Faptele apostolilor 1:1-14 – Sorin Prodan – Biserica Baptistă Providența Brașov
Cartea Faptele Apostolilor este o cronică, este un fel de carte de istorie care surprinde partea de început a Bisericii, timpurile în care Dumnezeu a instituit Biserica pe pământ. Profeții anunțaseră niște vremuri și în Fapte Apostolilor capitolul 3, Cuvântul ne spune că avea să vină anumite vremuri. Prima secvență în vremurile acelea aveau să fie vremurile în care Dumnezeu avea să ridice un prooroc precum Moise – acela era Domnul Isus, Mesia. Apoi au fost vremurile acestea în care Hristos a fost pământ, a predicat Evanghelia, a predicat Împărăția cerurilor și apoi a venit vremea în care El trebuia să plătească prețul de răscumpărare pentru cei care-L vor urma pe El. Și apoi S-a înălțat la ceruri după cum am citit mai înainte în versetul 9.
După aceasta Cuvântul spune că aveau să vină alte vremuri pe care Scriptura le numește în Fapte 3:19, „vremurile de înviorare”. Peste istorie și în special peste această națiune a lui Israel, se așezase o iarnă grea. Nămeții au căzut peste națiunea aceasta care fusese luată în robie. Dumnezeu i-a adus înapoi, apoi au venit romanii și s-au așezat și părea că s-a instalat un îngheț. Iar acum suntem în perioada în care este multă zăpadă, a căzut multă zăpadă, sunt nămeți mari încă, dar vreau să spun ceva. Într-o săptămână sau două, duceți-vă în pădure și veți vedea că, chiar că sub porțiunile acestea de gheață ceva începe să se întâmple. Ceva începe să se ridice. Și pe ici, pe colo vedeți niște flori, firave, care au atâta putere ca să spargă chiar și gheața și să-și înalțe acel clopoțel frumos. Vine primăvara!
Și chiar dacă iarna aceasta se opune și parcă moartea aceasta se învrăjbește și vrea să rămână, totuși viața va înghiți moartea aceasta. Și veți vedea că zăpada va dispărea, ghioceii vor apărea, mugurii vor apărea, florile vor apărea și va veni primăvara.
În vremea aceea, chiar dacă sistemul acesta iudaic, era înghețat în forme și în tradiții, venea vremea de înviorare. Duhului lui Dumnezeu se pregătea să intre în scena istoriei și să facă lucrări extraordinare, niște schimbări pe care nimeni nu le-a văzut până acum.
Noi trăim într-o națiune în care bisericile tradiționale sunt absolut înghețate în forme și tradiții. Dar pe ici pe colo este câte o mână de oameni, precum ghioceii care ies de sub zăpadă, se înfiripă și aduc vremurile de înviorare.
Atunci când apare o comunitate de credință într-un loc sau altul, pentru acea comunitatea, pentru acel oraș sau sat există o speranță – Dumnezeu aduce vremuri de înviorare pentru comunitatea aceasta.
Spuneam fratelui meu că Domnul a adus și la Brașov o vreme de înviorare. Am venit aici și am văzut și văd că este vremea în care Duhul lui Dumnezeu se mișcă, Duhul lui Dumnenezeu lucrează.
Aceasta este cartea Faptele Apostolilor. Este o carte fascinantă. Autorul cărții este doctorul Luca – un evreu erudit, pregătit care scrie cartea aceasta cu cuvinte alese. Poți să vezi în această carte fibra unui om care a studiat și care este educat. Și scrie această carte, unui aristrocat latin, un aristrocat roman pe nume Teofil. Aceasta este a 2-a carte pe care i-o trimite, prima fiind Evanghelia după Luca. Cartea aceasta prezintă așadar perioada de început a istoriei Bisericii, undeva probabil până prin anii 60-70 d.Hr. Este o carte care ne arată măreția lucrării lui Dumnezeu.
