PROVIDENTA IN CARTEA RUT
Uneori, circumstanțele prin care trecem ne ajută să înțelegem sensurile mai profunde ale Scripturilor. Acesta este cazul unor texte precum cele de factură profetică sau, în unele cazuri, de factură narativă. În vremuri de restriște, ne regăsim în scenarii biblice în care se aflase, odinioară, poporul lui Dumnezeu. În 1 Cor 10:11, Cuvântul ne spune că ”aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșitul veacurilor”. Cartea Rut este una din pildele istoriei consemnată pentru învățătura noastră.
În aceste zile de încercare pentru întreaga planetă, poporul lui Dumnezeu este testat și epurat de reziduurile păcatului. Am trăit în Romania decenii de relativă pace și stabilitate, dar, acum, ne confruntăm cu o criză de proporții masive, care afectează viața noastră în toate aspectele ei. Acum o să dăm un mare examen! Unii îl vor trece cu bine, alții vor intra în restanțe și vor trebui să mai învețe. Țin să vă aduc însă aminte, că indiferent de succesul sau eșecul individual în trăirea credinței noastre în aceste zile, Domnul Isus face câteva promisiuni care rămân valabile și astăzi. Prima se află în Matei 16 – ”Eu îmi voi zidi Biserica și porțile locuinței morților nu o vor birui!” A doua se află în Filipeni 1:6 – ”Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Vă invit acum să parcurgem împreună lecțiile istoriei din cartea Rut. Sunt câteva asemănări izbitoare între ce s-a întâmplat atunci și ce se întâmplă acum. Să traversăm, așadar secolele de istorie și să ne întoarcem în vremea Judecătorilor lui Israel. Această vreme a fost caracterizată în Judecători cap. 2 ca un timp de apostazie în care poporul a părăsit pe Domnul și au slujit idolilor. Consecința este că Domnul nu a mai izgonit neamurile din ținutul Canaanului, ci le-a folosit ca să încerce pe Israel (3:1). Din vreme în vreme, Domnul ridica câte un judecător prin care, temporar, izbăvea pe Israel și dădea o nouă șansă de îndreptare. Dar, Israel este, cum spunea un profet, un măgar sălbatic, mereu pus pe rele și teribil de încăpățânat! Nu e de mirare, de ce Dumnezeu îngăduia uneori decenii de asuprire străină peste țara lui Israel.
Acum, narațiunea din cartea Rut este plasată în vremea Judecătorilor, dar nu ni se spune în vremea cărui judecător. Nu pare să fie o vreme de asuprire, ci o vreme de tihnă pentru popor. Cu toate acestea, iată că vine o altă formă de încercare peste națiune. Versetul 1 ne spune că în vremea Judecătorilor a fost o foamete în țară. Așadar o criză. Nu cunoaștem proporția acestei crize economice, dar a fost de ceva proporții întrucât a generat, iată, o mișcare demografică a populației.
Printre cei deciși să părăsească ținutul lui Israel, a fost și familia unui om din Betleemul Iudeii. Elimelec, împreună cu soția sa Naomi și cei doi fii, alege să plece pe timpul crizei în Moab. Decizia pare să fie a lui ca și cap al familiei. Textul ne indică, de asemenea, o stabilire de durată în țara Moabului (v. 2 și 4).
Vă aduc însă aminte un detaliu foarte important. Când cineva decidea să părăsească ținutul lui Israel, acesta era un act riscant, pentru că nu trecuse așa de mult de când Iosua cucerise Canaanul și a supus toate națiunile din zona de vest a bazinului Iordanului, ba chiar și unele de la răsărit de Iordan. Alegerea lui Elimelec a fost Moabul, acolo pe unde poporul lui Israel trecuse în călătoria spre Canaan și unde împăratul Moabului, Balac a încercat prin Balaam să blesteme poporul. Tentativa blestemului a eșuat, dar succesul a venit pe altă cale. Bărbații lui Israel s-au dat în pofta lor sexuală la fetele Moabului, au curvit și s-au închinat idolilor acestui ținut. Domnul s-a aprins de mânie și 24 000 au fost nimiciți într-o singură zi.
