Faptele apostolilor 16:1-10 – Adi Martin

Faptele apostolilor 16:1-10 – Adi Martin – Biserica Baptistă Providența Brașov

Dacă citim cu atenție, Cuvântul spune că în urmă Pavel s-a dus la Derbe și la Listra. Așa începe pasajul pe care îl vom studia astăzi. Dacă citim cu atenție, vom vedea cât de importante au fost în economia lui Dumnezeu aceste două orașe, Derbe și Listra.

Pentru Pavel și Barnaba, dacă vreți să folosim limbajul vechiului testament, au fost „două cetăți de scăpare”. Spun în ghilimele, pentru că mulțimea iudeilor s-a dezbinat în două în Iconia din cauza lui Pavel și lui Barnaba. Astfel că Derbe și Listra numai cetăți de scăpare nu au fost.

Dacă ne uităm puțin în spate, aș vrea să ne uităm începând cu Fapte 14 și să facem o mică recapitulare. Vom vedea că Dumnezeu i-a folosit cu putere acolo, cei doi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul și Cuvântul era adeverit prin semne și minuni. Atâta tulburare a produs Cuvântul lui Dumnezeu în Iconia încât cetatea a fost împărțită în două tabere: pro și contra. Însă împotrivirea a fost imensă pentru că ei nu au respins doar Evanghelia verbal, fiind nemulțumiți zicând: „Respingem Evanghelia!”, ci eu au hotărât să-i batjocorească și să-i ucidă pe ucenicii Domnului cu pietre. Cei doi au înțeles lucrul acesta și au fugit în Listra și Derbe și în ținuturile apropiate ale acestor cetăți și au continuat să predice Evanghelia. Ceea ce mie îmi arată încă o dată, și ne aducem aminte ce am spus, că prigoana nu este o opțiune pentru creștini, ci este o certitudine. Când predici Evanghelia, nu se poate să nu fii prigonit.

Dacă vreți să găsim o reformulare mai optimistă a acestei afirmații, putem spune că prigoana nu este altceva decât vântul pe care Dumnezeu îl îngăduie să sufle peste focul misiunii. Scopul prigoanei din punct de vedere al gloriei lui Dumnezeu este de încuraja misiunea să se extindă, deși scopul celor care prigonesc este de a descuraja misiunea și de a o restrânge. De aceea ne prigonesc oamenii, de aceea vorbesc urât, de aceea vă batjocoresc la școală, să vă închidă gura.

Biblia ne spune în Fapte 9:1 că Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor. O, dragii mei, vreau să vă uitați la suveranitatea lui Dumnezeu! Saul sufla vântul prigoanei, dar în scurt timp, acest vânt controlat suprantural de Dumnezeu la aruncat pe acest fariseu la picioarele Celui răstignit și înviat.

Să nu ne fie frică de prigoană, ea va veni. Dar împreună cu acest vând sălbatic și dușmanii Evangheliei vor fi aduși la picioarele Mântuitorului, să fiți sigur de asta. Atunci când vor vedea dușmanii Evangheliei iubirea ce le-o purtăm prin Hristos, ei se vor întoarce, câțiva dintre se vor întoarce, Cuvântul spune acest lucru.

Pavel este un exemplu viu preaiubiților. L-a văzut pe Ștefan cum s-a rugat pentru el. Ștefan nu i-a blestemat, ci i-a binecuvântat. Să ne rugăm și noi pentru cei ce ne prigonesc dragii mei.

Vântul prigoanei i-a adus pe Pavel și Barnaba în Listra și Derbe și aici am văzut clar că vântul Duhul Sfânt a fost mai puternic. Spun acest lucru, pentru că dacă ne uităm mai departe, vedem că un olog este vindecat, oamenii sunt uimiți de puterea Duhului Sfânt și încep chiar să-i idolatrizeze pe cei doi. Frații noștrii după aceea debea au putut să împiedice noroadele să li se închine. Când se părea că totul intră în normal și cei doi vor putea să predice din nou pe Dumnezeul cel viu, iată că un grup de iudei din Antiohia și Iconia își fac apariția și ațâță noroadele. Aceleași noroade care în urmă cu câteva minute erau la picioarele lor și vroiau să le aducă jertfe; îi considerau zei. Vedeți cum oamenii se pot răsuci și se pot schimba?

Acum Pavel este prins și este executat cu pietre. Se pare că asistăm la un nou miracol aici. Cel care a fost împroșcat cu pietre și târât ca o stârpitură afară din cetate de către iudei, este întărit de Domnul. După ce este înconjurat de ucenici, Pavel se întoarce – unde credeți că se întoarce? În Listra! În aceeași cetate din care a fost scos aproape mort, el se întoarce.

Acum vă pun o întrebare. Credeți că Timotei a fost de față când Pavel și-a revenit după ce a fost pietruit? Eu vreau să cred că da și vă spun și de ce. Haideți să citim 2 Timotei 3:10-11 – chiar dacă, să zicem, că Timotei nu ar fi fost de față, cu siguranță la un moment dat i-a văzut trupul lui Pavel pentru că Cuvântul ne spune: „Tu știi îndeaproape, ai observat viața mea, ai văzut că am fost prigonit în Listra.”

Legat de Timotei o să revenim puțin mai târziu și o să vorbim despre El, după ce terminăm cu Derbe și Listra, pentru că mai sunt elemente importante care ne vor arăta mai în detaliu de ce e așa de important să vorbim de aceste două orașe.

Acum, după episodul din Listra, marea majoritatea a noastră, am zice despre Pavel că merita un concediu medical, așa este? Avea acum un material suficient să-și scrie autobiografia, să meargă în Spania, să se odihnească la umbra portocalilor și să strângă pe toți ucenicii și toți să-i slujească acolo. Dar nu face acest lucru preaiubiții mei! El nu este un soldat oarecare, ci este un general al Marelui General. El nu ținea la viața lui ca și cum i-ar fi fost scumpă, Pavel vroia doar să-și sfârșească cu bucurie alergarea și slujba pe care o primise de la Domnul Isus Hristos și să vestească Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Dragii mei, în dimineața aceasta, noi suntem chemați să ieșim din confortul nostru și în ciuda insultelor pe care le primim de la dușmanii Evangheliei, noi trebuie să călcăm pe urmele lui Pavel întrucât și el a călcat pe urmele lui Hristos!