Când Duhul lui Dumnezeu se coboară se întâmplă lucruri extraordinare. Și dacă acum ai sentimentul că viața ta este cumva într-o zonă de îngheț și parcă nu se mai întâmplă nimic extraordinar, vreau să-ți spun că dacă Duhul lui Dumnezeu când vine, se întâmplă o revoluție, se întâmplă o schimbare radicală în viața ta.
Permiteți-mi să vă spun o experiență pe care am avut-o. Când eram în perioada școlii generale Dumnezeu a lucrat în viața mea și m-am pocăit, m-am întors la Domnul. A fost un timp extraordinar în viața mea, cu prigoană, am fost exmatriculat din școală, au fost vremuri de har. La scurtă vreme după aceea a venit revoluția, vremurile s-au schimbat și în cazierul nostru din Zalău s-a început construcția unei clădiri pentru Biserică. Și cu mare râvnă m-am implicat și eu acolo, mergeam și săpam șanțuri și participam la fiecare etapă a proiectului. Dar constatam că era o diferență: pentru că eram așa tânăr nu mă puteam implica în anumite părți ale construcției pentru că nu aveam experiență. Acest lucru parcă mă deranja într-un fel că eram socotit un salahor, un fel de lucrător de categoria a II-a, pe când eu aș fi vrut să fiu implicat în linia de vârf. Într-o zi, fratele care slujea acolo și care mi-a devenit mentor spiritual, m-a chemat și mi-a spus: „Vreau să te trimit la Cluj ca să-mi aduci o sumă de bani ca să putem termina clădirea.” Și m-am dus să aduc suma de bani. Și deodată mi-am dat seama că de la poziția aceea de salahor de mâna a doua, ajunsesem undeva „într-o poziție” pe care probabil alții ar fi vrut să o aibă. Când am ajuns la Cluj un copil de clasa a VIII-a împreună cu cei de acolo care trebuiau să-mi încredințeze banii, nu au vrut să mi-i dea. Au dat telefon la Zalău și au întrebat pe frații: „Ați trimis voi un puști ca să ia banii?”. Și fratele a trebuit să-i convingă și să dea date precise de buletin că eu eram persoana delegată să aduc banii aceia. Și am văzut că fusesem așezat în peisajul acelei lucrări într-o poziție de mare responsabilitate. Am luat toți banii, i-am dus acolo, nu a lipsit nici un leu și lucrurile au mers mai departe. Mi-am dat seama apoi că puteam funcționa în tot spectrul acela – nu mai sunt de mâna a doua, ci fusesem pus într-un loc însemnat.
Tema cărții Faptele Apostolilor știți care este? O aflăm din primul verset – Domnul Isus Hristos a început, Biserica continuă. Tocmai aceasta este cartea Faptele Apostolilor. Biserica avea să continue și modul în care a continuat lucrarea de mântuire în planul mare de răscumpărarea al lui Dumnezeu este consemnat în Faptele Apostolilor. Dar Biserica continuă și astăzi.
Vreau să vă spun, dacă unii aveți sentimentul că sunteți în Biserică de categoria a doua, a treia sau a patra, vreau să vă spun: „Nu sunteți!”. În planul de răscumpărarea al lui Dumnezeu fiecare își are locul potrivit și responsabilitatea potrivită. Să știi că în locul în care ești la școală sau între vecini, între prieteni, tu ești o lumină care luminează în întuneric și întunericul nu biruie lumina aceasta. Nu o poate birui.
Isus a început, Biserica continuă. Dar cum să continuăm? Când mie mi s-a spus să mă duc după acei bani, mi-a fost frică realmente. Nu plecasem din orașul meu niciodată și acuma trebuia să mă duc la Cluj, o metropolă pentru mine. Când am ajuns acolo părea că sunt pierdut în orașul acela imens. Și totuși Dumnezeu m-a luat, m-a dus parcă de mână, am găsit strada, locul și totul a fost bine. Cum să continuăm noi lucrarea? Este ceva ce noi putem să facem? Și pentru aceasta, încă de la începutul acestei cărți, Scriptura ne arată cum să continuăm lucrarea. Ne vom uita și vom vedea că Dumnezeu prin Duhul Său ne dă modelul în primul rând. După model ca să putem continua lucrarea, Dumnezeu ne dă mesajul – în al doilea rând. Apoi în treilea rând Dumnezeu ne dă puterea. Iar apoi după ce ne dă modelul, mesajul și puterea, Dumnezeu ne dă și porunca. Acolo scrie: „De ce stați și vă uitați? Duceți-vă în toată lumea și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și iată că Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
Deci avem modelul, avem mesajul, avem puterea și avem porunca (trimiterea). Haideți să ne uităm la fiecare dintre acestea.
