Evanghelia după Luca 6:12-19 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov
Pasajul acesta pe care l-am citit, este unul încurajator. Cu toate că probabil mulți predicatori nu ar alege un astfel de text ca să predice. Pentru că noi suntem dedicați studiului Scripturilor așa cum Dumnezeu l-a descoperit în evanghelii, am ajuns așadar la textul acesta și aș vrea să vă spun că pe mine mă încurajează. Știți de ce? Pentru că Dumnezeu i-a niște oameni neînsemnați, niște oameni necunoscuți, niște oameni simpli și prin acești oameni, Dumnezeu a făcut cea mai mare schimbare din istorie. Nimeni nu a avut un impact în istorie atât de mare ca și impactul pe care Dumnezeu l-a adus în istoria noastră prin acești 12 oameni. Mai puțin Iuda care a fost înlocuit cu un alt apostol.
Aș vrea să mai spun un lucru. De-a lungul Scripturii vedem că Dumnezeul Creator este Dumnezeul care alege. El este Dumnezeul care l-a ales pe Avraam ca din Avraam să se nască un popor, prin care să binecuvânteze toate națiunile Pământului. Apoi, după Avraam, Dumnezeu l-a ales pe Israel, pe poporul prin care avea să aducă cunoștința adevărului pe pământul acesta. Prin poporul acesta Dumnezeu a intenționat ca tot Pământul să se umple de cunoștința slavei Lui. Apoi, vedem că Cineva a venit în istoria noastră – Cel care se numește Trimisul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Pe El, înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu L-a ales ca prin El să aducă mântuirea, salvarea tuturor celor care vor crede în Fiul Său, în Isus Hristos.
Apoi, ne uităm că Dumnezeu a ales 12, pe care i-a numit apostoli. Prin urmare , când ne uităm la descoperirea Scripturii și când vedem modul în care Dumnezeu a lucrat în istorie, înțelegem că Dumnezeu este un Dumnezeu care alege. Aș vrea să vă spun că este la fel de adevărat că Dumnezeul acesta este Dumnezeul care alege pentru o anumită misiune, pentru o anumită lucrare, dar în egală măsură , Scriptura ne descoperă faptul că Dumnezeul acesta este Cel care alege și pentru mântuire. Și aceasta este convingerea pe care o avem din Scripturi, că Dumnezeu este Dumnezeul care alege.
Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu este un Dumnezeu care este arbitrar și că nu ar face dreptate, pentru că Dumnezeul care alege este și Dumnezeul dreptății și Dumnezeu spune că toți cei care vor crede în El vor primi viață veșnică. Oricine care este chemat de Dumnezeu poate să fie mântuit. Dar tragedia este că cei mai mulți oameni nu vor să vină la Dumnezeu și să fie mântuiți. Că dacă ar vrea să vină, Dumnezeu i-ar primi și i-ar ierta. Însă descoperirea extraordinară pe care o avem este că după ce primim salvarea și mântuirea lui Dumnezeu, El ne deschide mintea să înțelegem așa cum spune Scriptura că – încă înainte de întemeierea lumii, noi eram în inima lui Dumnezeu și că El în marea lui înțelepciune și bunătate ne-a ales.
Căci dacă nu ne alegea Dumnezeu, nici unul dintre noi nu Îl alegea pe Dumnezeu. Toți ne-am fi întors spatele spre Dumnezeu, am fi rămas în răzvrătirea și în păcătul nostru și nu L-am fi ales dacă Dumnezeu nu întindea mâna să vină și să spună – Vino ! Te chem să vii la mântuire.-
Am auzit o pildă interesantă, frumoasă care încearcă să lămurească această taină a alegerii divine. Imaginați-vă că există o închisoare cu 1000 de deținuți și președintele țării vine și dă un decret și spune deținuților : – Vreau să vă dau iertarea, amistia, sunteți liberi, veniți afară !-
Și toți din închisoarea aceasta refuză binecuvăntarea pe care le-o dă președintele.
Și atunci președintele se duce el în închisoare și ia pe rând și încearcă să-i convingă pe fiecare. Și doar câțiva din toată închisoarea sunt convinși de bunătatea președintelui și ies. Restul rămân. Rămân acolo condamnați pe viață.
Acum, vreau să pun o întrebare : Cât de drept este ca cei care rămân acolo de-a lungul anilor, știind că alții au ieșit afară, să spună – președintele n-a fost drept ?!
