajută cu absolut nimic la mântuire.
În al treilea rând, avertismentul pe care Ioan îl aduce celor care înțelegeau că de mânia lui Dumnezeu nu scapi doar botezându-te și că nu poți să revendici moștenirea religioasă, noroadele într-un fel parcă confuze, l-au întrebat pe Ioan și au spus: „Atunci ce trebuie să facem?” Și Ioan ne lămurește în acest sens: „Adevărata pocăință care însoțește și precedă experiența botezului se vede în fapte.” Cu gura poți spune că te-ai pocăit, că a existat o experiență într-adevăr interioară, subiectivă, însă Ioan spune: „Dacă lucrul acesta nu se vede în trăirea ta, într-o viață sfântă și curată, dacă nu se vede în faptele pe care le faci, pocăința aceea este falsă.”
Iată de ce adesea bisericile care se numesc biserici de pocăiți, sunt uneori pline de nepocăiți. De ce? Pentru că cu gura au spus că s-au pocăit, ba s-au și botezat. Dar faptele lor nu reflectă acea experiență pe care Scriptura o arată ca fiind una necesară pentru botez. Iată de ce Ioan spunea noroadelor: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.” Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
Adevărata pocăință se vede și se verifică în faptele tale. Ești invitat în seara aceasta dragul meu să te gândești bine. Ai trăit experiența pocăinței? Se vede această pocăință în faptele tale? În trăirea ta? Prin urmare, primul pilon, prima experiență care trebuie să aibă loc înaintea botezului, este experiența pocăinței.
A doua experiență care însoțește botezul, este experiența credinței. Ioan spune așa: „Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.”
Când Ioan L-a văzut pe Isus venind și intrând în apele Iordanului și-a ridicat privirea și Duhul lui Dumnezeu i-a descoperit că Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu și a spus norodului: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Și Ioan a luat privirile poporului dinspre el și le-a îndreptat spre Hristos spunând: „În El să credeți.”
Asemenea omului care se vede disperat în fața unei boli terminale și asemenea păcătosului care vede că este pierdut datorită păcatului lui, acela este momentul după ce trăiește pocăința adevărată, să ridice privirea spre Hristos și să vadă salvarea Lui, mântuirea Lui și să spună: „El este singurul care plătește pentru păcatul meu! Eu nu mă pot mântui. Orice aș face, efortul meu nu mă poate ajuta. Eu nu mă pot mântui. El este Mântuitorul meu!” Și aceea este credința adevărată. Când nu te mai uiți la tine făcând eforturi personale să te mântuiește, ci te uiți la Hristos ca singurul care poate să aducă mântuirea.
Domnul Isus chiar, a spus următorul lucru când a trimit ucenicii în lume, înaintea de înălțare: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit.”
Logica ne spune că Mântuitorul așează o experiență înainte de experiența botezului. Și El spune: „Duceți-vă, propovăduiți! Cine va crede și se va boteza ca mărturie a credinței, va fi mântuit.”
Ioan a venit și a spus: „Pocăiți-vă! Și dacă pocăința nu este adevărată, nu veniți la botez. Duceți-vă și faceți fapte vrednice, dovediți că ați trăit experiența pocăinței și apoi veniți să vă botezați.”
Domnul Isus Hristos, spune: „Credeți și apoi fiți botezați. Cine crede și se botează este mântuit.”
Prin urmare, ca la matematică, dacă facem rezultanta a celor două lucruri, două experiențe fundamentale care sunt înainte de experiența botezului, este experiența pocăinței și experiența credinței.
Pocăința înseamnă că ai înțeles că ai păcătuit înaintea lui Dumnezeu, că L-ai ofensat pe Dumnezeul cerului și nu mai ai nici o speranță umană. Și vine Dumnezeu și îți arată: „Fiul Meu a murit pentru tine.” Și îți pui credința în Domnul Isus Hristos. După ce trăiește aceste două experiențe dragul meu, vreau să-ți spun că ești calificat din punct de vedere biblic să vii să fii botezat.
Diavolul se străduiește să strâmbe căile lui Dumnezeu. Și una din practicile pe care diavolul a deformat-o de la practica biblică și a făcut-o un act mecanic, gol, fără suport teologic și biblic, este experiența botezului. O experiență care nu mântuiește pe om! Nu este apa cea care curățește păcatul omului, este sângele Domnului Isus Hristos.