Deci vântul prigoanei răspândește cu repeziciune focul misiunii și în loc să-l descurajeze pe Pavel și să-l trimită în concediu medical, din contră, se întâmplă exact opusul. Apostolul, însoțit de Barnaba, fiul mângâierii, „se răzbună” cum știu creștinii mai bine: făcând mai mulți ucenici – Fapte 14:21. Vorba profesorului mei de handball: „Ei dau cu pumnu, voi dați cu goluri.” Acesta face Pavel, primește pietre, dar el dă cu pietrele vii a lui Hristos. Din pietre el face ucenici. Din oameni morți în păcat, le predică Evanghelia și îi aduce la viață prin puterea Duhului Sfânt.

Lovește într-un creștin matur și acesta se va ridica mai puternic. Dacă nu te ridici mai puternic, înseamnă că este o problemă. Da, oamenii ne pot descuraja, ne pot pune la colț și chiar ne pot speria. Dar atunci când ne ridicăm de jos, slava lui Dumnezeu se odihnește pentru noi. Petru spune foarte clar: „Dacă sunteți batjocoriți pentru numele lui Hristos, ferice de voi fiindcă Duhul slavei se odihnește peste voi.” Deci când vă ridicați, Duhul lui Hristos se odihnește peste voi. Ferice de noi când suntem batjocoriți pentru numele Lui!

Revenind la cei doi, înțelegem că ei au fost bătuți acolo, au fost prigoniți, au făcut ucenici și acum chiar au nevoie de un concediu de odihnă. Însă ei ce fac? Aleg să-și vacanța în Listra, Iconia și Antiohia – exact cetățile în care au avut cele mai mari împotriviri. Acești doi bravi misionari, ori erau inconștienți, ori erau ascultători. Eu cred cu toată inima că erau ascultători de Duhul Sfânt și vom vedea mai târziu cât de minunat i-a călăuzit.

Interesant este că se întorc înapoi în mijlocul ucenicilor din aceste cetăți și-i încurajează să nu uite că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri – Fapte 14:22. Așa cum Hristos i-a promis și lui Petru: „Adevărat, adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, tată, mamă, nevastă, copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum în veacul acesta de 100 de ori mai multe, case, frați, surori, mame, copii și holde împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor viața veșnică.”

Pavel era conștient că nu putea să nu se întoarcă la cei din Listra și Derbe, în care mai mult ca sigur treceau din nou prin persecuții și momente grele. Și iată că acolo se rânduiesc prezbiteri, se roagă, postesc, arătând că ei rămân dependenți în lucrare. Apoi trec pe rând prin Pisidia, Pamfilia, Perga, Antalia, iar de acolo iau corabia până în Antiohia unde prezintă un raport misionar asupra lucrării. Aici toată Biserica a fost înviorată și Hristos și-a luat toată gloria.

Acum când am crede că lucrurile intraseră pe făgașul cel bun, apare un nou eveniment important în istoria Bisericii. Și Domnul Isus Hristos face o proorocie cu privire la aceasta și spune așa: „Păziți-vă de proorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt niște lupi răpitori.” Vă aduceți aminte în ce context vorbește Domnul Isus? Calea îngustă, calea strâmtă! Credința doar prin Hristos, El este Calea, El este Adevărul, El este Viața.

Ceea ce găsim aici este că încep să apară acești prooroci mincinoși în bisericile locale care adăugau la jertfa Domnului Isus Hristos și trăierea împrejur și Legea lui Moise. Pavel și Barnaba împreună cu mai mulți frați, după o discuție aprinsă cu acești iudaizatori, se hotărăsc să facă o călătorie pentru a lămuri lucrurile în Ierusalim. După ce lămuresc această problemă doctrinară în Ierusalim, iată că mai apare o situație conflictuală, de data aceasta fiind între Pavel și Barnaba.

Data trecută Domnul ne-a vorbit și ne-a arătat câteva lucruri, dacă mai țineți minte.

În primul rând am învățat că este posibil ca un conflict să apară datorită călăuzirii diferite primite din partea lui Dumnezeu. Durerea cea mai mare nu este că există oameni care au călăuziri diferite în biserici. Ci problema este că există evanghelici fără călăuzirea Duhului. Deci nu este problemă când noi avem ca frați călăuziri diferite, ci problema e atunci când nu mergem nici unde și nu avem călăuzire.

Dar chiar și atunci când există călăuziri diferite este necesar să se poarte o discuție respectuoasă, să fim blânzi unii cu alții, să fim atenți la vorbe, la bârfă. Scoate întâi bârna din ochiul tău, recunoașteți păcatul fără ați găsi scuze și acuza pe celălalt. Evită cu desăvârșire fraze de genul: „Tu niciodată nu faci asta și asta…” sau „Tu întodeauna faci așa și așa…”. Împacă-te, iartă și reabilitează pe celălalt!

Nu uitați că Pavel l-a iertat pe Ioan Marcu. Dacă ne uităm în una din epistolele pe care le-a scris la sfârșitul vieții sale, Pavel vorbește atât de frumos de Ioan Marcu, l-a iertat, dar abia după ce Marcu a fost reabilitat de Barnaba, care a rămas fiul mângâierii. Să le călcăm pe urme dragii mei!

Acum ajungem la mesajul nostru de bază. În această dimineață vom vedea schimbările unui Dumnezeu neschimbător.

În acest pasaj vedem cum Dumnezeu intervine și aduce echilibru în lucrarea misionară pe care o făcea Pavel. Dumnezeu intervine și aduce mai multe schimbări care nu fac altceva decât ca Evanghelia să propășească și Hristos să fie înălțat. Acest mesaj ne va ajuta pe noi să vedem, că deși avem nevoie de stabilitate în viețile noastre și în lucrarea misionară, vor veni momente când Dumnezeu ne va strica stabilitatea și tabla cu piesele pe care le-am aranjat cu atâta grijă. Și mă gândesc la cele două fetițe ale mele, se joacă atât de frumos și la un moment dat Sara face frumos acolo niște piese, puzzele, le pune frumos, le așează și chiar când mai are puțin să termine, să mai pună încă o piesă sau două, trei piese, vine Adița cu capul în nori și dă cu piciorul și răspândește totul. Și începe Sara și plânge și-mi zice: „Tati, mi-a stricat Adița… uite mai aveam un pic!” Și eu o încurajez și-i zic: „Lasă mami că acum o să o faci și mai frumos. Tabla aia o să fie și mai frumoasă și mai întreagă, o să ai și tu un pic mai multă grijă de ea și o să arate mai bine.” Și de cele mai multe ori iese mai frumos puzzelul, sau desenul, sau ce face ea acolo.