Cum să nu fie drept ? N-a fost el cel care a dat decretul de amnistie ? N-a fost el cel care a venit să-i convingă ? Dar pentru că ei i-au întors spatele și n-au vrut să primească darul acela, pe bună dreptate ei rămân în condamnarea aceea. Și președintele ar fi fost drept și dacă nu dădea niciunuia iertarea și amnistia. Dar el și-a arătat bunătatea.
Așa lucrează Dumnezeu. Dumnezeu alege.
Uitându-ne acum la alegerea celor 12, o alegere specială, să încercăm să înțelegem câteva lucruri despre modul în care lucrează Dumnezeu. Însă aș vrea să încep cu 2 amănunte.
Iată ce am citit la deschiderea acestui fragment: v.12. Și când am citit versetul acesta primele expresii mi-au sărit în ochi : În zilele acelea… Care zile ? Despre ce fel de zile dorea Luca să vorbească ? Care erau zilele acelea ? Și pentru a înțelege ce a dorit să spună Luca și să accentueze că această alegere s-a întâmplat în zilele acelea, trebuie să ne ducem puțin în spate și să vedem contextul. Ce se întâmplă este că Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu(dovedit deja că este Fiul lui Dumnezeu) a început să intre în conflict cu fariseii, cu cărturarii, cu mai marii norodului lui Israel și aceștia au venit să Îl ispitească. Prezența lor în apropierea lui Isus era o prezență ispititoare. Ei tot timpul căutau ceva : să-L prindă cu vorba, să-I pună întrebări grele prin care să-L închidă. Și ostilitatea a început să crească și începea să fie tensiune din ce în ce mai mare iar Cuvântul ne spune în versetul 11 din capitolul 6, că ,,ei (fariseii, cărturarii , mai marii norodului) turbau de mânie… turbau de mânie ,, Domnul Isus vindeca, vindeca în ziua Sabatului, Domnul Isus aducea iertare, vorbea despre Împărăție și ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să-I facă lui Isus. Și-acum citind celelalte Evanghelii, știm ce se afla în spatele acestui sfat. Care a fost decizia finală a sfatului mai marilor lui Israel ? Moartea ! Să fie dat la moarte ! Pilat din Pont, oficialitatea cea mai înaltă a Imperiului Roman, s-a uitat, a analizat cazul și a spus : Eu nu găsesc nici o vină, nici măcar una în omul acesta ! Dar mai marii lui Israel care îl așteptau pe Mesia spuneau : El este vrednic de moarte !
După ce a făcut atâta bine, după ce a vindecat atâția oameni, tâlharul de pe cruce spune : Noi suntem vrednici , dar Omul acesta nu a făcut nici un lucru vrednic de moarte !
Și mai marii lui Israel turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să-I facă lui Isus.
Realitatea aceasta, dragii mei, o vedem și în zilele noastre. De multe ori mari oficialități, care ar trebui să ducă poporul pe căile lui Dumnezeu, atunci când este predicată Evanghelia, atunci câand oamenii sunt chemați din păcatele lor la mântuire și cineva se duce pe străzi să le vorbească, că oamenii se duc și se apropie de păcătoși și le spun: Omule bun, îți distrugi viața cu băutura, vino la Dumnezeu să te elibereze! Trăiești în curvie ? Vino la Cristos! Trăiești în destrăbălare ? Întoarce-te din căile tale stricate !
Atunci veți vedea că cineva turbă de mânie și se sfătuiesc ce ar putea să facă. Acuză de prozelitism și alte lucruri.
În zilele acelea… Zilele acelea erau marcate de conflict, de ostilitate. Se ajunsese la punctul culminant în care decizi a fost să Îl omoare pe Domnul Isus.
Ei bine, în zilele acelea, Domnul Isus sa dus în munte ca să se roage, pentru că a vrut să aleagă pe cei 12. Momentul acela a fost unul important pentru că Domnul Isus înțelegea ce urmează. După ce aceștia s-au sfătuit și au hotărât moartea Lui nu mai este decât o vreme până când El avea să moară. Au fost cam doi ani din momentul acela și atunci Domnul Isus a spus : Eu trebuie să investesc în niște oameni, ca aceștia, după ce Îmi voi da viața pentru păcatele norodului și voi învia și mă voi înălța la ceruri, oamenii aceștia să ducă evanghelia până la marginile Pământului.
Acesta a fost momentul. Zilele acelea erau zile importante. Domnul Isus a înțeles mișcarea vremurilor, a înțeles cum mișcă viața în jurul lui și situațiile.