Să ne uităm la model. Cine este modelul? Domnul Isus Hristos este modelul. Nu putem să avem alt model. Dacă El a început, noi trebuie să ne uităm ce a făcut El, ca să știm cum să continuăm și noi. Să ne uităm la câteva caracteristici – versetul 1. Ce vedem când ne uităm la model, la Domnul Isus? Vedem că Domnul Isus a început să facă și să învețe. Adică faptele Lui s-au dus înaintea vorbelor Sale. Aici noi avem o problemă. Care este problema? Problema este că noi știm să vorbim, dar nu prea avem acoperire în fapte. Vorbele noastre merg înaintea faptelor noastre. Sau constatăm că există o incompatibilitate sau o tensiune între ce vorbim și ce trăim. De câte ori nu suntem noi tari în cuvinte și spunem: „Așa trebuie să facem, așa trebuie!” Și spunem copiilor: „Nu vă uitați, nu faceți aceasta!”. Dar în modul nostru de viață, în tiparul nostru de viață este exact opusul a ceea ce le spunem lor.
De exemplu: „La acest program nu ai voie să te uiți.” Și copilul nu înțelege de ce el nu are voie să se uite. Și tu ca părinte ai voie să te uiți. Doar pentru simplu fapt că există un cerculeț care scrie „Interzis copiilor sub 12 ani, sau 15, sau 18”? Acest lucru, ca părinte, te ligitimează să te uiți la acel program și copilul să nu aibă voie și să-l trimiți în altă cameră? În momentul acela ce spui tu copilului este în conflict direct cu ceea ce faci. Și este o problemă.
Ce vedem la Domnul Isus? Că El a început să facă și să învețe. Între ce făcea și ce învăța Domnul Isus, era congruență. Nu era conflict, ci era o consistență. Dacă vreți să vă uitați la model la Domnul Isus, veți vedea o consistență sau congruență între fapte și învățătură.
În al doilea rând, ce mai vedem la modelul acesta? – versetul 2. Aici observăm și consecvență. El a început să facă lucrarea și pe parcursul lucrării Sale nu a existat perioade de pauze, paranteze sau schimbări de direcție.
În modul în care El făcea și învăța pe oameni, era consecvență. Și aici dragii mei, din nou avem o problemă. Noi avem reputația de a începe să facem lucrurile și de a le lăsa pe jumătate făcute sau de a începe să facem ceva și în dorința să termină cât mai repede o facem superficial.
Să vă dau un exemplu: au venit niște băieți să-mi schimbe parchetul și lemnul putred de dedesubt și se uitau și ziceau: „A, uite! Bucata aceasta de un metru jumate este uscată. Nu o schimbăm și nici pe aceea.” Eu când am venit, au decupat din cameră bucăți pe ici pe colo. Întreaga cameră arăta ca o tablă de șah, cu găuri. Și le zic:
- Ce faceți măi băieți aici?
- Păi am lăsat scândura care este uscată.
Îmi venea să spun: „Măi dar nu aveți ochi? Nu vedeți că toată scândura asta este îmbibată în mucegai? Pentru voi e foarte simplu să ziceți că v-ați făcut treaba, voi ca și muncitori aveți costuri minime și pentru mine ca persoană timp minim. Înțeleg asta, dar eu am vorbit românește cu voi să schimbați tot lemnul de la A la Z și să faceți o treabă bună, nu cârpeli.” Asta este problema noastră, a românilor, cu cârpeli. La drumuri cârpeli pe ici, cârpeli pe colo – lucruri superficial făcute. Și atâta vreme cât avem mentalitatea aceasta, vom fi o națiune care mergem înainte cu frâna de mână trasă.