Dragii mei, în același fel Dumnezeu ne dărâmă piesele de pe tabla vieții noastre și în aceasta intră poate chiar prioritățile din viața noastră, dar la sfârșit cu siguranță dragii mei, piesele vor aranjate în ordinea corectă – aceasta face Dumnezeu. De aceea intrăm în acest pasaj, să vedem cum Dumnezeu intervine, strigă toată tabla vieții lui Pavel și lucrarea misionară, în aparență, și o țese mult mai frumos.

O să vedem în această zi, cel puțin trei schimbări pe care Dumnezeu le aduce în viața lui Pavel.

1. O schimbare a slujitorului lui Pavel.
2. O schimbare de strategie în lucrarea cu evreii.
3. O schimbare a câmpului de misiune.

Acum ne uităm la primul punct și haideți să citim versetele 1 și 2 din Fapte 16. Apostolul se reîntoarce la Derbe și Listra, unde îl găsește pe Timotei, o cunoștință mai veche a lui Pavel, am spune noi, ținând cont cum vorbește despre Timotei în una din epistolele sale: „Preaiubitule”, „Copilul meu”. E clar că din aceste versete reiese că Timotei era unul dintre oamenii pe care Pavel i-a adus la Hristos în celelalte misiuni în Listra.

Acest Timotei a avut harul să vadă mai întâi minunea convertirii din viața bunicii, din viața mamei sale și apoi s-o experimenteze pe propriea piele. Timotei era bine privit de ceilalți credincioși, ceea ce nu a făcut altceva decât să-l încurajeze și mai tare pe Pavel să-l aleagă ca și slujitor în locul lui Ioan Marcu.

S-a înșelat oare Pavel dragii mei când l-a ales pe Timotei? N-a fost Pavel inspirat? Haideți să ne uităm puțin la câteva versete să vedem cum îl caracterizează Pavel pe Timotei: 1 Corinteni 16:10,  1 Tesaloniceni 3:2, Filipeni 2:19-20, Evrei 13:23.

Deci, Timotei a fost un ucenic credincios, era prins în lucrul Domnului, întărea și îmbărbăta pe frați în credință, fusese gata să plătească cu prețul libertății credința în Hristos, a fost și el prigonit. Ba mai mult Pavel mărturisește despre Timotei filipenilor: Filipeni 2:20. Incredibil! Acestea sunt cuvinte frumoase.

Întrebarea pentru noi este următoarea: ne încadrăm noi în acest portret al ucenicului lui Hristos? Dacă acum în anul 2013 ar veni Pavel în Brașov și ar căuta un ucenic, un tovarăș de jug, un asistent, m-aș califica? Ar putea frații prezbiteri să mă recomande cu căldura cu care frații din Listra și Iconia l-au recomandat pe Timotei?

De fapt fiecare trăsătură pe care o vedem la Timotei, nu arată decât pe Hristos! Sunt eu prins în lucrul Domnului? Am dorință eu să vestesc Evanghelia rudelor, vecinilor, prietenilor, colegilor mei de muncă sau de școală? Sunt eu recunoscut ca unul din frații care îmbărbătează Biserica lui Hristos? Sau sunt unul dintre acei care nu este mulțumit de nimeni? „Nimic nu merge bine în Biserică. Și ăla e rău și ăla și ăla, nimeni nu-i organizat. Vai de capul lor!” Sunt eu un astfel de om care se plânge la toată lumea la cei din jurul lui?

Vreau să vă dau o ilustrație să vedeți de fapt ce înseamnă asemănarea cu Hristos.

Joi, eram aici și studiam, iar Sorin apare (m-am și speriat) și îmi zice:

• Băi, trebuie să aerisim aici!
• „Ce s-a întâmplat?” – îi zic eu.
• Miroase a usturoi!

În momentul acela eu mi-am lăsat capul mai în jos să nu-i dau din damf și-i zic: „Băi Sorin, am mâncat vro 3-4 căței de usturoi, ce să fac acuma!”

De ce spun acest lucru? Ne uităm la un verset și apoi o să vă explic.

2 Corinteni 2:14 – așa arată un ucenic care răspândește mireasma lui Hristos. Vedeți, nu a durat mai mult de 2 secunde ca Sorin să-și dea seama că cineva în birou a consumat usturoi. Așa arată un om care se hrănește cu Hristos dragii mei! Așa arată un om care spune: „Cât despre Mine, mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis!” Nu ai nevoie de foarte mult timp să stai în prezența unui astfel de om și să-ți dai seama ce mireasmă împrăștie. Așa cum depistezi un om că a mâncat ceapă sau usturoi și în jurul lui parcă toți se depărtează, așa dragii mei, vreau să vă spun că cei din jurul tău își vor da seama că cel din fața lor răspândește mireasma cunoștinței Lui în orice loc – așa spune Cuvântul.

De crezi că Dumnezeu te ține în acest oraș? De ce crezi că ai primit bursă, sau că ai primit o mărire de salariu sau de ce crezi că ai trecut prin atâtea încercări și atacuri din partea celor din jurul tău? De ce crezi că ai fost așa zdrobit? De ce se zdrobește trandafirul? Ca să mărturisești că Hristos este aerul pe care-L respiri, mâncarea pe care o mănânci, apa pe care o bei, să mărturisește că El este lumina ochilor tăi, că El este Calea pe care mergi, că El este Adevărul pe care-L rosteși și Viața pe care o trăiești. De aceea ești zdrobit, de aceea ești poate ținut în acel loc, de aceea poate te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu cu mai mulți bani, ca să fii o binecuvântare și pentru altul.