Și aici cred că e prima aplicație pe care o putem învăța fiecare și pe care aș dori să o subliniwz printr-o întrebare : Tu înțelegi vremurile în care te afli ? Înțelegi în ce fel de lume te miști ? Vezi cu ochii tăi cât se strică lumea aceasta ? Acțiunile tale arată că înțelegi bine modul în care se mișcă vremurile ?
Scriptura ne spune că în zilele din urmă oamenii vor fi iubitori de bani, iubitori de sine, neascultători, obraznici, trufași, neascultători de părinți, iubitori mai mult de sine decât de Dumnezeu și acest lucru ne arată că oamenii nu înțeleg vremurile în care trăiesc.
Și după ce Dumnezeu le arată bunătatea lor și după ce Dumnezeu le spune : Nu vezi tu , omule, bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăință !
Oamenii continuă să trăiască în plăcerile lor.Oamenii caută interesele lor și nu înțeleg vremurile. Scriptura ne spune că deodată sfârșitul va veni și-i va surprinde pe cei mai mulți care au trăit pentru ei și nu pentru slava lui Dumnezeu. Înțelegi tu vremurile în care trăiești ? Investești tu mai mult în trupul acesta care în final se duce în cimitir și este pus acolo la doi metri sub pământ și deasupra un semn că ai trăit și tu o vreme pe pământul acesta ? Pentru ce te zbați atâta ? Înțelegi vremurile ? Dumnezeu să dea înțelepciune și ție și mie să înțelegem că este vremea să ne uităm mai mult spre cer, să căutăm lucrurile de sus , nu cele de pe pămînt.
Căci vremurile se strică. Viața aceasta care se duce, până și fizicienii zic că este entropie, totul este într-un proces de degradare, de stricare.
Domnul Isus a înțeles vremurile, a înțeles vremea în care se află, deaceea a știut ce trebuie să facă. El a știut bine cum este viața, cum este mersul lucrurilor. Ioan capitolul 13 ne spune că : El Cel care știa de unde vine și încotro se îndreaptă pentru că a înțeles cunm stau lucrurile. Nu i-a fost greu să se dezbrace de haina Lui, să ia ștergarul și să spele picioarele ucenicilor. Noi nu ne-am coborât.O ! Avem demnitate, avem mândrie în noi. Noi nu coborâm la cei săraci, la cei sărmani, la cei loviți de soartă ca să-i slujim. De ce ? Pentrucă avem o mândrie în noi. Nu renunțăm la eul nostru. Știți de ce nu ? Pentru că nu înțelegem vremurile. Nu înțelegem de unde venim și unde ne ducem. Trebuie să înțelegem bine vremurile.
A doua observație sau al doilea amănunt pe care îl vedem aici imediat spune : În zilele acelea Isus S-a dus în munte să Se roage… și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu . Era un pas foarte important pe care trebuia să-l facă. Și-a propus să aleagă 12 oameni în care să-Și investească viața, să fie cu ei și apoi să-i trimită. Și pentru aceasta s-a dus ăn munte să se roage. Toată noaptea în rugăciune. Este intersant că în limba greacă în care este scris, cuvântul acesta în original – Și-a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu – este un singur cuvânt. Un singur cuvânt. Noi avem 9 cuvinte. Și în greacă este un singur cuvânt care spune că Isus a luptat în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, pentru că venea o alegere importantă. Trebuia să facă ceva foarte important. Aici vreau să pun o întrebare poate o și anticipați : Câți dintre voi v-ați rugat până acum o noapte întreagă ? Câți dintre voi ați stat o noapte întreagă să vă rugați înaintea lui Dumnezeu ? Sunt biserici care fac adunări de rugăciune noaptea. A fost o mișcare a Duhului în București când eram acolo student și s-au hotărât oamenii să se roage și au fost în fiecare vineri noaptea, o noapte de rugăciune. Și mergeam acolo la biserica de pe strada Valaori și ne rugam o noapte întreagă. Dar era o adunare mare – erau la început câteva sute, pe urmă au obosit unii dintre ei, și rând pe rând au cam abandonat… Dar lucrurile au mers câțiva ani de zile ! O noapte întregă stăteam cu adunarea să ne rugăm.
Dar nu asta e întrebarea. Întrebarea este dacă ai stat singur o noapte întreagă să te rogi ?