Ceea ce Dumnezeu vrea să vadă în copii Lui, în creștini, în urmași este consecvență. Când te apuci de ceva, fă cu toată responsabilitatea. Poate vei spune că nu este pentru tine. Dar ce spune Scriptura? „Să faci toate lucrurile ca pentru Domnul.” – și tema de casă, și extemporalul, și examenul pe care-l aveți, să faceți ca pentru Domnul. Și dacă faci acest lucru, nu ești cu fițuica pe sub bancă. Când ești la locul de muncă gândește-te că ești acolo să-L reprezinți pe Dumnezeu. Și fă lucrul acela ca pentru Domnul.
Până acum avem consistență sau integritate și consecvență. Apoi Cuvântul ne spune „Domnul a făcut și a învățat de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt…”. Știți ce vedem aici în modelul Domnului Isus? Vedem dependență! Noi poate am spune: „Desigur, este Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ; ce nevoie are El de Duhul Sfânt?” Și cu toate acestea când Hristos a venit la botez, Duhul lui Dumnezeu s-a coborât peste El. Și toată lucrarea care a făcut-o, a făcut-o sub autoritatea Duhului Sfânt. El se prindea de Duhul Sfânt.
Aș vrea să te întreb ce poți să faci tu? Știi ce poți să faci? Ai spune că poți să respiri, că poți să mănânci, că te poți bucura de soare, de viață. Dragul meu, aș vrea să-ți spun, nu poți să bei nici un pahar de apă, dacă harul lui Dumnezeu nu-ți este dat. Nu poți să faci nici un pas, dacă mâna bună a lui Dumnezeu nu îngăduie să faci acest lucru. Nu poți respira o singură dată dacă Dumnezeu nu hotărăște lucrul acesta. Suntem total dependenți de Dumnezeu.
Doresc să readuc în mintea voastră realitatea aceasta pe care am învățat-o astăzi în acest posibil accident. În momentul în care am derapat, sentimentul meu a fost: „Sunt în totalitate în mâna lui Dumnezeu.” Secundele acelea au fost suficiente să-mi dau seama că numai Dumnezeu mă poate scăpa din situația aceasta de accident.
Domnul Isus era dependent de Duhul Sfânt.
O altă caracteristică, după cum spune Cuvântul: „…prin Duhul Sfânt dăduse poruncile Sale apostolilor, care îi alesese.” Pe de o parte dăduse porunci și pe de altă parte, alesese niște ucenici – era autoritate în viața Lui. Exista o autoritate pe care o exercita; și adesea autoritatea Lui era atât de mare încât atunci când au venit aprozii, soldații Templului, să-L aresteze, s-au uitat la El, și Domnul Isus vorbea. Era atâta putere în cuvintele Sale încât ei s-au dus din nou la preoți și au spus: „Niciodată nu a vorbit cineva precum a vorbit omul acesta” – era autoritate.
Versetul 3 – „După patima Lui” – ce mai vedem în viața Lui? Suferință!
Ne-ar plăcea să luam doar carateristicile de început: consecvență, consistență, dependență și autoritatea, dar iată Cuvântul ne spune că Domnul Isus a fost și un om al suferinței, un om obișnuit cu suferința, un om disprețuit. Proorocul spunea că „era atât de disprețuit că îți întorceai fața de la El și noi nu L-am băgat în seamă.” Vrei să continui lucrarea lui Hristos? În viața ta trebuie să se vadă consistență, să se vadă consecvență, să se vadă dependență de Duhul lui Dumnezeu și autoritate în momentul în care faci lucrarea lui Dumnezeu.