Chiar în cele mai mari suferințe, atunci când ești prigonit, batjocorit, neînțeles și îndepărat, totul se întâmplă ca să realizezi că Domnul Hristos este comoara ta! Singura ta comoară! Și El este mireasma pe care trebuie să o răspândești. Abia după ce răspândești această mireasmă în jurul tău și în orice loc, poți să strigi cu încredere: „Gustați din Domnul și vedeți ce bun este!”

Dragii mei, Timotei a fost un astfel de ucenic. Haideți să fim și noi astfel de ucenici.

Haideți să ne uităm acum să vedem cum Domnul inspiră pe Pavel să schimbe strategia în lucrarea cu evreii: versetul 3. Cu toate calitățile acestui ucenic, Timotei, se pare că exista o piedică în viața lui care putea să frâneze lucrarea lui Dumnezeu.

Timotei era rezultat unei căsătorii dintr-o evreică și un bărbat grec. Deși evreilor li se interzicea cu desăvârșire să se căsătorească cu un neevreu, dacă totuși lucrul acesta se întâmpla, copii rezultați din aceste căsătorii mixte erau considerați evrei. Dar băieții în speță trebuiau tăiați împrejur.

Se pare că în cazul lui Timotei acest lucru nu s-a întâmplat. Nu știm de ce, ori mama Eunice nu și-a făcut bine treaba, nu era o evreică practicantă, ori tatăl care era grec s-a opus, însă nu știm sigur acest lucru. Dar nu are prea mare importanță. Important era pentru Pavel, pentru Împăriția lui Dumnezeu, pentru gloria lui Hristos ca el să fie bine integrat în lucrarea de răspândire a Evangheliei în mijlocul evreilor.

Mai mult ca sigur au fost discuții între Pavel și Timotei. Probabil proaspătul misionar i-a mărturisit că este privit cu suspiciune printre evrei din cauza rădăcinilor sale grecești, era temător și încerca să găsească scuze că nu va fi bine primit. Mai știți un asemenea caz, așa este? Moise! „Doamne, sunt bâlbâit, nu mă trimite pe mine, Doamne nu pot.”

Cineva spunea odată că atunci când încetezi să mai cauți scuze, începi să cauți soluții. Acest lucru a făcut Pavel, inspirat de Duhul lui Dumnezeu i-o fi zis: „Bine Timotei, nu ești bine primit, rezolvăm problema.” Și Dumnezeu i-a dat ideea de a schimba strategia și l-a tăiat împrejur.

Acum cineva ar putea spune: „Cum a putut Pavel să facă asta? Nu este el cel care trebuia să ducă hotărârea apostolilor și prezbiterilor care zicea că mântuirea este numai prin credință, că nu trebuie oamenii tăiați împrejur ca să fie mântuiți? Frate Pavel, nu ai scris tu că iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu? Și că tăierea împrejur nu este aceea care este pe dinafară în carne? Nu ai scris tu că în El ați fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos? Nu ai spus tu Pavel că aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod ci că Hristos este totul și în toți? Nu ai scris tu Pavel aceste lucruri? Nu cumva predici ceva în teorie și când e vorba de practică, o dai în bară Pavele? Și consideri circumcizia esențială mântuirii?”

Probabil că apostolul Pavel s-ar uita și mi-ar spune așa, plin de încredere: „Căci măcar că eu sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor ca să căștig pe cei mai mulți. Cu iudeii, m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei, cu cei ce sunt sub lege, m-am făcut ca și când aș fi fost sub lege, măcar că nu sunt sub Lege, ca să căștig pe cei ce sunt sub Lege.”

Cuvintele cheie din versetul 3 și aici vedem explicația, sunt următoarele: „din pricina evreilor; căci toți știau că tatăl lui era grec.” Explicația este următoarea: Timotei era considerat iudeu și din cauză că tatăl lui era grec, el putea fi socotit un copil nelegitim. Astfel era esențial să i se asigure un statut favorabil printre iudei, în mijlocul cărora trebuia să predice. Așadar tăierea lui împrejur nu a fost un mijloc de mântuire, ci a fost un act oficial care urma să împiedice orice obiecție care urma să vină din partea evreilor.

Gândiți-vă acum la reacția care ar fi avut-o evreii, dacă un netăiat împrejur ar fi intrat în mijlocul sinagogii. E ca și cum ai fi adus un trădător în mijlocul taberei de război: ar fi fost ucis cu pietre.

După ce Pavel l-a circumcis pe Timotei, evreii nu au mai avut nici un motiv pentru a-l stigmatiza pe Timotei. Astfel că Evanghelia a putut fi vestită printre iudei, fără nici o problemă. Ba mai mult, prezbiterii bisericii locale au fost de acord cu lucrul acesta, s-au rugat pentru Timotei și l-au binecuvântat.

Se pare că aceste schimbări în lucrare au fost binecuvântate de Dumnezeu.

Versetele 4-5: „Pe când trecea prin cetăți, învăța pe frați să păzească hotărârile apostolilor și prezbiterilor din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi.” Aici observăm că ei s-au dus au început să spună fraților hotărârile care le-au luat apostolii și prezbiterii, au comunicat toate hotărârile cu privire la animale sugrumate și la jertfele idolatre.

Unde este unitate și se stăruiește în învățătura apostolilor, Dumnezeu promite să binecuvinteze bisericile și ele sunt înmulțite.

Ajungând și la ultima schimbare pe care Dumnezeu o face, este de a le schimba câmpul de misiune.

Pavel este îndemnat de Duhul să exploreze noi teritorii în care Evanghelia nu a fost predicată, dar „Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” (versetele 6-7)

Este incredibil! Aici apare un moment interesant în lucrarea de misiune. Același Dumnezeu neschimbător care a zis „Duceți-vă în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”, vine acum și spune „Stop!” Nu este puțin ciudat să vedem că Același Dumnezeu neschimbător îi oprește să intre în Asia?   

Biblia nu ne spune cum Duhul Sfânt i-a oprit să intre în Asia. Sunt câțiva comentatori care spun că este posibil ca un prooroc din Listra să-i fi înștiințat din partea lui Dumnezeu. Eu personal nu cred acest lucru, Cuvântul nu ne spune și noi trebuie să tăcem unde și Scriptura tace și nu cred că are importanță modul în care au fost înștiințați. Dumnezeu le-a spus „Nu aveți voie” și ei au ascultat. Ce rămâne esențial din aceste lucruri, este că ei au fost ascultători de Duhul Sfânt.