Personal am trecut prin experiența aceasta și nu o spun ca sp mp laud, ci vă spun ca sp subliniez faptul că nu e ușor. Nu este ușor să te lupți o noapte întreagă în rugăciune, să stai în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Dar vreau să vă spun că este în același timp extraordinar ! Nu știu dacă există vreo experiență care să poată egala o astfel de experiență : să stai o noapte în rugăciune.
Odată eram la școală,mai departe de țară, am ieșit la rugăciune noaptea pe la 10 seara și Duhul lui Dumnezeu mi-a pus pe inima mea să mă rog toată noaptea atunci.Era un campus universitar mare, un loc unde erau mulți studenți și am rămas acolo în mijlocul campusului care era construit ca un pătrat și era un câmp în mijloc. Și am rămas să mă rog toată noaptea. Undeva pe la 2 și jumătate cred am văzut niște silute de oameni care se mișcau într-o parte și într-alta. Și mă întrebam : Au ieșit și alții la rugăciune ! M-am bucurat că nu sunt singur. Dar la un moment dat am văzut că unul se apropie dintr-o parte altul din altă parte și i-am înconjurat. Și pentru că era noapte, au venit încet-încet înspre mine și am văzut niște oameni îmbrăcați polițienește, cu armament din cap până în picioare și au venit și m-au surprins acolo. Era securitatea campusului universitar. Și imediat au venit la mine : – Ce faci aici ? Ce.. ? – Mă rog lui Dumnezeu. Și unul care era mai supărat : – Ce ? Nu te poți ruga la tine în cameră ? Ce vii aici și ne sperii pe toți ?… Dar ăsta era un campus creștin ! Unde s-ar fi presupus zic eu ca macar o data pe lună, mai mulți ar fi trebuit să se roage acolo. Să fie un obicei, o normalitate ca cineva să se roage toată noaptea, căci Domnul Isus Cristos S-a rugat toată noaptea. Dacă n-ai făcut exercițiul acesta, iată un bun exercițiu. Ce spuneți ?Ne luăm o provocare să petrecem o noapte în rugăciune. Sunteți de acord ? Votăm ? Până la sfârșitul anului haideți să luăm ca biserică provocarea aceasta de a ne ruga o noapte întreagă singuri, să petrecem o noapte întreagă în rugăciune.
Acum, întrebarea aceasta în linia aplicației este următoarea : avem noi o practică a rugăciunii ? Sau acum când ne uităm la Domnul Isus cum s-a rugat o noapte întreagă și ne uităm la modul în care ne rugăm noi este o distanță astronomică ? Noi probabil foarte repede spunem – Doamne ajută ! – și ne vedem de viață, ne vedem de drum, ne vedem de zi. De ce ? Pentru că avem multe, foarte multe ! Luther, un reformator , spunea odată : – Atâtea lucruri am de făcut în ziua aceasta, atît de ocupat sunt cu ziua aceasta că nu pot rezolva, dacă nu stau 3 ore în rugăciune la începutul zilei – aceasta este o logică bună, să știți. E logică divină, pentru că dacă nu te rogi, alergi, alergi, alergi și pedalezi în gol și nu ajungi nicăieri.
O a doua întrebare pe lângă întrebarea aceasta dacă avem o practică a rugăciunii este următoarea : Atunci când ai o decizie importantă de făcut în viață te rogi pentru aceasta ? Sau analizezi lucrurile, dai telefoane, Google, cauți informații și știi de toate și nu te rogi ! Nu te rogi deloc ! Numai cauți informații ca să știi cum să iei decizia cel mai bine ! Dar nu te rogi deloc ! Cât de înțelept este lucrul acesta ?! Vreau să vă spun că dacă n-am căutat nici o informație, absolut nici una și să nu știm nimic despre cum se face ceva, și dacă numai ne rugăm, oricum ai face – e bine. Oricum ai face e bine, dar roagă-te ! Roagă-te înaintea lui Dumnezeu ca să iei niște decizii bune. Acestea sunt cele două amănunte.