Vreau să vă spun ceva. Când faceți lucrarea lui Dumnezeu precum fratele nostru Yusuf din Iran, prigoana nu este o opțiune, ci este o certitudine. Cel care vrea să trăiască în neprihănire, ne spune Cuvântul, va fi prigonit. Apoi Pavel ne spune mai târziu în Faptele Apostolilor, că în Împărăția lui Dumnezeu veți intra prin multe necazuri.
Dacă în modelul nostru, în Domnul Isus Hristos, a fost suferință, atunci va fi și în viața noastră. Suferința nu este o opțiune ci este o certitudine.
Cuvântul ne spune apoi în versetul 3 – „După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de 40 de zile.” Ne uităm la model și vedem că El S-a arătat viu. De aici învățăm că și noi ca și urmași ai Lui și continuatori ai lucrării Domnului Isus trebuie să ne arătăm înaintea lumii vii prin multe dovezi. Poate vedea cel de lângă tine că ești viu, că ai viață din Hristos? Sunt multe dovezi în viața ta care să ateste, care să confirme că tu ai acea viață veșnică pe care ai primit-o prin credință? Sau dacă se uită la tine te vede la fel de mort în greșeli și în păcate și în fărădelegi cum sunt ei?
Domnul Isus li S-a arătat viu prin multe dovezi timp de 40 de zile. Și încă un ultim lucru după care încheiem partea cu modelul. „Vorbind cu ei despre Împărăția lui Dumnezeu.” Domnul Isus vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu. Aș vrea să te întreb când a fost ultima dată când ai vorbit cu cineva despre Împărăția lui Dumnezeu? Unii ar spune săptămâna aceasta, alții însă s-ar putea să aibă dificultate în a identifica ultimul moment când ei au vorbit cu cineva despre Împărăția lui Dumnezeu.
Mi s-a întâmplat în cursul programului de master – master în teologie – să am o colegă acolo într-un grup de discuții care se pregătea să intre în program de doctorat în teologie; și profesorul ne-a dat următoarea temă: Discutați între voi modalitatea în care ați interacționat cu oameni vorbindu-le despre Împărăția lui Dumnezeu (ocazii pe care le-am avut) – ca să învățați unii de la alții. Tânăra aceasta când a venit rândul ei să spună a spus: „Eu din păcate nu am avut niciodată ocazia ca să vorbesc despre Împărăția lui Dumnezeu.” Și am rămas blocați, că fata era în program de master în teologie, dorea să se ducă la doctorat; și nu a avut niciodată ocazia să vorbească despre Împărăția lui Dumnezeu. Dragul meu dacă vrei să ai ocazii știți câți se arată? Știți care este programul nostru, filozofia noastră de misiune la Brașov? Ca în mărturia pe care o ducem pentru Hristos, să fim intenționali. Avem ocazii și putem să fim ocazionali în a-L împărtăși pe Hristos, dar pe agenda noastră vrem să se vadă intenție și vrem să fim intenționali, nu doar ocazionali. Și atunci când vrei să fii intenționali și îți propui, să vedeți cum apar ocaziile. Nici nu mai știi cum să le sortezi, sau cum să le aranjezi în programul tău – să fii intențional.
Așadar avem: consistență, consecvență, dependență, autoritate, suferință, înviere și proclamarea Cuvântului. Toate acestea sunt parte din model – avem modelul.
Pe lângă model, Dumnezeu ne dă și mesajul. Dacă vrem să continuăm ce a început Domnul Isus Hristos, trebuie să avem și mesajul. Care a fost messajul pe care Domnul Isus Hristos l-a lăsat apostolilor? Eu l-aș sintetiza într-un verset care este absolut formidabil din Fapte 4. Iată ce spune Petru care ajunge înaintea Sinedriului, după ce a predicat Evanghelia. În momentul în care au venit și l-au prins să-l ducă la judecată Petru și Ioan nu au manifestat nici o opoziție. Au fost luați și duși acolo înaintea Sinedriului și Petru Îl predică pe Hristos și iată ce spune el: Fapte 4:12.
Vrei să fii mântuit? Iată Scriptura spune că nu poți fi mântuit decât în Numele și prin credința în Domnul Isus Hristos.