Ce este important de observat la Pavel, este că el nu era tipul creștinului, care atunci când nu știe unde vrea Dumnezeu să-l trimită, stă degeaba și rămâne paralizat. Nu a zis: „Nu mai știu ce să fac! N-am voie să fac asta, atunci stau undeva într-un colț separat.” Nicidecum! Duhul când îl oprea pe Pavel să meargă într-o direcție, el făcea pași în cealaltă direcție așteptând să primească confirmare dacă noua direcție este bună sau nu.

În versetul 7 vedem că Duhul Sfânt i-a împiedicat din nou pe ucenici să intre în Bitinia. Aici Duhul Sfânt este numit într-un mod unic: „Duhul lui Isus.” Aceasta este o expresie clară, care arată că Isus veghea ca Evanghelia să fie proclamată, veghea la progresul Evangheliei. Iarăși, modul prin care i-a împiedicat, este neclar. Nu știm, biblia nu ne spune cum i-a împiedicat.

Aici aș vrea să vă dau o ilustrație. Eram odată pe strada Republicii cu copii mei și cu soția mea. Fetele la un moment dat o luaseră înainte pe o stradă lăturalnică și peste ce am dat eu, a fost un culoar plin de sataniști, de oameni care prezentau un fel de artă contemporană, becuri pline cu sânge înlăuntru și tot felul de lucruri demonice. Am intrat acolo și mă opresc, văzând o doamnă doctor pe care o cunoșteam și fiul ei fiind un satanist convins. I-am vestit Evanghelia și el mi-a zis:

• Pleacă de aici! Eu mă închin diavolului!
• Măi dar trebuie să te pocăiești!
• Nu mă interesează, eu mă închin diavolului.

Mă uitam la mama lui, la doctoriță, și ea râdea. Habar nu avea pe ce lume trăiește și că fiul ei este un închinător al diavolului.

Trecând de ei, mergând mai departe bucuros că am vestit totuși Evanghelia și că Domnul mi-a dat biruință, am văzut în partea dreaptă din față, o fată tânără, o vrăjitoare care ghicea în cărți de tarot.

Atunci eu mi-am zis în gândul meu: „Gata! Cum i-am spus la acest fiu al doctoriței Evanghelia, mă duc și la ea să-i zic să se pocăiască, să se lase de vrăjitorie și că Hristos murise pentru păcatele ei.” Eram ferm în decizia mea, de a mă duce spre ea să-L vestesc pe Hristos. Vreau să vă spun (nu mi s-a mai întâmplat așa ceva) că deja de la nivelul capului, am simțit ca și cum aș fi intrat într-o umbră, ca într-un cerc electric și efectiv când vroiam să înaintez nu puteam să intru.

Dragii mei, acesta a fost un moment în care am simțit cu adevărat că Duhul lui Dumnezeu m-a oprit. Nu nici până în ziua de astăzi de ce m-a oprit. Dar știu atât: Dumnezeu m-a oprit și mi-a zis să nu mă duc acolo.

Scriptura nu ne spune cum a fost în cazul lui Pavel. Posibil să fi fost o constrângere lăuntrică în Pavel sau în ucenici, sau chiar o intervenție supranaturală a Duhului Sfânt care-i oprise să intre în Bitinia – nu știm cum a fost.

În versetul 8, câțiva comentatori biblici au venit cu observația, că în greacă, traducerea ar suna diferit: că nu au trecut prin Misia, ci că au trecut pe lângă Misia. Așadar, aceasta este a treia locație care este evitată.

Imaginați-vă acum, ce era în inima lui Pavel, care spunea „Vai de mine dacă nu predic Evanghelia!” și a însoțitorilor lui. Cred că nu există o experiență mai ciudată pentru un evanghelist, decât să fie oprit de Duhul Sfânt să predice Evanghelia. Să vrei să predici și să nu poți! Să nu-ți dea voie Dumnezeu!

Citind aceste rânduri din Scriptură, mi-am dat seama care este diferența dintre mine și Pavel, dintre noi și Pavel, ca evangheliști. Diferența este următoarea: pe Pavel, Duhul Sfânt se lupta să-l oprească să facă evanghelizare în anumite circumstanțe, dar pe noi, Duhul Sfânt se luptă să ne îndrume, să ne îndemne la evanghelizare aproape în fiecare zi. Observați ce diferență? Pe el trebuia să-l oprească Duhul Sfânt să predice, iar pe noi trebuie să ne împingă să predicăm. Câtă nevoie de pocăință avem, când vine vorba de evanghelizarea celor pierduți!

Revenind la Pavel și ceilalți ucenici, am văzut că au fost împiedicați să intre în Asia, în Bitinia și acum a treia oară evită Misia, ca să intre în Troa, un oraș port. Acesta era un moment în care aveau nevoie disperată să știe unde pleacă, pentru că înaintea lor nu mai era un câmp de evanghelizare, să se ducă se predice. Acolo s-au oprit pentru că era Marea Egee.

Dar în ultimul moment, problema călăuzirii este rezolvată de o vedenie în care Pavel a văzut un bărbat care îl ruga să vină în Macedonia ca să-i ajute. Dumnezeu intervine într-un mod supranatural și alege să le vorbească prin această vedenie.

De ce alege Dumnezeu dragii mei, tocmai o vedenie și nu folosește un înger ca și în cazul lui Petru?

În cartea Iov, capitolul 33 scrie: „Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul, dar omul nu i-a seama. El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.”

Domnul folosește visele dragii mei, vedeniile  de noapte, ca să ne vorbească și să ne călăuzească în umblarea noastră.

Vă mărturisesc, că anul trecut, am visat două persoane din trecutul meu în fața cărora am greșit foarte, foarte mult. Duhul lui Dumnezeu în visul acela, mă îndemna să-mi cer iertare, să am o discuție cu ele și să lămuresc lucrurile. Dumezeu mi-a arătat aceste lucruri și a trebuit să mă duc. Mi-a fost greu, am luat telefonul să sun, transpiram tot, dar a trebuit să mă duc să-mi cer iertare. Când Dumnezeu te înștiințează și-ți arată clar ce decizii să iei, nu te juca! Când Dumnezeu îți spune clar, dute și rezolvă problemele.