Acum urmează alegerea. Domnul Isus a petrecut toată noaptea în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Însă s-a făcut ziua.A chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei 12 pe care i-a numit apostoli. Și legat de această alegere aș vrea să ne uităm la câteva lucruri foarte interesante pe care textul ne prezintă. Mai întâi, aș vrea să înțelegem câteva valențe, câteva aspecte ale acestei alegeri. De ce a făcut Domnul Isus alegerea ? În primul rând, El se pregătea deja de o direcție care era clară înaintea Lui. Domnul Isus știa că El înainte ca să meargă la Ierusalim, în mod repetat a spus ucenicilor acestora : Fiul Omului se va duce la Ierusalim, mai marii norodului Îl vor da în mâinile lui Pilat , Îl vor răstigni și a treia zi va învia. Domnul Isus știa că se îndreaptă spre moarte. Alegerea era cu direcția aceasta- spre moarte. Apoi alegerea era cu intenția de a transfera mandatul acesta – Domnul Isus a venit ca să predice Împărăția Cerurilor. Și Domnul Isus le dădea mandatul acesta celor 12 să se ducă în toată lumea să propovăduiască Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit !- transferă mandatul.
Dar pe de altă parte mai există o valență a alegerii și această valență este faptul că alegerea aceasta era și o judecată a lui Israel. Era o judecată peste Israel. Știți de ce ? Domnul Isus n-a ales pe nici un fariseu, pe nici un cărturar. Domnul Isus n-a ales nici un preot, nici pe marele preot, nici un saducheu. În ceea ce ar fi fost normal în procesul alegerii, Domnul Isus sparge toate tiparele, violează stabilimentul lui Israel și nu alege din nobilimea lui Israel pe nimeni, pe absolut nimeni ! Se duce la niște oameni neînsemnați, simpli, pescari, oameni necunoscuți. Și dintre ucenici îi alege pe aceștia. Foarte interesant ! Lucrul care îmi spune mie-ochiul lui Dumnezeu se îndreaptă în această lume spre oameni neînsemnați pentru lumea aceasta. Iată ce ne spune Cuvântul în 1 Corinteni, la început (e foarte important să înțelegem modul în care Dumnezeu lucrează) : – De pildă fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați. Printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Nimeni nu poate spune :- Doamne, eu te-am ales ! Pentru că spune : – Dragostea lui Dumnezeu S-a arătat față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi ! Pentru noi, cei pe care Dumnezeu i-a ales. Și Domnul Isus le spune ucenicilor : – Înainte ca voi să mă fi ales, Eu v-am ales pe voi.
Apoi aș vrea să vedem încă un aspect : simplitatea. Vă aduceți aminte când am vorbit despre Maria când a fost aleasă, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să vină în lumea aceasta și acolo vedem simplitatea. Dumnezeu nu a ales pe oamenii aceștia ca undeva de-a-lungul istoriei ei să ajungă icoane pe pereți, oamenii să ajungă să le aducă închinare… Vreau să vă spun că Dumnezeu i-a ales pe oamenii aceștia ca ei să fie vehicule ale revelației lui Dumnezeu și să îndrepte ochii oamenilor spre Dumnezeu. Oamenii aceștia care au fost aleși,când s-au dus să predice Evanghelia și când unii au vrut să vină să se închine înaintea lor, și-au rupt hainelede pe ei și au spus : -Nu !Nu ! Nu faceți blasfemia aceasta ! Numai Dumnezeu este vrednic de închinare !- Toți aceștia au vrut să îi aducă pe oameni ca să se închine înaintea lui Dumnezeu,nu înaintea lor. Și Scriptura în ansamblu ne arată că atunci când ochii oamenilor se îndreaptă dinspre Dumnezeu spre altceva,chiar față de niște oameni speciali, aleși de Dumnezeu, nu este bine, este o impietate. Biblia spune :- Doar Domnul Dumnezeul nostru merită închinarea și venerarea. Nimeni altcineva de pe Pământul acesta. Că orice este mai prejos de Dumnezeu căruia oamenii îi aduc închinare este o idolatrie ! –Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să slujești ! Și asta au făcut sfinții apostoli, au îndreptat ochii norodului spre Dumnezeu, ca norodul să aducă închinare și venerare doar lui Dumnezeu. Căci așa se cade, El este singurul vrednic.