Ei bine, cu un asemenea episod în minte, familia lui Elimelec se îndrepta spre un ținut nesigur. Într-un fragment de numai cinci versete, e cuprinsă o istorie a unei crize, a unei decizii și a unor consecințe tragice și traumatizante.
Elimelec moare, fii se căsătoresc cu moabite, apoi mor și ei la rândul lor. Ce poate fi mai rău decât atât?! Naomi rămâne singură, cu două nurori dintr-un neam cu care Dumnezeu zisese să nu se încuscrească.
M-aș opri puțin în acest loc pentru a surprinde câteva lecții pentru noi. Suntem și noi în fața unei CRIZE care pare să ia proporții tot mai mari. S-au luat decizii și continuă să se ia. Noi, ca biserică și ca familii, a trebuit să luăm decizii. Ați văzut că unii români au decis să vină din Italia în Romania crezând că aici vor fi mai protejați ca acolo. Primul deces al unor cetățeni români a fost în zona de nord a Italiei unde mersese o femeie pentru tratament, fiind foarte bolnavă. Sora ei s-a dus să o asiste și a contactat Coronavirus. A decedat, pentru ca la două zile să decedeze si sora ei. O speranță într-un tratament mai bun în Italia s-a transformat într-o dublă tragedie.
Deciziile noastre vor avea implicații – unele vremelnice, altele veșnice. Aici este un moment în care călăuzirea dumnezeiască dată prin Scripturi, prin Duhul și prin Biserică este esențială. Cred că este vital să ne uităm atent în Cuvântul Domnului, să ne rugăm ca Duhul să lumineze inima noastră în orice decizie și să comunicăm cu cei ce slujesc trupul local al Bisericii în vederea unor alegeri pe care le facem în aceste vremuri.
Atenția în următorul fragment din cap 1 al cărții Rut se îndreaptă spre Naomi. Aflând că situația se schimbase în Israel, ia decizia de a se întoarce în Betleem. Ea anunță pe cele două nurori că va pleca și le sfătuiește să se întoarcă și ele la familiile lor pentru a-și reface viața în eventuale căsătorii. Nurorile au fost atașate puternic de Naomi și și-au manifestat inițial dorința de a o urma. În cele din urmă, Orpa acceptă să rămână, însă Naomi nu putea fi convinsă cu nici un argument. Se pare, că în cazul ei era deja ceva mai mult decât atașamentul unei nurori față de soacră (total atipic, am spune noi). Rut îmbrățișase credința în Dumnezeul lui Israel și pentru ea nu exista alternativă (v. 2:11). Astfel, Rut își asumă toate implicațiile călătoriei cu Naomi în țara lui Iuda, unde avea să trăiască condiția străinului, un stigmat cu care nu era ușor de trăit. Dar, după cum Naomi nu mai avea nimic de pierdut, nici Rut nu mai avea ce să piardă. Celor două femei nu le rămăsese decât încrederea în Dumnezeu.
Aici aș face al doilea popas, pentru că adesea Dumnezeu ne aduce în acest punct. În experiența mea proprie am trecut de cel puțin trei ori prin această terapie: adică să ajungi la punctul în care să nu mai ai nimic decât pe Domnul. E greu, foarte greu, dar și sublim! Căci acolo, Dumnezeu, poate face lucruri absolut uimitoare. Așa s-a întâmplat cu Naomi și Rut!
Din mijlocul unei crize, urmate de consecințe tragice și traumatizante, Dumnezeu a început recuperarea lor și o lucrarea de o asemenea magnitudine încât nimeni nu și-ar fi putut imagina așa ceva.