Așa au făcut ucenicii. Au primit de la Dumnezeu că trebuie să meargă în Macedonia și ei s-au dus. Nu au mai stat să zică: „Oare ce ajutor au nevoie aceștia din Macedonia? Oare trebuie să le ducem mâncare?” Nu! Ei erau cu Evanghelia, nu trebuiau să facă business, să facă afaceri, ei trebuiau să se ducă în Macedonia să le ducă Evanghelia.

Este bine într-adevăr, să dăm de mâncare săracilor, să avem grijă de ei, să le dăm haine, dar dacă nu le predicăm Evanghelia, atunci ceea ce facem noi este să le dăm o evanghelie socială și avem destui asistenți sociali. Dar poporul nu se întoarce la Dumnezeu, pentru că au nevoie de asistenți ca a lui Pavel – oameni plini de Duhul Sfânt.

Ioel chiar a proorocit că în zilele din urmă Dumnezeu va face lucruri uimitoare, folosindu-se de oameni simpli, de feciori, fecioare, robi, roabe, bătrâni, tineri, și că va turna Duhul Sfânt și-i va face într-adevăr să aibă vise și vedenii.

În versetul 10, vedem că Luca vorbește la plural și acest lucru arată că și el a luat parte la această călătorie împreună cu Sila, cu Timotei și Pavel, înțelegând clar că astfel Domnul îi trimite în misiune, în Macedonia.

Dacă ești într-un moment al vieții tale și nu știi încotro s-o iei, stai liniștit, nu sta paralizat. Fă ceva, dute în stânga, în dreapta, predică, dute în cămin și predică Vestea bună, nu sta și aștepta să vezi oare ce se va întâmpla cu viața ta. Continuă să faci ceea ce făceai, până când Dumnezeu îți va arăta clar care este voia Lui.

Haideți să vedem niște aplicații practice.

Atunci când vrei să începi o nouă lucrare pe câmpul Evangheliei, alege-ți bine tovarășii de lucrare, exact cum a făcut și Pavel cu Timotei. Cere recomandări! Interesează-te de oamenii pe care vrei să-i aduci în lucrare cu tine.

Apoi dacă vrei să te implici în lucrare asemenea lui Timotei, asigură-te că ești mântuit. Aceas aspect este foarte important! Asigură-te că ești mântuit și că nu ești ca Dima: să părășeti lucrarea la un moment dat, din dragoste pentru lume.

Asigură-te că ești pregătit să fii asaltat cu ispite, în fața cărora nici nu te gândeai că o să ajungi. De ce credeți că a plecat Ioan Marcu după acel episod când l-a văzut pe Pavel că începea și vorbea: „Fiul diavolului, tu întotdeauna te împotrivești căilor lui Dumnezeu”? S-a speriat și s-a dus acasă: „Gata fraților! Pentru mine e prea de tot, am crezut că vin și eu așa în misiune, să dăm niște tractate, vorbim cu oamenii, facem un chestionar scurt. Nu am știut că o să fie duhuri rele și că o să am probleme.”

Nu dragii mei, asigură-te că ești pregătit să fii asaltat și asigură-te că ți-ai făcut bine socotelile înainte să iei cu asalt porțile locuinței morților, pentru că altfel vei suferi.

Dacă vă aduceți aminte, se specifică foarte clar în epistola către Evrei, de detenția lui Timotei. A fost gata să plătească prețul. Și Pavel îl avertizează pe Timotei, că toți cei ce doresc să trăiască cu evlavie în Hristos, vor fi prigoniți. Adică toți cei ce doresc să se asemene cu Hristos, vor fi prigoniți.

O soră de-a noastră, se hotărâse să se roage mai mult, să vină înaintea lui Dumnezeu și au început să se întâmple tot felul de lucruri ciudate prin cameră. Da! Umbre, prezențe străine!

Dragii mei, noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui! Dacă vouă vi se pare ciudat că înainte să ajungi la adunare începi să te împiedici de toate lucrurile, începe copilul să-ți arunce cu mâncarea pe pereți, îți taie unul calea la mașină și se întâmplă acest lucruri, să nu credeți că sunt întâmplătoare.

Acum nu vreau să spun că după fiecare piatră este un duh rău care vrea să ne oprească sau ori de câte ori facem pană la mașină acolo e un duh rău care ne-a oprit mașina. Nu! Dar am spus acele lucruri ca să vă dați seama că sunteți angajați într-o bătălie spirituală. Nu vii la adunare, nu vii la rugăciune? Stai liniștit că se bucură diavolul, stai acasă să te uiți pe internet și se bucură diavolul. Ai examene? Nici o problemă, stai acasă și învață, să nu vii la rugăciune.

Dragii mei, vă spun, este o bătălie spirituală și noi trebuie să înțelegem acest lucru. Dacă vreți să lipsiți, mai degrabă lipsiți duminica și veniți la rugăciune și să spuneți: „Fraților, am nevoie disperată de rugăciune.” Astfel ne punem în genunchi și strigăm la Dumnezeu, dacă chiar este cazul. Și dacă țineți o zi pentru Domnul, s-o țineți pentru Domnul, dacă nu o țineți, tot pentru Domnul să n-o țineți.

Era un frate la un moment care nu venea duminica la adunare și cineva l-a întrebat:

• Tu de ce nu vii duminica?
• Eu am un coleg, care numai duminica merge la pescuit. Și mă duc cu el și când dăm noi acolo la baltă, îi spun Evanghelia: „Măi tu știi ce pescar trebuie să fii? Pescar de oameni! Hai să lăsăm copilăriile acestea și vino în slujba lui Hristos!”

Dacă nu vii la adunare din cauza aceasta, foarte bine! Nu zic acum ca toți să mergem în misiune și să nu mai venim la adunare. Nu! Dar dacă într-adevăr acesta este prețul pe care trebuie să-l plătești, fă-o! Aș prefera mai bine decât să stăm undeva în spate și să dormim acolo și să fim plictisiți, să mergem undeva și să predicăm Evanghelia.