Oamenii aceștia în simplitatea lor au venit și l-au urmat pe Domnul. Și acuma aici este o diferență, observați vă rog că Domnul Isus nu i-a ales așa, din norod, din mulțime. Spune că i-a chemat pe ucenicii Săi, și din ucenicii Săi a ales douăsprezece. Nu știu dacă ați observat amănuntul acesta. Și după ce i-a ales pe aceștia, spune în versetul 17,- S-a coborât împreună cu ei și să oprit într-un podiș unde se aflau mulți ucenici de-ai Lui. După Domnul Iisus mergeau mulți oameni și unii doreau să fie ucenicii Lui. Și Domnul îi lăsa, unora li spunea “A! Ești Dornic,da? Dar vezi că vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului nu are unde își pleca capul. Mulți se luau după el să fie ucenicii lui și nu mergeau nici două zile și ziceau ,, nu e de mine ucenicia!,, și gata se lăsau. Știți că avem lucrarea aceasta cu oamenii străzii. Câți din Brașov nu au spus,, vreau să scap de stradă! Adi, nu mai stau în stradă!” Bine, Adi sună la Buzău, îi trimite acolo, nici o noapte nu au rezistat, a doua zi au tulit-o repede de acolo. Nu era de ei schimbarea. Mulți erau. Erau o mulțime de ucenici pe lângă Domnul, și Domnul spune ” dacă nu beți sângele Meu și dacă nu mâncați trupul Meu nu aveți parte de Mine.” La un moment dat mulți ucenici au zis” cine mai poate suporta vorbele acestea?” și au plecat. Au zis “ăsta e nebun” și au plecat. Erau mulți ucenici, și din mulțimea aceasta, Domnul a ales 12, și i-a numit apostoli. Oameni simpli. Și foarte interesant dacă citim modul prin care Marcu redă această alegere. La capitolul 3 versetul 14, spune – a rânduit din ei douăsprezece ca să-i aibă cu sine, și să îi trimită să propovăduiască.- A rânduit 12 ca să-i aibă cu Sine. Îmi place expresia aceasta –Să-I aibă cu Sine. Și a avut cel puțin 2 ani și jumătate, și i-a avut cu Sine. Și chiar ânainte ca să-I aibă cu Sinevreme de altî jumătate de ani aceștia l-au cunoscut. Au stat cam 3 ani împreună cu Domnul… Să-I aibă cu Sine…
Am avut odată eu doi ucenici din București, niște tinerei, erau prin clasa a VI-a și eu mergeam prin tabere și i-am văzut pe cei doi băieți cumse mișcau în jurul meu ca niște sateliți tot timpul. Domnul mi-a deschis ochii și Domnul mi-a spus – Investește în ei!- și am început să investesc în ei. I-am luat și i-am dus cu mine peste tot: îi duceam în misiune , îi duceam într-o parte, într-alta, îi duceam cu cortul cu mine. Stăteam 7-10 zile în cort. Mâncam împreună, ne rugam împreună, am investit, i-am luat ca să îi am cu mine.Și tinerii aceștia au crescut și am investit 10 ani în viața lor. Domnul i-a luat ca să îi aibă cu Sine.
Acum vreau să vă mai spun ceva legat de această alegere a Domnului Isus. Este adevărat și majoritatea împărtășim lucru acesta că închinarea trebie îndreptată doar înaintea lui Dumnezeu. Dar în aceeași măsură vreau să vă spun că cei 12 oameni care au fost aleși de Domnul, aceștia au o cinste special și noi trebuie să-I respectăm pe oamenii aceștia, să ne uităm la ei ca niște pilde de credință și de viață. Și chiar dacă ăncercăm să corectăm abuzul acesta că oamenii au adus închinare oamenilor – lucru pe care ucenicii și apostolii niciodată nu l-ar fi acceptat să fie ei mijlocitori, chiar ei spunînd, Pavel spunând – Un Singur Mijlocitor este între om și Dumnezeu-Omul Isus Hristos. În același timp vreau să vă spun, oamenii aceștia trebuie apreciați. Și să nu facem imprudența să ne mutăm ca pendulul ceasului, să mergem într-o parte, să mergem în alta parte. Dacă vedem greșelile unor oameni să nu ne ducem în cealaltă extremă. Oamenii aceștia merită o cinstire și noi ne uităm la ce au scris ei , la pilda lor de viață și încercăm să le urmăm pilda de viață. Alții spun că îi venerează, dar tocmai aceștia cu care stăteam de vorbă câteodată și se țineau tare că-I venerează și se închină la icoane- cînd începeau să tragă niște înjurături și trăgeau pe Sfântul Petru și pe Sfântul Pavel în înjurăturile lor ziceam – Nu știu cum stați voi cu venerarea, dar uite modul cu care îi tratați.