Poate biserica din care ești îți va spune: „Biserica este depozitul harului mântuitor. Și slujitorii bisericii sunt administratorii aceste biserici. Ei pot să lege și să dezlege, ei pot să ierte și pot să dezlege pe cineva, să ofere iertare.” Scriptura spune: „Iertare de păcatele tale, nu există decât în Hristos, în nimeni altul nu este mântuire.” Nimeni nu poate să te dezlege și să-ți spună că ești dezlegat de păcatele tale și că ești mântuit, decât Hristos. Și trebuie să vii înaintea Lui la cruce să-ți mărturisești păcatul, să-ți vezi starea de depravare în care ai trăit. Nimeni nu se poate lăuda cu un standard moral înalt. Căci cine se laudă cu standarde morale înalte a căzut în celălat șanț care se numește mândrie. Și mândria este unul dintre cele mai mari păcate. Noi suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu.
Cum putem să fim iertați? Posibilitatea iertării există, pentru că Hristos a venit să moară pentru păcat. Realitatea iertării, apare în momentul în care îți vezi starea de păcat, o recunoști, o mărturisești înaintea lui Dumnezeu și poate chiar înaintea adunării și-ți ceri iertare. Și în momentul acela, are loc o experiență în viața ta care te schimbă pe o altă orbită de existență a vieții. Cuvântul numește realitatea aceasta naștere din nou. Domnul Isus Hristos i-a zis rabinului, lui Nicodim: Ioan 3:3. E clar? – Ioan 3:3. Și pune-ți te rog întrebarea: Te-ai născut din nou, ai trăit experiența aceasta a nașterii din nou? Dacă nu ai trăit experiența aceasta a nașterii din nou, atunci lucrurile sunt simple, sunt clare – nu ești în împărăția lui Dumnezeu.
Cum te poți naște din nou? Cuvântul te cheamă să crezi și să te pocăiești. Și lucrarea aceasta de naștere din nou o face Duhul lui Dumnezeu. Și vei vedea atunci că întradevăr când ai trăit experiența aceasta nu mai poți să fii ce ai fost odinioară. Nu mai iubești ce ai iubit odinioară. Păcatele pe care le iubeai, le disprețuiești. Plăcerile pe care le aveai, devin o scârbă. Iar acum te delectezi cu lucrurile frumoase ale lui Dumnezeu care au o greutate veșnică.
Mesajul așadar este Evanghelia. Doar prin Evanghelie poți să ajungi la mântuire.
Acum avem modelul și avem mesajul. Știți de ce mai este nevoie? Este nevoie de putere. Domnul Isus nu le-a dat doar un model, o pildă în viața Lui, trăirea Lui, moartea și învierea Lui ci le-a dat și mesajul și apoi le-a spus așa: versetul 4. Domnul Isus vorbise despre o promisiune, despre o făgăduință, versetul 5. Acum pentru apostoli părea să fie ceva nou. Ce înseamnă botezul acesta cu Duhul Sfânt? Și într-un fel ei parcă sunt confuzi, gândindu-se la proorocia lui Ioel că atunci când vine Duhul Sfânt vine o perioadă de revoluție, de schimbare totală pe tot pământul. Și lor li se pare că atunci este vremea să se instaleze mileniul – venirea lui Hristos și Împărăția de 1000 de ani. De aceea zice în versetul 6. Înțelegeți de ce au pus ei întrebarea aceasta? Domnul Isus vorbise de făgăduință iar Ioel anunța-se că vine Duhul Sfânt și va fi o adevărată schimbare pe tot pământul și ei au zis: „Vine mileniul, vine Împărăția de 1000 de ani când Hristos stăpânește peste toate națiunile. Acum vine momentul acesta, Doamne?” Și Domnul le răspunde: versetul 7. Ascultați acum: putere – versetul 8.