Haideți să continuăm.

Fii gata să lași interesele tale personale la o parte, de dragul Evangheliei. Timotei a fost gata să fie circumcis pentru gloria lui Dumnezeu. Fii gata să schimbi strategia de abordare a oamenilor nemântuiți.

Poate e timpul să renunți la vechea strategie, în care le zici: „Veniți și auziți Evanghelia la adunarea noastră, că avem un eveniment frumos, un concert special.”

La noi la pocăiți, marea trimitere s-a transformat în marea chemare: „Veniți și auziți Evanghelia”, pe când Dumnezeu ne spune „Mergeți și predicați!” Nu zic să nu invitați oamenii, dacă vor să vină, slavă Domnului ne bucurăm.

Poate ar trebui să schimbăm strategia și să le spunem: „Vreau să te invit odată să mâncăm în împreună oraș.” Sau poate știi că toți prietenii tăi, o dată pe săptămână, joacă fotbal sau ies la o plimbare, sau învață împreună. Roagă-i dacă poți să-i însoțești și tu. Astfel Domnul îți poate da harul să le predici nu numai la doi, trei (câți poate o să vină în decursul unui an aici la adunare), ci la tot grupul. Domnul poate să-ți dea har să predici la tot grupul.

Dacă la examen ei tot trag de tine să le șoptești, spune-le: „Eu nu am voie să dau la alții și să copiez, dar vreau să stau cu tine și să învățăm împreună.” După ce înveți împreună cu el, îi spui Evanghelia: „Hai să-ți arăt Cine m-a învățat pe mine lucrurile acestea, să fiu disciplinat.” Și astfel îi spui ce a făcut Hristos, cum erai un curvar și erai departe de el și cum te-a transformat.

Așadar, fă-te student cu studentul, fotbalist cu fotbaliștii, alergător cu alergătorii. Fă-te tuturor totul, ca oricum să mântuiești pe unul din ei. Dar în același timp, ai grijă ca să nu te compromiți, să consumi alcool cu ei, sau să râzi la glumele lor proaste, sau când i-au Numele Domnului în deșert, să taci din gură și să nu spui nimic.

Dacă te tot rogi și spui „Doamne deschide-mi o ușă pentru Cuvânt”, atunci când cineva hulește numele lui Dumnezeu, aceasta este o ușă deschisă.

Nu ai nevoie ca cineva să-ți spună: „Măi, eu mă gândesc, oare cum vreau eu să-l caut pe Dumnezeu! M-am trezit așa dimineața și vreau să-l caut pe Dumnezeu.” Nu ai nevoie să vină să-ți zică cineva astfel; foarte rar se întâmplă, poate de două, trei ori se întâmplă în viața ta să vină cineva la tine să-ți zică lucrurile acestea.

Dar când cineva i-a Numele Domnului în deșert, iată o ușă deschisă pentru Cuvânt! Și poți să zici: „Tu știi că Numele căruia L-ai înjurat a murit pe cruce în locul tău și că-mi rupi inima ori de câte ori faci asta?”

Într-o zi, Dumnezeu m-a mustrat așa de tare și mi-a arătat că eu am o grămadă de prieteni aici în Brașov cu care oricând mă pot întâlni în diferite contexte, dar nu o fac. Mi-am dat seama că noi ca pocăiți, ne-am separat atât de mult de cei din afară, prin programele și proiectele noastre, încât am devenit atât de reci că ne-am transformat din sarea pământului, în sarea de lămâie a pământului: acrii, mofturoși. Atunci când cineva pe stradă își aprinde o țigară în fața noastră, în loc să-i spunem Evanghelia. Începem și-i ținem o lecție de anatomie și-i spunem cât de rău îi face țigara, uitând de fapt că problema principală a omului nu este țigara, ci problema cea mai mare a omului este că are un Dumnezeu bun și că omul este rău și că el este născut cu totul în păcat și de când s-a născut nu a făcut altceva decât să se răzvrătească tot mai mult în fața unui Dumnezeu bun și sfânt care nu va trece cu vederea păcatul. Aceasta este Evanghelia! Haideți să le spunem oamenilor pericolul în care se află, că se îndreaptă cu o viteză incredibilă spre iad, spre locul în care întunericul domnește, un loc în care lacrimile lor nu le vor alina durerile, din contră le-o vor mări. Spuneți-le despre cât de mult bine v-a făcut Hristos sufletelor voastre, spuneți-le că Dumnezeu v-a scos din mizeria curviei, homosexualității, spuneți-le cât de robiți erați de pornografie, de minciună, de vrăjitorie, de horoscoape, de mândrie sau din contră, poate nu ați avut o viață așa destrăbălată ca a mea. Spuneți-le atunci cât de religioși erați! Cum obișnuați să credeți că Dumnezeu vă aplaudă în fiecare zi și cât de sfinți credeați că erați! Spuneți-le lucrurile acestea! Dar nu vă opriți aici, continuați să le spuneți că Hristos atunci când erați încă departe de El, a murit în locul vostru, că S-a făcut blestem pentru voi și că a luat mânia Tatălui asupra Lui. Spuneți-le că Hristos după trei zile a biruit moartea pentru totdeauna. Spuneți-le să nu mai caute pe Hristos între cei morți, între moaște și icoane. Explicați-le că El este viu și stă la dreapta Tatălui și poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască și să creadă Evanghelia. Spuneți-le vestea aceasta glorioasă și mare bucurie va fi înaintea îngerilor dacă se pocăiesc și mare jale va fi în iad, în mijlocul demonilor dacă nu se pocăiesc. Aceasta face un slujitor al Evangheliei, un copil al lui Dumnezeu.

Este vremea să ne pocăim și să schimbăm strategia pe care o avem, strategia aceasta de abordare a păcătoșilor. Aceasta nu înseamnă compromiterea Evangheliei, ci înseamnă să mergi la ei trăind în lumina Evangheliei și să le predici Evanghelia și nicidecum să stai pe jumătate adormit și tu să le spui păcătoșilor: „Veniți de auziți Evanghelia că avem cei mai buni evangheliști, cel mai bun păstor!”