Rut ajunge, fără să știe, pe proprietatea lui Boaz, o rudă apropiată a lui Elimelec care murise. În timp ce aduna spicele rămase după seceriș (Lev 19), este remarcată de Boaz care cere detalii despre ea. Boaz află că este nora lui Naomi, rudenia lui. Pentru început, el cere servitorilor să o lase să ia spice chiar din snopi (un favor discret dar cu mult subînțeles). Rut ajunge cu o cantitate însemnată de grâu acasă, lucru care pune în uimire pe Naomi. Astfel, află povestea primei zile a lui Rut în efortul de a aduna resurse pentru supraviețuire, doar pentru a înțelege că acea zi le-a adus în perimetrul lucrării providențiale a lui Dumnezeu (Rut 2:20). Naomi o sfătuiește pe nora ei cum să procedeze pentru a cere dreptul de răscumpărare de la Boaz (cap.3)
Legea cerea celei mai apropiate rudenii să răscumpere prin căsătorie familia celui decedat. (Deut 25). Boaz ar fi făcut uz de această lege imediat pentru că, e ușor de intuit că el era deja îndrăgostit de Rut. Dar Boaz știa că există o altă rudenie care avea prioritate la acest drept de răscumpărare. Probabil scenariu era următorul – tatăl lui Boaz fusese fratele lui Elimelec. El era, prin urmare, nepotul lui Elimelec și al lui Naomi. Însă cealaltă rudenie era frate cu Elimelec, așadar putea cere dreptul de răscumpărător primul. Aceasta implica căsătoria cu Naomi și răscumpărarea proprietății pe care o vînduse înainte de plecarea în Moab.
Ei bine, Boaz trebuia să verifice mai dacă rudenia lui va cere acest drept. Astfel, îl abordează pe acest unchi al lui (cu care, se pare, nu avea o relație așa de apropiată), dar o face într-un context organizat cu martori (cap. 4 – 10 oameni din bătrînii cetății). Întrebat fiind dacă vrea să răscumpere pe Naomi și proprietatea ei, unchiul său îi spune că ”da”, el are această intenție. Și, aici, Boaz face uz de un tertip la care se gândise bine și care era miza în această dorință de a prelua el acest drept. El spune unchiului său (4:5) că pachetul răscumpărării o implică și pe Rut, Moabita. Luat prin surprindere, cel ce avea dreptul de răscumpărare refuză pe motiv că nu dorea să implice în aceste beneficii o străină, mai cu seamă o Moabită!
Astfel, el cedează acest drept lui Boaz, care răsuflă ușurat și primește acest drept printr-o ritual de transfer. Martorii confirmă cedarea dreptului, iar Boaz intră deplin în acest drept, putând acum să se căsătorească cu Rut. Momentul este sublim și profetic! Finalul cărții Rut este apoteotic (4:14-17). Ultimul fragment al cărții este o genealogie (de regulă genealogiile erau puse la începutul cărților). Aici, genealogia apare pentru a ne ajuta să înțelegem că tot traseul prin care trecuse Naomi (criza-decizia-tragedia-revenirea-răscumpărarea-căsătoria- nașterea lui Obed), a confirmat una din cele mai mărețe lucrări a lui Dumnezeu, în care Naomi și Rut (ajunse la un capăt de drum) primiseră privilegiul să intre în spița de neam a lui Iuda, prin care Domnul făcuse promisiunea prin legământ că această seminție va aduce în omenire pe Mesia, Salvatorul!
Fără a mai insista pe alte detalii, aș vrea să subliniez ultima lecție a acestei cărți, și anume că Domnul ar putea să face una din cele mai mari lucrări în viețile noastre pornind din mijlocul unei crize fără precedent. Poate acesta este un moment în care să parcurgem criza în care am intrat cu ochii mai mult spre promisiunile Noului Legământ.
Sigur, frați și surori, nu este cazul să fim nerealiști sau ignoranți în ce privește devastarea din jurul nostru produsă de această pandemie a virusului Convid-19. Trebuie să plângem cu cei ce plâng, să întindem mâna celui ce este în nevoie, să nu mai glumim pe seama acestui virus care curmă în aceste zile mii de vieți în fiecare zi, ci să ne rugăm pentru izbăvire. Suntem în fața unui mare examen ca și credincioși, ca familii și ca Biserică!
Dar, nu uitați că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Chiar și Coronavirus? …… Da! Chiar și Coronavirus!
Mă rog, ca atotputernicul nostru Dumnezeu să vă protejeze pe fiecare prin această vale a umbrei morții prin care trecem azi cu toții.