Vine Duhul Sfânt și vine puterea. Dacă ai Duhul lui Dumnezeu trebuie să ai putere. O putere pe care tu să o vezi în viața ta și pe care ceilalți să o vadă în viața ta. Când Domnul Isus Și-a trimis apostolii și ucenicii ca să propovăduiască Evanghelia, știți ce le-a spus? „Iată, vă dau putere!” – Luca 10. La ce se referea? Cum au exercitat ei puterea? S-au dus au propovăduit Cuvântul și după ce s-au întors ce au zis? „Doamne! Până și dracii ne sunt supuși. Duhurile ne sunt supuse.” Puterea aceea era atât de mare încât intrau în conflict cu zona spirituală și aveau putere de vindecare, aveau putere să scoată demoni și în contextul acela, puterea întradevăr era ceva vizibil.
Acum vreau să vă pun o întrebare. Când Duhul lui Dumnezeu vine se manifestă doar în dimensiunea în care vorbim și avem putere de convingere? Sau există ceva mai mult?
Și apare acum o problemă între mesaj și putere. Sunt de acord ca atunci când Duhul lui Dumnezeu vine, El îți dă putere ca să lupți împotriva păcatului și să fii biruitor. Să ai putere ca în momentul în care vine cineva și încearcă să te facă să faci o nedreptate tu ai putere să spui: „Eu nu fac nedreptatea aceasta.” Îți dă putere ca să fii întotdeauna integru. Aceasta este putere. Dar pun un semn de întrebare, este doar atât?
Și în cursul istoriei a fost mereu întrebarea aceasta care așează mesajul și efectele prezenței Duhului Sfânt în viața omului. Care este raportul dintre cele două – între mesaj și manifestarea Duhului Sfânt?
Au fost unii care în istorie au zis: „Raportul între mesaj și prezența Duhului Sfânt este unul de necesitate.” Adică întotdeauna când te duci undeva trebuie să fie o putere. Unii zic că trebuie să vorbești în limbi, alții să faci minuni. Numai așa dovedești că ai puterea aceasta în viața ta. O relație de necesitate. Alții se mută de la extrema aceasta la cealaltă și spun: „Raportul între mesaj și puterea aceasta este unul de exclusivitate.” Adică avem Cuvântul, este suficient, nu mai avem nevoie de manifestări extraordinare, supranaturale.
Din punctul meu de vedere acestea sunt două extreme. Știți care este adevărul? Între mesaj și manifestarea puterea Duhului Sfânt în viața noastră trebuie să fie un raport de complementaritate. Ce înseamnă acest lucru? Câteodată când predici Cuvântul, este suficient Cuvântul. Oamenii se întorc la Hristos. Alteori te duci într-un loc în care, pe lângă predicarea Cuvântului, este nevoie de o minune, că altfel oamenii nu vor crede.
Avem exemplul apostolului Pavel când s-a dus în insula Pafos și era acolo un dregător pe nume Sergius Paulus. Omul acesta era un guvernator roman. Și pe lângă el, printre consilierii lui, era un vrăjitor pe nume Elima. Și omul acesta făcea vrăji și punea în uimire pe tot poporul. Firește că guvernatorul acesta când a văzut toate minunile și vrăjile care le făcea Elima, stătea cu ochii bulbucați.
Și atunci când s-a dus Pavel acolo, văzând că Elima încearcă să-l depărteze pe guvernator de la adevăr, s-a dus în față la Elima și a spus într-un mod sever și cu niște cuvinte severe: Fapte 13:10-11. În momentul în care Pavel a pronunțat cuvântul „orbire”, acest vrăjitor a rămas orb. Și în clipa aceea Sergius Paulus, dregătorul roman, a văzut că există o putere mai mare și s-a întors la Hristos.
Deci există situații în care ai nevoie, pe lângă predicarea Cuvântului, să exerciți și puterea Duhului Sfânt.
Într-o situație, acum ceva timp, Dumnezeu mi-a dat harul ca să mă rog pentru cineva și Dumnezeu l-a vindecat instantaneu. Este o realitate dragii mei. Nu vă povestesc minciuni. Nu o fac nicidecum spre mândria mea ci o fac spre lauda lui Hristos. Deci avem nevoie de putere.