Dumnezeu nu l-a trimis nici pe John Piper, nici pe John MacArthur, nici pe Paul Washer, în locul tău să le predice Evanghelia și nu m-a chemat nici pe mine să predic în locul tău și pe nici un slujitor de aici. Unde ești, Dumnezeu te cheamă să vestești Evanghelia.

Ne apropiem de încheierea mesajului și aș vrea să ne mai aducem aminte de un lucru important: trebuie să fim sensibili la șoapta Duhului Sfânt și să cerem lui Dumnezeu să ne arate locul exact și oamenii cărora trebuie să le vorbești.

Aici trebuie să învățăm ca biserică, să cerem în ce locuri vrea Dumnezeu să ne implicăm și în ce acțiuni evanghelistice. Nu cred că este înțelept, ca la fiecare propunere de slujire din afara bisericii noastre, să răspundem cu „Da”. Apostolii s-au rugat, au postit și au mers. Dacă am merge astfel și am zice „Da” la fiecare eveniment care apare, ar trebui să ne implicăm în activitățile altor biserici, care au alte viziuni, uitând și neglijând chemarea și viziunea pe care ne-a dat Dumnezeu pentru acest oraș. Ce ar însemna ca de fiecare dată când noi ca slujitori primim o propunere să predicăm în altă biserică și să răspundem cu „Da” de fiecare dată? Cine ar mai predica aici? Cine ar mai merge în Brașov?

Trebuie să fim de acord întotdeauna cu ceea ce spune Duhul Sfânt. Și cred că este o lecție pentru noi felul în care Pavel s-a lăsat călăuzit de Duhul Sfânt.

Când vine cineva și-ți spune: „Frate, am o lucrare, vreau să mergi să faci acest lucru”, ar trebuie să spui: „Mulțumesc frumos, apreciez, dar vreau să mă rog împreună cu frații mei. Vreau să punem deoparte o zi de post și nu promit nimic.”

Când Dumnezeu îți deschide o ușă și îți arată că nu mai ai voie să vorbești cu oamenii într-o anumită circumstanță, nu sta degeaba și aștepta vreun semn special.

Pavel a continuat să călătorească și să aștepte noi indicații din partea Duhului Sfânt.

Noi creștinii trebuie să fim intenționali. Adică să predicăm Evanghelia intențional, nu ocazional, zicând: „Mă duc la supermarket și dacă se ivește o ocazie atunci voi vorbi.” Nu! Trebuie să fim intenționali și să ieșim, să avem acest scop de a vesti Evanghelia.

Pavel făcea acest lucru. De fiecare dată când era într-o călătorie sau ieșea din casă, sau era în piață, vorbea cu oamenii despre Dumnezeu.

Acum, surorile, vă rog să nu găsiți scuze de genul: „Eu sunt fată, sunt slabă. Băieții aceștia mari, ei sunt predicatori, ei să se ducă. Noi avem copii mici…” Dar vă întreb: „Ieșiți la plimbare cu copii noștrii sau cu nepoții?”

Să vă dau un exemplu.

Eram odată în București și am ieșit la Evanghelizare în parcul „Tineretului.” Soția unui frate era cu copilașul și se plimba. Noi eram acolo predicam și a venit și cu noi. La un moment privesc la sora aceasta și-mi pun întrebarea: „Oare ce face sora aceasta scumpă?” Ea făcuse o tură de parc și ce credeți? Mai era cu încă cineva, tot cu copilașul și femeia aceea și îi spunea Evanghelia. Cel mai frumos mod de a vesti pe Domnul!

Dacă ieși cu copilul, stai liniștită că vor fi femei cu alți copii.

Haideți să vă mai dau un exemplu.

Dumnezeu va interveni supranatural și îți va arăta printr-un vis o vedenie de noapte, un cuvânt din Scriptură sau poate îți va lumina mintea în timpul rugăciunii.

Era un frate de-al nostru în Statele Unite și se ivise o posibilitate să facă masterul în State. Fratele nostru în timp ce călătorea într-un autobuz plin de negrii, fiind singurul alb din autobuz și-a pus căștile pe urechi și asculta un mesaj de John Piper care vorbea despre Martyn Lloyd Jones, cum a predicat omul acesta, despre credincioșia lui Dumnezeu și că El este suveran. La un moment dat când era frământat cu gândurile acestea, stătea jos și a zis: „Doamne, ce să fac? Să merg sau să nu merg să fac masterul?” Masterul trebuia să-l facă la o universitate din Southern. Când stătea el așa frumos pe scaun, s-a ridicat și a privit pe geam, și era un afiș mare pe care scria: „Go Southern!” Adică „Du-te la Southern!”

Când Dumnezeu vrea să arate cuiva căile Lui, El o va face. Pune un afiș, aduce și o vedenie, dă și un vis, poate să vorbească direct prin Cuvânt, poate printr-un cuvânt de înțelepciune de la un frate, poate să-ți lumineze mintea în timpul rugăciunii.

Dacă acum ești în postura aceasta și nu știi încotro să o iei, foarte bine! Este exact locul perfect din care să-ți vorbească Dumnezeu!

Când ești la mare, la răscruce și nu știi ce corbaie să iei și încotro să te îndrepți, ești exact în locul care trebuie să fii, ca Dumnezeu să-ți vorbească.

Dragii mei, nu v-am predicat nu un activism, ci v-am descris cum arată oamenii care se aseamănă cu Hristos, cum împărtășesc ei mireasma lui Hristos în jurul lor, cum Dumnezeul acesta neschimbător aduce schimbările necesare în viața noastră, ca în final noi și cei din jurul nostru să-l cunoaștem pe Dumnezeu, ca singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, Darul care ne-a fost dăruit.

Dacă încă ești fără Hristos și nu-L cunoști pe Hristos, nu mai sta nepăsător față de o mântuire așa de mare. Pocăiește-te, vino la Hristos! El te iubește și vrea să-L cunoști, ca astfel să-și ia toată slava din viața ta!

Fiți binecuvântați dragii mei și fie ca aceste cuvinte să mărească în inimile noastre dorul și dragostea noastră pentru El.

A Împăratului veșniciilor, a Nemuritorului, a Nevăzutului și Singurului Dumnezeu să fie cinstea și slava în vecii vecilor. Amin!