Noi trebuie să ne uităm, să vedem ce a spus Matei, ce a spus Ioan, Petru și să învățăm de la ei pentru că Dumnezeu i-a folosit pe oamenii aceștia, în primul rând, i-a folosit ca să așeze temelia Bisericii. Iată ce spune Cuvântul în Efeseni legat de importanța ucenicilor, capitolul 2, versetul 20: Așadar, voi , nu mai sunteți străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteși împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiin zidiți, pe temelia apostolilor,(ei au fost cei care au așezat temelia Bisericii, apoi Dumnezeu prin ei a adus descoperire divină). Efeseni 3:5 : Citindu-le vă veți putea închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos care nu a fost făcut de cunoscut fiilor oamenilorîn celelate veacuri în felul în care a fost descoperită acum sfinților apostolii. – Ei au primit revelația și au dat revelația mai departe. Ce spune în Fapte 2:42 – ei stăruiau în învățătura apostolilor – iată relația noastră cu apostolii! Stăruim în învățătura lor. Deci au primit revelație și au dat mai departe revelația lui Dumnezeu.
Apoi, ei au fost cei care au edificat Biserica. Efeseni 4:11- Și El a dat pe unii apostoli pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui Cristos. – Vedeți câte lucruri legate de apostoli! Vreau să vă spun că n-ar trebui să fie neglijați, ar trebui să ne aducem aminte de ei și să le dăm cinstirea care li se cuvine, nu închinarea care este dată doar lui Dumnezeu ci să urmăm învățătura acestora.
A fost unînvățat, un erudit englez pe nume William Tyndale care a tradus Biblia în limba engleză pentru poporul englez, că până atunci un popor întreg nu avea Biblia în limba lor. Aveau în limba latină. El a spus: – Vreau să traduc Biblia în limba engleză- Știți ce l-a motivate să facă lucrul acesta? N-o să vă vină să credeți. A luat un sondaj de opinie și era o întrebare acolo adresată preoților din altare: – Scrie numele celor 12 apostoli – Mai bine de 99% nu au știut numele celor 12 apostoli și aceștia erau perte din biserica catolică, care pun accent foarte mare pe sfinții apostolic și închinare , și venerare ș.a.m.d. Nu știau numele celor 12 apostoli! Și cand a făcut chestionarul acesta și a văzut că nu e cunoștință el a spus: – Uite , eu am să traduc Biblia în limba engleză ca tot englezul, britanicul să știe numele celor 12 apostoli.- Asta l-a făcut să traducă Biblia în limba engleză.
Oamenii aceștia au fost oameni folosiți de Dumnezeu. Au început să vadă lucrarea lui Cristos: Imediat ce au coborît în podiș au văzut o mulțime de oameni care au venit să audă învățătura și să fie vindecați. Cei chinuiți de duhurile necurate erau vindecați. Tot norodul căuta să se atingă de El pentru că din El ieșea o putere care îi vindeca pe toți. Ce cinste! Să fii ales apostol.
Acum dacă am putea da în spate ceasul istoriei și să fim în vremea aceasta și s-ar pune întrebarea : – Câți dintre voi ați dori să fiți apostoli?- cîți ați ridica mâna? Poate mulți am ridica mâna, dar am uita un lucru: oamneii aceștia au plătit cu viața lor chemarea, cu excepția lui Ioan, care a murit în insula Patmos. Toți ceilalți au murit cu moarte de martir. Toți- omorâți, martirizați, răstigniți cu capul în jos, tăiați în două cu fierestrăul. Toți au murit cu o moarte de martir. O! Ce dorință ar fi să fim chemați, dar vreau să vă întreb: câți dintre noi suntem gata să plătim prețul chemării?