Și în final, Cuvântul ne spune: versetul 9-11. În Versetul 11, întrebarea „De ce stați și vă uitați?” este parcă pusă cu un fel de tâlc. Aici intervine mesajul pe care Domnul Isus l-a lăsat apostolilor atunci când s-a înălțat la cer, mesaj surprins în cartea Marcu 16:15-16. Acesta este mesajul. Iar în Marcu 16:17 vedem că este și putere. Aceasta este porunca: „Mergeți! Aveți modelul, aveți mesajul, aveți puterea, acum mergeți.” Este o sarcină grea, nu este ușoară.
Când am fost trimis să aduc banii aceia pentru construcție aveam sentimentul că sunt total inadecvat. Aveam modelul, ma uitam la modelul meu pe care-l emulam – la mentorul meu spiritual și vroiam să fiu și eu spiritual ca el, aveam mesajul – mi-a dat o hârtie în mâna prin care cerea să mi se dea banii, aveam și autoritatea care mi-a fost dată să mă duc și mi-a zis: „Du-te!” Și a trebuit să merg și m-am dus.
Imaginați-vă că astăzi ar trăi marele pictor Rafel sau Michelangelo. Și v-ar trimite un e-mail sau telefon și v-ar spune: „Genoveva, știu că ai talent în pictură. Vino te rog și ajută-mă să termin Capela sixtină”. Și Genoveva se duce la Roma și intră în Capela sixtină și constată că toate personajele acelea sunt frumos pictate pe pereți cu o mână de artist desăvârșit dar lipsesc fețele. Capul este făcut dar lipsește fața. Și Genoveva este invitată și este rugată să termine fețele. Acum sunt convins, și cu tot respectul Genoveva are talent în pictură, dar sentimentul ei va fi că totuși există o diferență între talentul lui Michelangelo și talentul pe care ea îl poate pune acolo în pictura aceea și va fi mari rețineri. Dar dacă cumva Michelangelo spune: „Nu te îngrijora, vino, hai să urcăm pe schelă.” Și împreună, Michelangelo i-a mâna și cu acea mână de artist, ușor începe să ducă mâna Genovevei, să facă conturul și să facă fața exact așa cum el a proiectat.
Știți ce vreau să vă spun? Isus, Mântuitorul nostru a început lucrarea. Noi trebuie să o terminăm. Ne este probabil greu. Ni s-a dat modelul, mesajul, puterea și trimiterea dar este extraordinar să ne aducem aminte de promisiunea pe care Domnul Isus a făcut-o: „Iată ca Eu sunt cu voi. Mâna ta este în Mâna Mea. Viața ta este în Mâna Mea. Ești în brațele Mele. Nu-ți fie teamă.”
Ai venit probabil astăzi a doua, sau a treia sau întâia oară, ai ascultat un mesaj din Scriptură care rar îți este dat să asculți cuvintele lui Dumnezeu. Politică și minciuni ascultați frecvent, nu se vor schimba. La fel vor fi și peste 200 de ani cum sunt sunt și astăzi dacă Domnul Isus nu vine. Media va continua să pompeze minciuni și lucruri deformate. Politicienii vor căuta să-și împlinească interesele și scopul și să dozeze cât mai mult în timpul în care ei guvernează ca să-și asigure traiul pentru restul vieții.
Hristos te cheamă să-i dăruiești viața Lui. Hristos te cheamă să te facă un copil al Împărăției cerurilor, ca să devii și tu alături de toți cei ce sunt în Biserica răscumpărată, un continuator al lucrării Domnului Isus. Și când va fi terminată lucrarea, Domnul Isus te va întâmpina și va spune: „Bine rob bun și credincios. Ai fost credincios în ce ți s-a încredințat, intră în bucuria Stăpânului tău.”
În perspectiva aceasta, vă invit să ne uităm la modelul nostru, vă invit să cunoaștem bine mesajul, vă invit să ne umple de puterea Duhului Sfânt și vă invit să mergem ca să fim mărturisitori pentru Împărăția lui Hristos. Amin!