Ceea ce facem în această zi prin mărturia celor care sunt aici, este intrarea într-o apă fizică, o mărturie a primirii lui Hristos ca Mântuitor și Domn, o cufundare în apă ca simbol al morții față de lume, de păcat și de viața veche și o înviere împreună cu Hristos la o viață nouă!
Aceasta este o reflectare e unei realități care a avut loc deja în viața lor. Noi am văzut-o. Aceste surori s-au pocăit, au privit spre Hristos cu credință și astăzi, acea experiență a credinței și a pocăinței, este mărturisită în apa botezului.
În încheiere aș vrea să vă mai spun ceva. Cel care predică cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este, își atrage dușmani. Ioan Botezătorul a propovăduit Evanghelia. Ce s-a întâmplat? Irod, stăpânitorul lui Israel, l-a omorât pe Ioan care avea îndrăzneală să-i spună: „Tu trăiești în curvie!”
Dacă aici printre noi sunt oameni care trăiesc în curvie și dacă aș veni și ți-aș spune „Tu trăiești în curvie”, m-ai urî. Dacă iubești păcatul în care trăiești, mă vei urî. Astăzi este din ce în ce mai greu ca oamenii să aibă îndrăzneală să spună adevărul. Și cei care au îndrăzneală să spună adevărul, se fac ținta urii acestei lumi.
Dragii mei, vor veni vremuri de prigoană, se apropie cu pași repezi și de neamul nostru.
În urmă cu doar câteva săptămâni, Curtea Supremă din Statele Unite a emis această lege prin care persoane de același sex pot să fie căsătorite. În America, cei care oficiază actul căsătoriei sunt preoți, pastori și slujitori la altar. Iată, doi bărbați care vin la un preot sau la un pastor și îi spun: „Cunună-ne!” Și omul acesta spune: „Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot face acest lucru.”
Am auzit despre o femeie care și-a pierdut locul de muncă, pentru că acolo la primăria lor nu a vrut să semneze actele de căsătorie a doi bărbați. Acestea sunt vremurile care vin peste noi. Cineva va avea îndrăzneală să predice Cuvântul așa cum este și să-l practice așa cum este, își atrage ura lumii.
Ioan Botezătorul a fost aruncat în temniță și într-o bună zi Irod a poruncit să se ducă și să-i taie capul. Acesta este prețul pe care unii îl vor plăti.
S-ar putea să plătiți un preț mare pentru credința voastră. Astăzi este bucurie și sărbătoare. Astăzi trageți o linie, există o delimitare!
În vremea comunismului când m-am pocăit și m-am botezat, am tras o linie și am declarat public tuturor că vin să împlinesc porunca Scripturii așa cum Domnul Isus a făcut, El care nu avea păcat, nu avea nevoie de pocăință, nu avea nevoie de o credință care să-L mântuiască. Dar Ioan când L-a întrebat de ce face lucrul acesta, Domnul a spus: „Lasă Ioane, să împlinim tot ce trebuie împlinit.”
Întrebarea mea pentru tine în final este aceasta: ești pregătit să împlinești tot ce trebuie împlinit pentru mântuirea ta? Nu vrei să te pocăiești de păcatele tale? Nu vrei să te abandonezi nu în ritualurile și în tradițiile pe care le facem sperând că acestea vor compensa răutatea noastră și la marele cântar al judecății lui Dumnezeu, lucrurile vor înclina spre noi, ci uitându-te la Cel care a murit pentru păcatul tău, Regele universului, Creatorul tău! Să-ți pui credința în El și să strigi cu disperare: „Mântuiește-mă și pe mine!”
Aceasta este experiența care este reflectată în această zi în apa botezului.
Fie ca Dumnezeu să-ți cerceteze inima și harul Lui să te invadeze, dragostea Lui de Tată să fie vizibilă în inima ta, în ființa ta, și să vii cu dorință la Hristos să fi și tu mântuit. Aceasta este Evanghelia, aceasta este vestea bună. Fie ca Cel care ne-a adus această Evanghelie, ce a fost consfințită prin sângele Lui, Lui să-I fie dată toată slava, toată gloria și închinarea să I se aducă doar Lui! Amin!