În 1989 eu am terminat școala general, a venit Revoluția și imediat după aceea lucrurile s-au schimbatși la mine la Zalău s-a infiinat liceul de informatică, de fapt, o clasă de informatică într-un liceu teoretic și am zis: – Am să dau la informatică!- nici nu știam eu cu ce se mănâncă,dar suna bine: Informatică. Și am dat la informatică și am intrat! Și a început școala serioasă și am muncit foarte, foarte mult și am crescut în cunoașterea domeniului calculatoarelor. Prin clasa a 10, un frate care înființase o companie de programe , m-a chemat și mi-a dat o slujbă în compania lui, și eram în clasa 10. A văzut că mă mișc bine și știu să scriu programe, procedure, funcții ș.a.m.d în marele program pe care îl construiau și a început să mă plătească. Lucru surprinzător că eu mergeam câteva ore pe zi și luam salariu mai mare decât mama care muncea 3 schimburi. Atunci, fratele acesta mi-a spus: – Ține-te bine pe direcția aceasta că o să faci mulți bani în viață. Ai un viitor înainte! – era pe la început cu computerele, era un domeniu nou și dacă ești primul pe terenul acesta, ești primul! Majoritatea colegilor mei de liceu și-au făcut companii și câștigă foarte, foarte mulți bani. Înaintea mea era o perspectivă frumoasă. Ți undeva prin clasa 10, tot în vremea aceea, inima mea a început să simtă ceva- o chemare. Dumnezeu mă chema să mă folosescă în lucrarea lui ,în lucrarea Împărăției. Și acum, doup drumuri: unul al carierei, al banilor, al unei vieți garantate și bune și alt drum al unei chemări. Cum va fi? Ce va fi? Cine îmi va da de mâncare? Cum o să mă descurc în viață? Sun gata să pun mâna pe plugul Împărăției și să bag în brazdă și să merg înainte? Două chemări. Și vreau să mărturisesc că chemarea lui Dumnezeu începea să devină tot mai clară,tot mai clară. Mă puneam câteodată pe genunchi, am plans (nu mă prea vedeți cu lacrimi, dar am plans atunci mult) și puneam Scriptura pe o mână și cartea de analiză matematică pe cealaltă mână și mă rugam : -Doamne, Doamne (Biblia era mai grea) ce să fac? Plângeam, plângeam. Dar cu cât mă luptam în sinea mea, în adâncul ființei mele știam un lucru: că dacă mă duc în direcția asta cu cariera voi fi ca și boul care dă cu piciorul în țepuș. Știți că oamenii la țară puneuun țepuș să îl facă pe bou să meargă înainte și în direcția în care ei doreau. Și dacă boul se încăpățâna, dădea cu piciorul într-un țepuș, Așa a spus și Domnul lui Saul:- Nu te împotrivi chemării că dacă te împotrivești îți distrugi viața. Dai cu piciorul într-un țepuș.
Și a venit un moment în viața mea când am auzit pe un om al lui Dumnezeu care a fost aproape să fie omorât în închisoare, în arest, și povestea cum el a lăsat totul, totul și dădea lui Dumnezeu. Și acolo Dumnezeu mi-a atins inima și când m-am dus de la întâlnirea aceea de tineret de la Oradea spre casă în trenul acela vorbind cu alți tineri despre ce înseamnă chemarea la slujire am simțit în inima mea că Dumnezeu luptă cu mine ca și cum lupta cu Iacov. Am ieșit din compartiment, nu era nimeni pe holul trenului și m-am uitat era o lună frumoasă și m-a rugat: -Doamne, Tu ai învins.- am capitulat. Și indiferent, am spus, de ce va fi – eu las informatica, las cariera vreau să te urmez pe Tine în chemarea aceasta, neștiind dacă va trebui să plătesc cu viața mea odată, dacă lucrurile se vor schimba în țara aceasta, va veni vremea să plătesc chemarea aceasta cu sângele meu- dar este o chemare!
Aș vrea să te întreb: Ești pregătit să auzi chemarea lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu te cheamă o dată să lași o direcție și să o schimbi pe altă direcție, de dragul Lui. Dumnezeu probabil te cheamă să lași o slujbă și să mergi într-o altă direcție. Nu neapărat să fii chemat ca un predicator. Ci schimbă direcția de dragul Împărăției. Să lași o slujbă în care trebuie să faci compromise, de dragul Împărăției lui Dumnezeu ca să fii integru și cinstit. Ești tu gata pentru o chemare ca aceasta? Pentru că mare va fi răsplata celor care urmează chemarea.
Știți că despre cei 12 apostoli se spune că ei vor avea un tribut etern? În Noul Ierusalim, cetatea în care noi toți răscumpărații Lui vom locui în vecii vecilor, spune Cuvîntul că sunt 12 porți pe frontispiciul deasupra scrie numele celor 12 seminții ale lui Israel, iar la bază acolo pe unde intri , știți ce scrie? Numele celor 12 apostoli. Un tribute veșnic. Pentru că au primit chemarea și pentru chemarea aceasta au și murit.
Ești tu gata? Ai putea să zici: -Stai puțin, ce să mă gândesc eu la chemare? Eu nici nu sunt mântuit. Atunci primește chemarea la mântuire! Vino la Isus Cristos, care este gata să îți ierte toate păcatele, să te curățească de orice nelegiuire și să îți dea viață veșnică și , poate, să te și cheme. Să pui mâna pe plug. Domnul să ne ajute dragii mei. Chemarea lui Dumnezeu este frumoasă, dar are și un preț, dar are și o răsplată. Amin.